Personal Blog

Aleea Clasicilor literaturii române din Grãdina publicã „ªtefan cel Mare ºi Sfânt” din centrul Chiºinãului este nu doar un monument de culturã, o oazã pentru meditaþie sau relaxare, dar ºi un loc pentru îndrãgostiþi ºi pentru „cercetãtori”, pentru amintiri ºi pentru dezbateri (de cele mai dese ori, politice). În fine, Aleea... poate fi consideratã de unii o „punte” între bd. ªtefan cel Mare ºi Sfânt ºi strada 31August 1989.

În fiecare zi, pe numeroasele, dar totuºi puþinele bãnci instalate între busturi ºi, în general, în tot parcul, poþi vedea diferiþi oameni. Un tânãr îºi aºteaptã iubita cu o floare. Alãturi stau doi bãtrânei rãsfoind amintiri mai vechi, mai noi. Mai departe - o mamã se uitã la copilul ei cum mãnâncã îngheþata de 1 leu 25 bani, spunându-i cã, dacã va fi cuminte, „îþi voi cumpãra ºi acasã una”. De partea cealaltã, cineva citeºte un ziar, iar vecinul sãu de bancã trage sfios cu ochiul pentru a rupe vreo noutate. Cititorul îºi mai ridicã capul din ziar, fiind întrerupt, din când în când, de vocile ridicate ale patru tineri care discutã în apropiere.

La toate aceste aspecte ale vieþii Grãdinii publice privesc „din umbrã” scriitorii clasici. De la bustul lui Nicolae Milescu Spãtarul ºi pânã la cel al lui Lucian Blaga, toþi se uitã de sus la scenele pe care le joacã urmaºii lor, la care sunt nevoiþi sã asiste, uneori cu plãcere, alteori - din obligaþie (ºi-or mai fi fãcând, probabil, niºte notiþe). Cred cã, „informându-se din prima sursã”, scriitorii „din spatele nostru” ºtiu aproape totul despre noi. Dar ce ºtim noi despre ei? Cine au fost ºi ce au lãsat istoriei, literaturii? Sau... mãcar ce opere au scris? Am încercat sã aflu rãspuns la aceste întrebãri într-o zi cu mult soare, când doar umbra copacilor i-a scos pe orãºeni din casã. Menþionez din start cã n-am avut scopul de a obþine biografii amãnunþite ºi ample, eram curios sã ºtiu dacã persoanele care stau lângã scriitorul respectiv cunosc ceva despre el. Ce a ieºit, vedeþi mai jos.

Ion Creangã. Valeria Balan, studentã, anul I: „Este vestit prin proza sa. A scris poveºti precum „Capra cu trei iezi”. Desigur, a rãmas în mintea noastrã ca autorul „Amintirilor din copilãrie”. A avut o viaþã impresionantã, din care au rãmas câteva lucruri ce le putem vedea în bojdeuca lui din România. A fost bun prieten cu Mihai Eminescu, cu care obiºnuia sã stea pe prispa casei ºi sã-ºi spunã ce au pe inimã”.

Bogdan-Petriceicu Hasdeu. Natalia, studentã. N-a vrut sã ne spunã prea multe, doar cã „ceva am studiat, dar am uitat”.

Alexandru Donici. Eugen Plãcintã, muncitor: „A fost scriitor român. Am învãþat la ºcoalã, da’ am uitat. De-amu’ îs bãtrân, nu mai þin minte”. Totuºi, pânã la urmã ºi-a amintit cã „a scris fabule”.

Alecu Russo. Dorin ºi Elena, elevi. Au spus cã nu þin minte ºi cã n-au avut ocazia sã citeascã prea multe despre A. Russo, deoarece „nu este preferatul nostru”.

Alexandru Hâjdeu. Marina, studentã USMF: „A fost scriitor. Face parte din familia sau dinastia Hasdeu. A scris nuvele sau... aºa ceva”.

Dimitrie Cantemir. Dna Elena, în jur de 50 ani: „A fost în alianþã cu Petru cel Mare împotriva turcilor... E foarte interesantã viaþa lui. Am învãþat la ºcoalã ºi mi-a plãcut. Dar nu vreau sã dau greº. Ca sã povesteºti ceva, trebuie sã mai citeºti, sã-þi aduci aminte”.

Nicolae Milescu Spãtarul. Gheorghe, muncitor, 70 ani. Mi-a spus ferm, chiar înainte de a-mi termina întrebarea: „Nu ºtiu nimic..., defeli, ’nicã”.

Dl Leontie, 50 ani, care stãtea alãturi ºi ºtia câte ceva: „Era cãrturar mare. A organizat un complot împotriva domnitorului de atunci. Dupã ce a stat o vreme în Turcia, a plecat în Rusia, unde a devenit diplomat... A scris lucrãri religioase”. Vãzând cã am venit dinspre bustul lui Dimitrie Cantemir, m-a întrebat: „Vrei ºi despre Cantemir sã-þi spun?... Aista a fost trãdãtor. Tatãl sãu l-a dus în capitala Turciei, ca zalog, unde a stat mult timp. Acolo, a învãþat multe, muzica turceascã, cunoºtea cultura turcã. Apoi a murit tatãl lui ºi turcii l-au pus domnitor în Þara Moldovei. Mai târziu, s-a dus în Rusia, unde a devenit mâna dreaptã a lui Petru cel Mare... A avut douã fete, un fiu bolnav ºi altul devenit cunoscut - Antioh. A murit pe lângã Kaluga. Acolo este un sat Dmitrievka, unde a fost înmormântat... Da’ n-avem acum timp de citit, avem alte griji…”.

Lucian Blaga. Tudor Guzun, student USM, anul II: „A fost scriitor, publicist, dramaturg; a scris poezii. A absolvit Facultatea de Teologie. Este autorul a zece piese de teatru. Din titlurile sale, îmi amintesc opera autobiograficã „Hronicul ºi cântecul vârstelor”...

Mihai Eminescu. Pe banca de lângã bustul Luceafãrului poeziei române stãtea o doamnã care n-a vrut sã se prezinte. Când am întrebat-o ce ºtie despre Eminescu, s-a întors cu spatele spre mine, dând negativ din cap, semn cã nu spune nimic. „Nu ºtiu, întrebaþi pe altcineva, sunt tineri mai încolo”, mi-a reproºat ea. În clipa aceea, figura marelui poet ºi ziarist român a devenit mai tristã…

Ion Surdu,
student, stagiar la TIMPUL

APARIÞIE EDITORIALÃ