MOLDAVSKIJ JAZYK-o aberaþie lingvisticã motivatã politic (III)

Teoreticienii existenþei limbii moldoveneºti speculeazã, în plus glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situându-se la acelaºi nivel cu termenii muntean, bãnãþean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); dupã ei, însã, termenul moldovenesc ar numi o altã realitate lingvisticã decât cea româneascã.
Aceastã teorie este contrazisã, de asemenea, de geografia lingvisticã ºi de datele oferite de dialectologie. Nu existã, în spaþiul românesc, izoglose orientate pe direcþia nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcþia vest-est: “Dupã cum demonstreazã hãrþile Atlasului Lingvistic Român ºi ale Atlasului Lingvistic Moldovenesc, nici o izoglosã foneticã, gramaticalã sau lexicalã referitoare la fondul tradiþional nu separã Prutul de restul ariei oldovene comune, ci toate izoglosele prin care se disting grupurile de graiuri (nordice, centrale ºi sudice) din cadrul subdialectului dacoromân menþionat au direcþia de la vest la est, întinzându-se peste Prut ºi Nistru [...]” (p. 349).
Sub aspect formal, utilizarea alfabetului chirilic în varianta ruseascã modernã (cu unele mici modificãri) a fost - ºi este menitã pânã în ziua de astãzi în Transnistria - sã accentueze aºa-numitele aspecte diferenþiatoare ale celor douã limbi. Impunerea grafiei cu alfabetul latin a constituit, incontestabil, un câºtig, într-un moment de redeºteptare naþionalã, în anii ‘90, repede înãbuºit de clasa politicã de la Chiºinãu ºi de indiferenþa criminalã a politicienilor de la Bucureºti, indiferent de culoarea lor politicã.
Pânã la urmã, o limbã trãieºte prin vorbitorii acesteia. În ciuda stabilirii/colonizãrii teritoriului cu rusofoni ºi a deportãrii/lichidãrii multor autohtoni, “românii din RSS Moldoveneascã/Republica Moldova reprezintã opulaþia bãºtinaºã majoritarã” (p. 350); conform aceleiaºi enciclopedii, vorbitorii de limbã românã, dupã recensãmântul din 1989, sunt în numãr de aproximativ 2.900.000 de locuitori, adicã 64,5% (p. 617).
De menþionat ºi faptul cã bilingvismul romano-rus (inegal, favorabil limbii ruseºti) a fost prezent mai ales în centrele orãºeneºti, afectând incomparabil mai puþin lumea satului.
Pãtrunderea rusismelor în limba românã de peste Prut a constituit un rezultat firesc (dar nu ºi dezirabil!) al presiunii limbii oficiale, dar ele se manifestã la nivelul vocabularului administrativ sau tehnic, care este destul de fluctuant, gata sã se schimbe în funcþie de realitatea extralingvisticã (a se face comparaþie, de exemplu, între lexicul oficial-administrativ din Româniade dinainte de 1989 ºi cel actual, sau la explozia de neologisme apusene în domeniile tehnice ºi ºtiinþifice în ultimele douã decenii). Conform lucrãrii pe care o analizãm (p. 137), “în perioada comunistã s-a înregistrat [...] un regres parþial în ceea ce priveºte dezvoltarea unitarã, sincronicã a limbii române din România ºi din fosta U.R.S.S. [...] aceastã etapã a cunoscut o influenþã rusã, slavã ºi limitatã la limbajul politic din România, puternicã ºi variatã în fosta U.R.S.S.”.
Considerãm cã, dacã ar exista voinþã politicã, o sincronizare a variantelor limbii române de pe cele douã maluri ale Prutului s-ar putea realiza pe parcursul unei singure generaþii. Însã, orientarea politrucilor de pe malul Bâcului pare a fi cu totul alta, dacã ne gândim la creditul acordat unor nostalgici sovietici precum A. LAZAROV sau V. STATI (ultimul, autorul celei mai ridicole lucrãri lexicografice, un dicþionar moldovenesc- românesc!) ...
Aceastã întinsã analizã a douã lucrãri extrem de solid alcãtuite ºi care dau dovadã de o incontestabilã probitate ºtiinþificã ne îndreaptã înspre o fireascã concluzie:

“LIMBA MOLDOVENEASCÃ NU EXISTÃ DECÂT ÎN MINÞILE BOLNAVE ALE CLASEI POLITICE CHIªINEVIENE
ªI ALE SLUGILOR INTERESATE SI OBEDIENTE ALE ACESTEIA,
CARE SE PREZINTÃ ÎN POSTURA DE SAVANÞI, DE MARI LINGVIªTI!”

Indiferent de unghiul de vedere pe care ne situãm (cel al istoricului, al romanistului, al dialectologului, al sociologului etc.), unitatea limbii române pânã dincolo de Nistru este incontestabilã. Aºa-zisa “limbã moldoveneascã” nu este altceva decât graiul moldovenesc împãnat la suprafaþã cu rusisme din cauza vitregiilor istoriei. Vânturile nefaste ale politicii pot sã deformeze pentru moment realitatea; rolul oamenilor de ºtiinþã e sã aducã la luminã adevãrul ºi sã-l susþinã în faþa întregii lumi.

Prof. ALEXANDRU CIUBÎCÃ, Colegiul Naþional "Al Papiu Ilarian", Tg. Mureº, 2008