Iubire neîmpãrtãºitã

Iubirea neîmpãrtãºitã e o adevãratã problemã... Unii suferã o perioadã, alþii toatã viaþa, alþii recurg la mãsuri extreme ºi necugetate... Depinde de profunzimea sentimentului, de tipul de caracter ..., de o mulþime de factori...

Tu ce pãrere ai despre acest tip de iubire? Ai trãit o astfel de „poveste"? Cunoºti pe cineva care a trecut prin aºa ceva? Câteva idei în privinþa subiectului...

am avut nenorocil sã aflu ce-i asta...e foarte dureros ,la figurat ºi la propriu.e greu sã accepþi fapul cã persoana pt care simþi un astfel de sentiment nu îþi poate oferi aceeaºi.am plîns,dar am înþeles cã nu meritã sã vãrs lacrimi , cãci nu e sfîrºitul lumii.
am gasit o soluþie ºi cred cã e bunã pt aºa cazuri:am devenit prieteni ºi astfel am trecut peste toate.e greu sã fii rece alãturi de acela pe care l-ai iubit(aºa cred),dar asta ºi dã putere ºi lecuieºte.

PS: acum chiar suntem prieteni buni ºi sunt fericitã

Mai rau este (era) atunci cand te afli la 5 metri de persoana respectiva, iar distanta e , de fapt, asa de maaaare... Cand ochii chiar daca se uita unul la altul, privirile sunt paralele...