Basarabia Forum

De cum ai intrat în curtea Mãnãstirii Frumoasa îþi atrage privirea un panou cu slova sadovenianã: “Gãseam la Frumoasa sufletul curat al Þãrii. Îl gãseam neîntinat moldovenesc, ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic, aºa de distinct, aºa de pãtrunzãtor, plin de durere ºi amintirile trecutului”.





Sadoveanu scria asta în 1919, în cartea sa “Drumuri basarabene”, dupã o sutã de ani ºi mai bine în care teritoriul de dincolo de Prut fusese în stãpânirea Imperiului Þarist (pânã la Unirea cu România). Dupã mai mult de ºase decenii de la ruperea Basarabiei de România, în 2007, ne aflãm ºi noi la Frumoasa, unde, ca ºi Sadoveanu, descoperim “sufletul curat al Þãrii”.



Maica stareþã Benedicta e tânãrã ºi învãþatã. ªcolitã în România. A studiat Teologia la Sibiu. Vorbim întâi despre mãnãstirile româneºti pe care le-a vizitat: Turnu, Sâmbãta, Râmeþi… ªtie cã, pe lângã Iaºi, e o mãnãstire de-i zice tot Frumoasa. N-a vãzut-o, dar, cine ºtie, poate cândva… Între zidurile arhondaricului e rãcoare ºi ne simþim, cumva, ca într-o mãnãstire veche ascunsã în poienile Neamþului, dincoace de apa Prutului. Se poate sã se fi pãstrat duhul întâilor ctitori...





MINUNEA DIN “SALA DE SPORT”. “Mãnãstirea a fost fondatã în 1804, de trei ucenici ai Sfântului Paisie Velicicovski, de la Mãnãstirea Neamþ. Pãmântul fusese donat de un þãran din împrejurimi, din satul Oniºcani, Efrem Iurcu. Vãduv fiind, a simþit chemarea cãlugãriei. Era o poieniþã de-i zicea «Frumuºica» ºi de aici s-a pus ºi numele mãnãstirii. La început au trãit în bordeie, iar prima bisericã s-a ridicat din lemn de stejar. A fost trãsnitã ºi a ars”, ne dã primele repere maica stareþã. “Abia în 1847 s-a construit bisericã de piatrã. Dupã ce mãnãstirea a fost închisã, în anul 1947, i s-au dat turlele jos ºi a fost transformatã în salã de sport, iar cea de a doua bisericã a mãnãstirii a devenit salã de festivitãþi. ªtiu din surse sigure cã aici, în perioada sovieticã, s-au petrecut minuni. Un copil surdo-mut se juca într-o zi într-una dintre biserici chiar în locul unde se aflã altarul. ªi jucându-se acolo, ºi-a recãpãtat graiul. Ca sã nu se facã propagandã religioasã pe tema asta, comuniºtii au închis ºcoala de surdo-muþi ºi au deschis una pentru copii cu handicap mintal”.



În frumoasa mãnãstire, cãlugãrii vieþuiserã nestingheriþi vreme de mai bine de un secol. În 1937, fiind transformatã în mãnãstire de maici, maica egumenã Taisia înfiinþeazã “ªcoala Surorilor de Caritate «Regina Maria a României», aºezãmânt unic în Basarabia. Rãzboiul avea însã sã nãruiascã, sã dea peste cap întreaga existenþã a obºtii. Armata sovieticã organizeazã aici un lagãr, care secãtuieºte proviziile mãnãstirii, astfel încât mãicuþele trec printr-o perioadã de sãrãcie, pânã la închiderea definitivã a lãcaºului monahal, în 1946. Imediat dupã lichidarea mãnãstirii, comuniºtii au organizat aici mai întâi o casã pentru orfanii de rãzboi – unde însã cãlugãriþele, cu toatã experienþa lor, nu sunt lãsate sã activeze, pentru a nu-i atrage pe calea credinþei pe copii. Mãicuþele sunt silite sã plece la Mãnãstirea Hirova.





CHEMAREA CREDINÞEI. “În România a fost o perioadã dificilã, dar mãnãstirile nu s-au închis, pe când la noi li s-a interzis pânã ºi copiilor sã vorbeascã despre Dumnezeu. Tineretul nostru este educat altfel decât cel din România”, ne spune stareþa Benedicta. Eu am avut noroc de familie, de bunica mea care a mers tot timpul la bisericã. La noi în sat, la Sireþi, raionul Streºeni, biserica nu s-a închis niciodatã”. Chemarea spre cãlugãrie a simþit-o în România, pe când studia la Sibiu, unde fusese trimisã de duhovnicul sãu, preotul din Sireþi, despre care aflãm cã este venit din România ºi cã a ridicat ºi mãnãstire în sat. Când a ales drumul ãsta, stareþa s-a întâlnit de douã ori cu prejudecãþile oamenilor. “Prima datã, în România, unde unii dintre colegii mei se tot întrebau cum suntem noi basarabenii, cum gândim, ce fel de oameni suntem? Eu le ziceam cã suntem de-un neam. Dupã ce am trecut barierele, mi-a fost mai uºor. Acolo, în România, mi-am lãrgit orizonturile. A doua oarã prejudecãþile oamenilor m-au atins acasã, în Basarabia. M-am dus sã mã fac profesoarã de religie la mine în sat ºi m-au întrebat: «Ai studiat în România! De ce n-ai rãmas acolo, ca sã lucrezi?», pentru cã studenþii noºtri, aici, ºomeazã. N-am rãmas în România pentru cã sunt legatã de locurile unde m-am nãscut. Cineva trebuie sã îndrepte lucrurile ºi aici”. ªi, parcã voind sã-i arate câtã nevoie e de ea, maicile nãvãlesc deodatã spre stareþã cerându-i ajutor într-o treabã ce nu suferea amânare.




Tristeþe

“Când mã gândesc la asta îmi vine sã plâng! Suntem un neam, dar ne-am înstrãinat tare. Întâlnindu-ne, parcã nu ne mai regãsim. Parcã nu ne mai recunoaºtem. Avem acelaºi Dumnezeu, aceeaºi istorie, dar parcã ne desparte cineva. Cred cã din cauza asta n-am putut rãmâne în România. Mã întrista gândul cã, fiind copiii aceluiaºi pãrinte, suntem strãini unii de alþii”

Stareþa Benedicta,Mãnãstirea Frumoasa

Legenda izvorului

“Aº vrea sã vã povestesc o legendã a mãnãstirii”, ne spune maica stareþã Benedicta. “Deoarece mãnãstirea este ridicatã pe un loc înalt, nu era apã ºi trebuia adusã de undeva din vale. În ajunul Sfinþilor Arhangheli, unul dintre cãlugãri avu o vedenie cum cã arhanghelii aduceau apã din deal. I-a spus arhimandritului Benedict, care a verificat locul acela ºi a gãsit un izvor. Eu cred cã acestea sunt niºte minuni care aratã sfinþenia locului”.

Dimineaþã. Devreme. Ograda Mãnãstirii Rãciula miroase a floare de tei ºi-a crin de-þi pare cã te afli la sânul Maicii Domnului. Cele câteva mãicuþe care trebãluie prin ogrãzi nu rostesc nici un cuvânt, deºi un murmur se aude. Albinele trebãluie ºi ele. Dar ce trecut zbuciumat ascunde ziua de azi?





Mãnãstirea basarabeanã n-a avut mereu acest aer patriarhal. Maica Lavrentia, secretara egumenei Eustafia (“care se aflã cam bolnavã ºi vã roagã de iertãciune”), ne invitã sã pãºim în “biserica mare”, cu hramul “Naºterea Maicii Domnului”. Primele cuvinte sunt cele despre istoricul lãcaºului. Înfiinþat în 1798, prin Danie întãritã prin Carte Domneascã de vodã Constantin Alexandru Ghica, schitul primeºte, în 1804, din partea Mitropolitului Veniamin, o “Carte de blãstãm” asupra tuturor celor care vor atenta asupra bunurilor mãnãstirii.





RÃZMERIÞA DE LA RÃCIULA. Totuºi, chiar ºi în ciuda acestui aprig “apãrãtor”, lãcaºul, care avea sã se transforme în 1811 în schit de cãlugãriþe, nu a fost scutit de ultragiile comunismului. ªi dacã la 28 iunie 1940 a fost începutul unei sãptãmâni “de sânge” care a marcat “raptul Basarabiei”, în iunie 1959 avea sã înceapã o nouã “sãptãmânã roºie”, de data aceasta victimã fiind Mãnãstirea Rãciula.

Chiar în Duminica Mare, atunci când maicile se aflau la slujbã, au sosit la mãnãstire trei emisari ai conducerii sovietice, care ºi-au arãtat intenþia de a pune în aplicare hotãrârea Consiliului de Miniºtri al RSS Moldoveneascã, prin care se viza închiderea a nouã mãnãstiri în anul 1959, între care ºi Rãciula. Cãlugãriþele urmau fie sã plece din mãnãstire, fie sã rãmânã în vechile case-chilii ºi sã fie repartizate ca brigadiere la sovhozul din comunã. Propagandiºtii ateismului le-au spus rãspicat mãicuþelor: “Biserica se închide! De-acu’, dacã vreþi sã vã închinaþi, n-aveþi decât ungheraºu’-altãraºu’!”. Doi capi ai bisericii (dovediþi ca agenþi KGB), protoiereii Belouz ºi Vuºtean, care au încercat sã convingã obºtea mãnãstireascã de faptul cã nu se pot opune unei asemenea mãsuri, au fost primiþi cu ostilitate. Clopotele au început a bate a jale ºi creºtinii din Rãciula au prins de veste cã mare prãpãd urma sã se întâmple. “Au venit cu sape, cu ce avea fiecare ºi s-au pus zid în jurul mãnãstirii.” Zece zile a durat rãzmeriþa. Oamenii n-au mai dat pe-acasã, pânã ºi copiii au dormit în jurul mãnãstirii, ca s-o apere. Ori de câte ori miliþienii încercau sã se apropie de bisericã erau întâmpinaþi cu furci ºi topoare. În cea de a zecea zi au fost trimiºi asupra lor 300 de miliþieni. Au murit trei oameni, mulþi au fost rãniþi, iar stareþa mãnãstirii ºi opt dintre sãteni, consideraþi a fi instigatorii la revoltã, au fost trimiºi în închisoare.



Dupã înfrângerea celor care fãceau rezistenþã în jurul mãnãstirii, miliþienii au pãtruns în cele douã biserici ºi le-au devastat. Un martor ocular povesteºte cã în momentul în care au dãrâmat iconostasul (cu multe icoane îmbrãcate în aur ºi argint) “a fost o jale mare”. Tot ce era metal preþios s-a smuls de pe icoane ºi s-a pus deoparte, iar lemnul pictat cu chipurile sfinþilor, cãrþile bisericeºti ºi alte odoare au fost arse pe câmp. Parcã înciudaþi pe clopotele care au instigat revolta, comuniºtii au pus de s-a dat jos turla bisericii, transformând lãcaºul de cult în club de dans ºi salã pentru nunþi. Despre întâmplãrile acelor zile de foc povesteºte ºi Vladimir Beºleagã în cartea-document “Cruci rãsturnate de regim. Mãnãstirea Rãciula. 1959”, care-i pomeneºte pe acei care s-au opus cu furcile miliþienilor înarmaþi cu pistoale ºi au fãcut închisoare pentru Bisericã, ca ºi pe cei care au acceptat moartea strigând: “Eu merg sã-mi apãr credinþa!”.





SÃMÂNÞA MONAHISMULUI. Organizatã ca o mãnãstire “de sine”, aºezarea monahalã se asemuie unui sat în care fiecare mãicuþã are propria-i gospodãrie. Aici se gãseºte, printre altele, ºi casa monahiei Eliconida, sora primului mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu (1920-1936) declaratã acum bun de patrimoniu. Aceastã organizare avea sã ajute însã la pãstrarea “seminþei monahismului” ºi dupã închiderea mãnãstirii. Cãlugãriþele care nu au fost trimise în detenþie sau alungate au primit acordul de a rãmâne în locuinþele lor, cu obligaþia de a lucra la sovhoz. Deºi biserica lor era închisã ºi cãrþile de rugãciune le fuseserã confiscate, maicile nu ºi-au pierdut credinþa. ªi-au fãcut altar în “ungheraºul” casei ºi s-au rugat pe tãcute.



În ciuda închiderii oficiale a mãnãstirii, în ciuda bisericilor devastate ºi a trimiterii mãicuþelor spre alte “ascultãri” decât cele fireºti într-un lãcaº sfânt (maica blagocinã Evlampia povesteºte despre faptul cã a fost nevoitã sã lucreze ca brigadier la Sovhozul “Meºter-Faur”, împletind rochii ºi bluze, dar alte mãicuþe au lucrat la câmp sau la vite), viaþa monahalã ºi-a urmat cursul pe ascuns. ªi pe mãsurã ce maicile îmbãtrâneau în casele-chilii, apãreau novice care se pregãteau sã le ia locul. Astfel a ajuns la Rãciula ºi Maica Lavrentia. “Eram numai de 14 ani. Venisem în vizitã, în vacanþã, la o mãtuºã care era dintre cãlugãriþele de dinainte de închiderea mãnãstirii. Am ºtiut cã trebuie sã rãmân aici ºi aici am rãmas.” Ca ea au procedat alte zeci de tinere fete (ºi la Rãciula, ºi la alte mãnãstiri din Basarabia). “Am venit aici în 1979, am deprins toate ale cãlugãriei, dar rasa cãlugãreascã am primit-o abia în 1995, dupã redeschiderea oficialã a mãnãstirii.” Ascultând-o ºi vãzându-i smerenia, aveam sã ne amintim cuvintele blagocinului Serafim de la Hârbovãþ: “Au închis mãnãstirile, dar sãmânþa cãlugãriei n-au putut-o închide”.




Restaurare

Reînregistratã oficial în 1990 – dupã colapsul din timpul perioadei comuniste – Mãnãstirea Rãciula este condusã astãzi de egumena Eustafia, în vârstã de 82 de ani ºi care se aflã în aceastã mãnãstire încã de la vârsta de 6 ani. Regentã (dirijoare) a corului bisericesc înainte de 1959, a avut de pãtimit în anii de urgie, dar nu ºi-a pierdut credinþa. Astãzi, prin grija ei, se fac eforturi pentru restaurarea bisericii de iarnã, în vreme ce biserica de varã ºi-a îmbrãcat deja haina nouã. “În 1990, maicile au reparat cum au ºtiut biserica de iarnã, dar s-a dovedit cã lucrarea n-a fost bunã. Acum se încearcã o nouã reparaþie, pentru ca sã avem unde ne ruga ºi în zilele friguroase”, ne spune maica secretarã Lavrentia. ªi cum românului îi stã bine fãcându-ºi vara sanie, maica ne-a mai spus cã în zilele de varã cãlugãriþele fac “tizâc”, un fel de “brichete de cãrbune” obþinut din bãlegar pe care îl adunã de pe dealuri.

Oamenii de pe malurile Nistrului se confruntã cu o problemã în care sunt implicaþi fãrã voia lor. Multe familii din satul Delacãu sunt aºezate pe ambele maluri ale râului. Vorbitorii de românã ºi de rusã s-au împuºcat între ei în ’92. Acum au stat. S-au mai liniºtit. Dar situaþia este încã tensionatã.





La Delacãu am trecut Nistrul înot ºi cu barca. Aºa trec ºi localnicii, aproape zilnic. Pe malul vecin, satul are acelaºi nume, dar este în Transnistria. Moldovenilor din Delacãu le este permisã intrarea pe teritoriul transnistrean, în limita a ºase kilometri, fãrã paºaport. Acolo se duc la piaþã. Cei de dincolo ºi cei de dincoace se întâlnesc adesea la târg. Animalele sunt trecute dincolo pe apã, legate de bãrcile mari, construite de ei. Pentru cei care trãiesc acolo, pe malurile Nistrului, e ceva obiºnuit. “Pânã în ’92 era aici un pod peste râu, dar l-au stricat”, ne-a explicat, chiar pe malul moldovenesc al Nistrului, Marina Catansus. Ea a trebuit sã pãrãseascã teritoriul transnistrean împreunã cu familia sa când a izbucnit conflictul separatist. Ca ºi ceilalþi refugiaþi, se uitã adesea cu dor de casã spre malul celãlalt. Acolo îºi fãcuse un rost. Visa la o viaþã liniºtitã la Tiraspol, unde s-a cãsãtorit ºi a nãscut primul copil. Dar n-a putut sã rãmânã. ªi malul drept al râului îi e drag, dar a trebuit sã renunþe la confortul vieþii de la oraº, pentru a se instala într-o gospodãrie de la þarã.





FAMILII MIXTE ÎNTRE MALURI. “Tinerii se mai cãsãtoresc între ei, de-aici ºi de dincolo. Sunt bãieþi de-acolo care iau fete de-aici ºi se-nþeleg bine”, spunea Vera Eremia, educatoare la Delacãu. Satul de dincolo de Nistru se numeºte la fel, dar i s-a adãugat termenul de “recunoaºtere”, “Nou”, ca ºi cum râul ar fi rupt în douã o bucatã de pãmânt. Dar apa n-are nici o vinã. Aºa cum îi dezbinã, tot ea îi ºi uneºte. Totul depinde doar de oameni. “De la noi se duc peste Nistru la piaþã, de câte ori se face”, ne-a explicat un localnic. “Aicea roºiile îs mai ieftine ºi le ducem dincolo. De la ei luãm cãrãmizi.” Oamenii vând, cumpãrã sau fac schimburi de mãrfuri dupã legi ºtiute de sute de ani. Trocul încã mai funcþioneazã foarte bine în aceastã parte de lume, unde se descurcã fiecare cum poate. Sãrãcia ºi nevoile îi învaþã sã supravieþuiascã în cele mai vitrege condiþii. Iar de-o parte ºi de cealaltã a Nistrului, oamenii se înþeleg la piaþã la fel de bine ca ºi înainte de separarea Transnistriei de Moldova. “Vindem viti, porci, lapti, ce-au ei nevoie. ªi cumpãrãm mai ales produsi industriali, cã toatã industria a rãmas la ei. Noi, aici, suntem agricultori”, ne-a lãmurit una dintre femeile din sat, venitã pe malul râului la scãldat într-o zi caldã de varã. În aceastã parte a Nistrului, situaþia tensionatã se simte mai puþin decât în alte zone. Totuºi, cei care au trecut prin rãzboiul de la începutul anilor ’90 încã se mai tem. “S-o tras atuncea în noi de pe malul celãlalt. Mulþi or plecat din sat de fricã. Nu mai vor sã se-ntoarcã”, ne-a mai spus Vera Eremia, care a trãit întreaga viaþã în acest sat. Luptele cele mai grele s-au dus în Raionul Dubãsari. Puterea economicã a localitãþilor româneºti din stânga Nistrului a fost vizatã de separatiºti, iar acesta este în continuare motivul tensiunilor din aceastã regiune. Valeriu Miþu, primarul satului Corjova, ne-a explicat de ce: “Nu-s uzine, nu-i nimic acolo, în alte sate. De ce problema apare-aºa în Corjova? Uzinele se aflã pe teritoriul nostru. Asta a fost una dintre cele mai bogate primãrii dupã Chiºinãu. Dupã administraþia lor s-o distrus totul. Noi avem uzinã de beton armat, fabricã de confecþii. 7.000 de locuri de muncã cu totul. Românul e gospodar, da’ acum s-o distrus. În ’39 o venit, i-o-ncãrcat în trenuri ºi i-o dus în Siberia. Acum, aºa o politicã o dus, cã oamenii-s nevoiþi tot ca-n ’39, numa cã pleacã sânguri. Totu-i lãsat.”





REFUGIU LA VECINI. Tinerii, însã, sunt mai puþin afectaþi de acest conflict. “Noi venim aici de obicei sã facem grãtar, dacã vrem sã stãm între noi ºi sã nu ne deranjeze toþi din sat”, ne-a mai mãrturisit o adolescentã de 17 ani, chiar când am traversat împreunã râul înot. Malul celãlalt, accesibil aventurierilor care ºtiu sã înoate sau fac rost de o barcã improvizatã, de la pescarii de ocazie, este refugiul perfect pentru un picnic liniºtit. ªi fãrã musafiri nepoftiþi. Chiar dacã partea moldoveneascã este mult mai pitoreascã. Malul moldovenesc, din dreapta, e stâncos ºi împãdurit. Acolo sunt izvoare de apã mineralã, cãprioare, mistreþi ºi alte vieþuitoare ale pãdurii. Satul Delacãu are ceva din specificul dobrogean. Oamenii sunt sãraci, dar gospodari. ªi cu acea ospitalitate despre care se spune cã ar fi specificã poporului român, dar care în România nu prea mai e de gãsit. Dacã ajungi la ei în curte nu mai pleci pânã nu te aºezi la masã ºi, mai ales, pânã nu mãnânci ºi nu bei tot ce þi se dã. Vinul de casã, de care sunt foarte mândri, coniacul de Tiraspol ºi bomboanele “Bucuria” nu lipsesc atunci când au oaspeþi. Malul din dreapta e sterp. Întindere de câmp ºi “ctitorii” industriale cât vezi cu ochii.





ÎNTÂLNIREA CU TRANSNISTRENII. Dupã ce ne-au asigurat localnicii cã nu e absolut nici o problemã dacã ajungem de cealaltã parte a Nistrului, ne-am aruncat în râu. ªi l-am trecut în mai puþin dezece minute. Noi ºi trei adolescenþi din sat, Liliana, Veronica ºi Dorin. Colul meu, Dan Marinescu, a fãcut rost de-o barcã de la pescari ºi a trecut cu aparatul foto. Pe celãlalt mal am gãsit ºapte adolescenþi transnistreni veniþi la iarbã verde pe perioada week-end-ului. Pentru cã la ei e mai greu sã dea o petrecere dupã lãsarea întunericului. Miliþia patruleazã prin oraºe, iar oamenii au grijã sã intre în case înainte de înserat. Erau cu o maºinã veche, o bicicletã ºi mai veche, un cort dintr-o singurã foaie ºi niºte conserve. Am fãcut cunoºtinþã, le-am explicat cã nu vorbim limba rusã ºi ne-am aºezat pe iarbã la “schimb de impresii”. ªi de expresii... La început a fost mai greu, pentru cã au vorbit doar în limba rusã. Dar dupã o jumãtate de orã, cinci dintre ei au început sã vorbeascã româneºte. Ba au ºi recunoscut cã sunt la clase de limbã românã. Ceilalþi doi au rãmas la rusã, dar ne-au mãrturisit cã înþeleg perfect ce spunem. Am reuºit sã comunicãm, dar o urmã de teamã se citea ºi pe chipurile lor, ºi pe ale noastre. Noi ºtim cã putem fi atacaþi în orice clipã, iar ei învaþã la ºcoalã cã noi suntem fasciºti. Când am plecat pe malul nostru, puºtiul care pãrea liderul grupului ºi care a vorbit doar în limba rusã, a þinut sã le mulþumeascã basarabenilor care ne-au însoþit. Pentru vizitã ºi pentru cã le-au adus oaspeþi aºa de drãguþi.





VÂNÃTORII DE OAMENI. În timpul conflictului din 1992, izvorul de pe malul Nistrului a devenit capcana perfectã pentru cei care “vânau” români, de pe partea cealaltã. Urmele de gloanþe încã se mai vãd ºi le amintesc localnicilor de zilele de coºmar din acei ani. “Se zice cã cine bea apã de aici, tot aici îºi gãseºte perechea ºi rãmâne toatã viaþa”, ne-a spus Marina Catansus, alt ghid al nostru prin sat. Dar ne-a spus dupã ce am bãut toþi, când era deja prea târziu sã ne rãzgândim. “Eu n-am vrut sã stau aici, în sat. M-am mãritat la Tiraspol ºi credeam cã acolo o sã rãmân toatã viaþa. Dar pânã la urmã aºa a fost sã fie”, a mai oftat ea, mai mult pentru sine, cu privirea spre partea cealaltã a râului. “Aici trãgeau de pe malul celãlalt, când venea cineva sã bea apã. Au murit oameni atunci în sat. Trãgeau când le venea ºi mulþi au fugit din sat, pentru cã le-a fost fricã. Noaptea dispãreau oamenii de pe stradã. Unii au fost duºi în Siberia”, ne-a mai povestit ea. Amintirile recente sunt sumbre pentru cei din satul Delacãu. Dar asta nu-i împiedicã sã se înþeleagã bine cu unii dintre vecinii lor, sã formeze, uneori, familii mixte sau sã se uite cu dor de casã spre Transnistria. Nu acelaºi lucru se poate spune despre Dubãsari, unde încã persistã situaþia tensionatã în satele moldoveneºti din stânga Nistrului. “Suntem mulþumiþi cã ne-am putut apãra. Aºa au mai rãmas aicea satele astea care sunt ale Moldovei. Noi acum suntem în Moldova, da’ vedeþi, cã Moldova se teme cumva ca Rusia sã nu înceapã iarãºi”, ne-a spus primarul satului Corjova, când am trecut graniþa pe la frontierã. “Aºa, psihologic, nu pot sã merg cu capu’ sus ºi sã mã mândresc cã eu sunt român. Dacã trebuie sã mergi cu capu-n jos ºi sã nu poþi sã spui nimic, nu-i bine. Prin câte-am trecut, aiºtea 60 de persoane care-au fost uciºi, cu ochii tãieþi ºi daþi înapoi sã-i vadã oamenii. Tãt, tãt o fost fãcut psihologic, ca pe oameni sã-i distrugã. ªi-acum, securitatea asta îi duce pe veterani de-ai noºtri, care spun, care pleacã, îi duc acolo, prin beciurile-ãstea ºi intimideazã.”





SUFLET ROMÂNESC. Cei nãscuþi la Delacãu, care au trãit toate momentele grele ale rãzboiului, venereazã tot ce e românesc. Ascultã Radio Iaºi, muzicã popularã româneascã ºi, dacã nu prind posturi româneºti, nu se uitã la televizor. “Iaºiu’, mângâierea noastrã. Foarte intirisante emisiunile ºi nici nu vã-nchipuiþi. Ca Iaºiu’, nici un radiou nu e. Da’ la noi, Voronin s-o sculat, Voronin o mâncat, Voronin s-o culcat ºi tot aºa. Io ascult mai ales «Recreaþia Mare», o emisiune extraordinarã”, ne-a spus cu entuziasm Vera Eremia, educatoarea.Cu toate acestea, chiar dacã îºi iubesc locurile natale, mulþi pleacã din sat de nevoie, pentru cã problemele lor economice sunt foarte mari. Ca ºi cele administrative. “Aici e þara-n care se poate tot”, ne-a spus cu amãrãciune un bãtrân. ªi se referea la ce e mai rãu, nu la ceva bun. Nici de regimul comunist nu se aºteaptã sã scape, pentru cã oamenii voteazã în continuare în virtutea inerþiei, spun ei: “Mentalitatea e foarte proastã la alegeri. Din pãcate. Întotdeauna se voteazã “Spic”, “Rândunicã” sau “Secera ºi ciocanu’”. Altceva nu ºtiu ei”, ni s-a explicat, la o discuþie cu mai mulþi oameni din sat.




Soarta

“Eu n-am vrut sã stau aici, în sat. M-am mãritat la Tiraspol ºi credeam cã acolo o sã rãmân toatã viaþa. Dar pânã la urmã aºa a fost sã fie. Aici trãgeau de pe malul celãlalt, când venea cineva sã bea apã. Au murit oameni atunci în sat. Trãgeau când le venea ºi mulþi au fugit din sat, pentru cã le-a fost fricã. Noaptea dispãreau oamenii de pe stradã. Unii au fost duºi în Siberia”

Marina Catansus ,localnicã






Dincolo

“Noi venim aici de obicei sã facem grãtar, dacã vrem sã stãm între noi ºi sã nu ne deranjeze toþi din sat”

Liliana - adolescentã, Delacãu




Iubirea

“Tinerii se mai cãsãtoresc între ei, de-aici ºi de dincolo. Sunt bãieþi de-acolo care iau fete de-aici ºi se-nþeleg bine”

Vera Eremia - educatoare, Delacãu

Identitate

Din cauza restricþiilor care li se impun, mulþi ajung sã-i urascã pe ruºi, cu tot ce este rusesc ºi li se bagã pe gât cu forþa. Iar românismul devine un soi de pandantiv purtat cu sfinþenie. ªi de pansament pentru rãnile fãcute de regimul care-i distruge ºi-i lasã sãraci. Unii devin chiar extremiºti, uneori fãrã sã-ºi dea seama. “Io n-am mai vorbit cu fiica mea un an, când am auzit cã s-o cãsãtorit în Germania cu un neamþ ºi n-o luat un român”, ne-a mãrturisit o femeie din sat. Dar s-au împãcat în cele din urmã, când mama ºi-a dat seama cã patriotismul ei e deja exagerat. ªi la Delacãu au fost împuºcaþi ºi mulþi voluntari în timpul luptelor cu separatiºtii. Oamenii sunt încã speriaþi. Dar mai rezistã, în ciuda tuturor necazurilor. Încearcã sã supravieþuiascã ºi sã nu plece. Dacã ar pleca toþi, ar lãsa pãmântul liber, aºa cum îºi doresc ceilalþi. Ei încã se mai uitã spre noi cu speranþã. Viseazã la noi ca la niºte fraþi care le pot întinde o mânã de ajutor. Ca la salvarea neamului ºi a sufletului lor.Pentru ei, limba românã e o icoanã la care se închinã cu fiecare cuvânt pe care-l articuleazã. Pentru românism au luptat ºi luptã în continuare. Sunt umiliþi, bãtuþi, înfometaþi, batjocoriþi. Iar când ajung aici, aflã cu stupoare cã “vina” lor cea mai mare a fost întotdeauna accentul moldovenesc…




Motoþâcla cu cãleaºcã

Trecând înapoi, pe malul moldovenesc, am avut parte de o scenã pentru care “prietenul” Kusturica ne-ar invidia: o “demonstraþie de forþã” cu “motoþâcla cu cãleaºcã”. Adicã motocicletã cu ataº. Care a apãrut de pe o uliþã a satului, cu trei pasageri înfocaþi. Care, vãzând “public din afarã”, au fãcut o frumoasã cascadorie pânã s-au oprit fix în Nistru. Cei trei ocupanþi ai “motoþâclei cu cãleaºcã” ar fi vrut probabil sã ne arate altceva, dar numai atât le-a ieºit…Aºa cã au reuºit sã ne ofere un spectacol excelent. ªi nouã, ºi celor de pe malul “rival”. Drept rãsplatã, le-am dat mai multe mâini de ajutor, sã-ºi scoatã MT-ul “de colecþie” din apã. Mai ales pentru cã ºtiam cât de important este acest vehicul în Basarabia. L-am mai întâlnit ºi în alte pãrþi, pus la loc de cinste, ca un adevãrat membru al familiei. Care e foarte util, dar consumã prea mult pentru bugetul unora.

Locotenent colonel în Afganistan al armatei sovietice, în anii ’80, medic în Tiraspol în timpul rãzboiului transnistrean, în prezent chirurg la Târgu Bujor, basarabeanul Valentin ªcraba s-a nãscut a doua oarã când s-a stabilit în România. Unele cutume ale societãþii l-au fãcut sã se simtã exact ca pe câmpul de luptã din Kandahar.





Medic ofiþer rezervist în armata sovieticã, ajuns pentru o perioadã director de spital în România, doctorul ªcraba este un tip fericit: “Câºtig circa 300 de dolari lunar ºi consider cã este un salariu bun. Nici nu îmi vine sã cred cã iau atâþia bani. În Moldova aº fi fost plãtit cu 62 de euro. În plus, trãiesc într-o democraþie mult mai avansatã ca cea de acasã ºi pot respira aer românesc”. Câteva bucurii simple, care îi dau farmec vieþii. Una presãratã cu amintiri dure, pe care uneori nici nu vrea sã le comenteze. “Mã trezesc coºmaruri. Nu aþi vrea sã le aveþi!”





LIMBA RUSÃ. S-a nãscut în satul Gherman, lângã Sculeni. Într-o familie sãracã, de români. De mic a fost îndemnat de tatãl sãu sã vinã în România, “la Galaþi, unde fratele sãu se stabilise în 1944”. Nu a avut nimic, colhozul le asigura existenþa de zi cu zi. “Singura mea bogãþie a fost capul ãsta. Eram cel mai sãrac din ºcoala primarã, dar cel mai deºtept. Noi nu aveam bani nici sã-mi iau o bicicletã sau sã merg cu autobuzul. Am fãcut patru ani naveta pânã la ºcoalã pe jos. Câte cinci km zilnic. Adicã, am mers pe jos, în acest timp, distanþa între Moscova ºi Chiºinãu.” Pânã la vârsta de 14 ani nu a vorbit limba rusã. Nici nu ºtia câtã nevoie avea sã aibã de ea. “În clasa a IX-a, tata l-a fãcut pe dracu ghem ºi m-a trimis în tabãra de matematicã, în Crimeea. Acolo, în tabãrã, mi-am zis cã în þara asta dacã vrei sã obþii ceva trebuie sã ºti rusa. Am vorbit ºi am trãit ruseºte pânã în 1994.”





KANDAHAR. Un deceniu l-a petrecut în Germania, în Berlinul de Est. Ca medic militar. Apoi, în 1986 a fost trimis în Afganistan. ªef de spital l-a avut pe nepotul lui Hrusciov. Apoi i-a devenit ºef, peste un an. A picat în Kandahar exact în perioada în care afganii întorseserã armele împotriva ruºilor. “La început ne-au primit cu flori. Nu pe mine, pe cei care au fost înainte. Când am ajuns acolo l-am gãsit pe Ben Laden ofiþer american! Era vremea când Gorbaciov preluase puterea, când vremea noastrã în acea þarã se sfârºise. Ajunsesem sã ne întrebãm ce cãutãm noi acolo”, rememoreazã ªcraba. I-a plãcut în Afganistan. Avea condiþii foarte bune în spital ºi a salvat multe vieþi. Ale sovieticilor, dar ºi ale bãºtinaºilor. Spune cã pânã sã plece în Kandahar a fost ateu. Asta pânã când “mi-am dat seama, acolo, în plin rãzboi, cã fãrã Dumnezeu nu aº fi salvat atâtea vieþi”. Pentru medicul basarabean, rãzboiul din Afganistan a însemnat operaþii pe care nici nu visa sã le realizeze vreodatã. Nu tratau numai soldaþi sovietici. Un sfert din pacienþi erau chiar mujahedini, unii fiindu-le inamici pe câmpul de luptã. “Veneau de foarte multe ori înarmaþi. ªi murdari. Într-o zi, am primit un afgan împuºcat în trei locuri. Avea o barbã imensã ºi douã centuri cu muniþie pentru mitralierã legate pe piept. L-am pus sã le dea jos. A îndreptat automatul spre mine ºi m-a ameninþat cã mã executã. I-am fãcut radiografiile cu cartuºierele pe el. Au ieºit inclusiv pe film. Erau oameni tare ciudaþi”, spune ªcraba. Cei doi ani de rãzboi au însemnat o puternicã luptã pe care a dat-o pentru a reuºi sã se adapteze la societatea în care armata l-a trimis: “Când m-am întors din Afganistan, am trecut pe la un prieten, în Tashkent. M-a întrebat cum a fost acolo. Nu ºtiam ce sã-i spun. Nu ºtiam cum sã-i explic cã aceste lupte presupun de multe ori frica celor aflaþi la putere de a le rezolva paºnic. Cã uneori religia poate aduce mai multe crime decât orice altã cauzã dreaptã. Îmi era greu sã-i exprim toate astea. Îmi e greu sã le exprim ºi în prezent. Am fost împotriva rãzboiului. Eram ofiþer, aºa cã trebuia sã-l accept”. Unele vieþi le-a salvat, iar localnicii le-au luat fãrã nici o remuºcare. În fapt, un astfel de episod îi aduce coºmaruri aproape mereu: “Am tratat la o fetiþã de 12 ani o plagã foarte urtâtã, prin împuºcare, în zona inghinalã. Apoi, feþa fost tratatã ca un gunoi. Pentru ei era doar un balast uman, se atinseserã necredincioºii de ea. A cui a fost vina cã a fost rãnitã? Un militar, când pleacã la rãzboi, ºtie cã este posibil sã nu se mai întoarcã. E meseria lui. Dar un copil ca ea ce vinã are? ªi revin la amicul meu. Ce sã-i spun? Cã Dumnezeu a vorbit singur când ne-a dat poveþe? Cã trãim într-o lume în care valorile sunt cãlcate în piciore pentru cã unul sau altul vãd o problemã diferit?”. A prins inclusiv începutul rãzboiului din Transnistria. “Nu vreau sã vorbesc despre el. În trei luni acolo am vãzut grozãvii mai mari decât în doi ani în Irak.”





* 23 reprezintã numãrul anilor petrecuþi de Valentin ªcraba, ca medic militar, în Armata Sovieticã. A stat zece ani în RDG, doi ani în Kandahar ºi trei luni în Transnistria




Vãcuþã de închiriat

În 1988 s-a întors acasã. La numai trei zile soþia i-a pus în faþã divorþul. ªocat, dezamãgit de viaþã, a luat decizia de a pleca într-un concediu la Galaþi. La rudele pe care nu le vãzuse de ani de zile. Acolo, a cunoscut o femeie. Pânã la urmã ºi-a unit destinul cu ea ºi s-a mutat în locul pe care îl visa încã de când era mic, când tatãl sãu îi spunea sã vinã în România. “A fost greu. Dupã 23 de ani de chirurgie a trebuit sã fac din nou practicã, precum orice student. Am avut noroc cu un profesor de acolo, m-am adaptat repede.” A primit un post la Târgu Bujor, la 50 km de Galaþi. În 2001 a devenit director interimar în acea instituþie. Timp de trei ani a condus spitalul. Nu a vrut sã dea concurs pentru a continua în funcþie pentru cã “trebuia sã intru în politicã, pentru cã oamenii mã tratau de multe ori ca pe un strãin”.



Nu vrea sã vorbeascã de condiþiile existente în sistemul medical. Este mulþumit cã în perioada respectivã a reuºit sã închirieze o vãcuþã, de la un localnic, fãrã sã dea bani. Vãcuþa da 18 litri de lapte zilnic. A mai reuºit un barter cu alt localnic ºi aducea dulceaþã gratis în spital. “Astfel aveam o parte din micul dejun asigurat fãrã sã dau bani.” Nu vorbeºte corect româneºte. Foloseºte un dialect moldovenesc destul de vechi. Uneori îi este ruºine sã deschidã gura prin piaþã. “Mulþi au fãcut miºto de mine. Nu mã supãr, îi înþeleg pe oameni. Astea sunt chestii minore.” În schimb îi e dor de sora care stã la Marea Japoniei, în Mahotka, ºi de cea care locuieºte mai aproape, la Glodeni, lângã Bãlþi. Vorbeºte, în schimb, de politicã, de discrepanþele dintre români ºi basarabeni. “Vorbim aceeaºi limbã, avem aceeaºi istorie ºi culturã, dar suntem despãrþiþi. Acolo, mulþi nu vor sã spunã cã sunt români ºi afirmã cã sunt moldoveni pentru cã din 1812 suntem separaþi. Þara Româneascã a apãrut ulterior. De aia nu au conºtiinþã de români. ªi mai sunt ºi invidioºi. Totul pleacã de la nivelul de trãi, asta vorbind de invidie. Nu ºtiu cât sunt de vinã Bucureºtiul sau Chiºinãul pentru problemele dintre cele douã state. Totuºi, cred cã România ar trebui sã fie mai tolerantã cu problemele astea. Trebuie sã þinã cont ºi de faptul cã în Moldova se vorbeºte mult ºi nu se face nimic. Acolo ruºii pompeazã petrol ºi gaze. Îi au la mânã. UE, în schimb, vorbeºte mult ºi nu face nimic. De aia spun cã ar trebui mai multã înþelegere. Pe de o parte, acolo au rãmas comuniºtii la putere, pe de altã parte, ruºii le dicteazã ce sã facã. Sunt strânºi cu uºa.”

Localitatea Corjova, din Raionul Dubãsari, se aflã din 1991 încoace într-o continuã nesiguranþã. Deºi este pe malul stâng al Nistrului, þine de Moldova. Însã autoritãþile de la Chiºinãu pot cu greu sã administreze zona, transnistrenii fãcând adesea demonstraþii de forþã contra românilor de acolo, fãrã ca poliþia moldoveanã sã ia atitudine.





În 1991, când Basarabia a devenit independentã de Uniunea Sovieticã, iar Transnistria s-a dezis de guvernul de la Chiºinãu, comuna Corjova a rãmas Republicii Moldova. Deºi au semnat un tratat prin care acceptau aceastã realitate, autoritãþile de la Tiraspol au sabotat tot timpul administraþia Chiºinãului asupra localitãþii. Însuºi preºedintelui Voronin, originar de acolo, i-a fost interzis accesul în urmã cu ceva vreme.





CU INIMA ÎN DINÞI. Pentru a ajunge la Corjova trebuie sã fii controlat de “vama” transitreanã. Nu conteazã cã administrativ localitatea þine de Moldova, deoarece accesul se face peste podul de pe Nistru, de la Dubãsari. Fiind ziariºti români, a cãror cetãþenie nu le convine autoritãþilor de la Tiraspol, am fost îndrumaþi sã evitãm controlul vamal. Soluþia alternativã a fost tranzitul “ilegal” al Nistrului, pe podul din dreptul Hidrocentralei Dubãsari, care se aflã amplasatã în aria comunei Corjova. Acolo existã soldaþi ai regimului de la Tiraspol, însã nu fac controlul identitãþii, deoarece podul este trecut de localnici. Mergând relaxaþi, ca ºi cum am fi fost “oamenii locului”, ºi având aparatura “camulfatã” în “plase de un leu”, am trecut podul. Spre norocul nostru, n-am fost identificaþi de suspicioºii “grãniceri” transnistreni. La capãtul podului ne-a aºteptat Iurie Coþofan, consilier local în comuna Corjova.





ISTORIA LOCULUI. De la Iurie Coþofan am aflat ºi istoria Corjovei. Din câte ºtie dumnealui, românii sunt atestaþi acolo “de vreo trei sute de ani”. Tot timpul, malul Nistrului a fost un loc nesigur, afectat de invaziile tãtarilor, turcilor ºi polonezilor. În 1924, satul a fost inclus de sovietici în Republica Socialistã Sovieticã Autonomã Moldoveneascã, fãcutã pentru a motiva o viitoare alipire a Basarabiei la URSS. Prin 1930, în localitate a fost înfiinþat un colhoz. În anul 1940, dupã ce sovieticii au rãpit Basarabia de la România, au fondat Moldova Sovieticã, care avea în graniþele sale ºi satul Corjova. Dupã rãzboi, localitatea a fost inclusã în zona industialã a oraºului Dubãsari. Dezvoltarea zonei a provocat ºi dezechilibru etnic, deoarece sovieticii au colonizat populaþii din Rusia ºi Ucraina care sã lucreze în noile fabrici ce au apãrut în Moldova. Problemele naþionale ale Corjovei debuteazã prin 1989-1990, când etnicii slavi au fost încurajaþi de guvernul de la Moscova sã se opunã tendinþelor de independenþã ale Moldovei. În regiune au fost aduºi cazaci de pe Don, care sã organizeze rezistenþa armatã a Transnistriei faþã de autoritãþile de la Chiºinãu. La Corjova, rãzboiul a þinut din martie pânã în iunie 1992. Au murit zeci de oameni, iar alte câteva sute au fost mutilaþi pe viaþã. De asemenea, mulþi corjoveni au fost daþi dispãruþi, iar familiile nu ºtiu nimic despre ei pânã astãzi.





ÎNTRE CHIªINÃU ªI TIRASPOL. Primarul actual al comunei Corjova este Valeriu Miþul, fost combatant în rãzboiul din 1992. Oficial, el ar trebui sã administreze trei sate ce aparþin de Republica Moldova: Corjova, Mahala ºi Lunga, cu o populaþie de 4.000 de locuitori. Domnul Miþul spune cã este foarte greu sã controlezi comuna. Transnistrenii încalcã înþelegerile pe care le-au semnat în 1992 ºi fac tot ce e posibil pentru a intimida administraþia moldoveneascã. Toþi primarii ºi consilierii corjonevi au fost victimele abuzurilor regimului de la Tiraspol. Cum erau aleºi, miliþienii din Dubãsari veneau în Corjova, îi arestau sub diferite pretexte ºi-i puneau sã semneze declaraþii din care reieºea cã nu vor reprezenta Republica Moldova în localitate. Din “arsenalul” de “metode de convingere” n-au lipsit rãpirile ºi tortura. Unii au rezistat presiunii, alþii nu... Echipa lui Valeriu Miþul a fost aleasã în mai 2003, din rândul organizaþiei de foºti combatanþi, fondatã chiar de primar. A fost arestat de zeci de ori de miliþia din Dubãsari, soþia i-a fost datã afarã de la lucru, iar pretutindeni se simte urmãrit de serviciile secrete ale Tiraspolului.Cu amãrãciune, combatanþii din 1992 recunosc cã doar ei se mai luptã pentru ca localitatea Corjova sã rãmânã la Republica Moldova. Autoritãþile de la Chiºinãu trateazã cu superficialitate problema lor, foarte puþine fonduri fiind trimise aici. Valeriu Miþul se plânge cã pentru întreþinerea anualã a unei strãzi în comuna Corjova i se dau cam 50 de dolari. “Ce sã faci cu banii ãºtia...”, ofteazã dumnealui. Bugetul local al primãriei este, de asemenea, greu de acumulat: “Unii agenþi economici de pe teritoriul comunei Corjova dau taxele la Dubãsari, adicã la Transnistria. Avem în localitate hidrocentrala, fabrica de confecþii (cu peste o mie de lucrãtori), fabrica de beton armat, colhozul, întreprinderea auto, însã transnistrenii ºi-au pus oamenii în fruntea lor ºi nu putem colecta taxe”.





ÎN VOIA SORÞII... Poliþia, care ar trebui sã asigure funcþionarea legalã a instituþiilor din Corjova, este ca ºi inexistentã. Pentru 4.000 de locuitori, guvernul de la Chiºinãu a instalat un post de doi poliþiºti, care n-au nici o autoritate. Doar sã fie acolo... Dacã se întâmplã vreo infracþiune în satele Corjovei, oamenii aleg dupã bunul plac cui sã se adreseze – poliþiºtilor moldoveni sau miliþienilor transnistreni. Astfel, legea este o normã opþionalã în acest colþ al Moldovei... Primarul Miþul povesteºte cã din cauza neputinþei poliþiei moldoveneºti îi este imposibil sã organizeze întruniri obºteºti în Corjova: “De câte ori ne adunãm pentru vreo serbare, comemorare sau alegeri, miliþienii transnistreni vin ºi ne rãspândesc cu forþa în faþa poliþiºtilor noºtri neputincioºi. Nu este nimeni care sã ne apere...”.






Violenþe la alegerile locale

În luna iunie 2007, în Republica Moldova au avut loc alegeri locale. Comuna Corjova a fost din nou în atenþia guvernului de la Chiºinãu ºi a organizaþiilor internaþionale, deoarece era de aºteptat ca transnitrenii sã saboteze organizarea scrutinului. La primul tur, þinut la 3 iunie, miliþienii din Dubãsari au ocupat secþia de votare de la Liceul “Mihai Eminescu” din Corjova, iar scrutinul nu s-a mai þinut. Dupã acest incident, candidaþii au fost “vânaþi” timp de douã sãptãmâni, cât dura pânã la urmãtorul tur, fiind nevoiþi sã fugã de la casele lor. La turul al doilea, din 17 iunie, miliþienii transnistreni au fost mult mai violenþi, distrugând secþia de votare în jur de ora ºapte dimineaþa ºi sechestrându-i pe poliþiºtii moldoveni care se aflau în liceu. Dupã ce au fost bãtuþi, aceºtia s-au retras la dreapta Nistrului, iar de atunci nici un reprezentant al Ministerului de Interne de la Chiºinãu n-a mai cãlcat prin Corjova. În astfel de cazuri, când moldovenii ºi transnistrenii se aflã în disputã, ordinea publicã ar trebui sã fie asiguratã de “pacificatorii” ruºi, soldaþi care au datoria sã medieze tensiunile din zonã. Primarul Corjovei, Valeriu Miþul, susþine însã cã “pacificatorii” nu fac altceva decât sã sprijine regimul de la Tiraspol, iar despre vreo mediere a diferendelor nici nu poate fi vorba. El le reproºeazã acestora cã la 17 iunie, deºi ºtiau cã miliþenii de la Dubãsari vor ocupa satul, au fãcut doar controale superficiale ale zonei: “Au venit la 12 noaptea, totul normal, au venit la 5 dimineaþa, la fel. Dar când a trebuit, la 7 când se deschidea secþia de votare, n-au fost aici! Când trebuiau sã stea sã nu intre miliþia transnistreanã. Dupã ce miliþienii au fãrâmat totul, a mai trecut o orã ºi apoi au venit ºi pacificatorii...”.

Moldova nu are o independenþã realã, ci una formalã, susþine scriitorul basarabean Vitalie Ciobanu, redactor-ºef al revistei Contrafort. În opinia sa, o soluþie pentru integrarea Republicii Moldova în UE este importarea modelului cipriot, adicã o debarasare de Transnistria, fãrã sã-i recunoascã însã independenþa.


► Jurnalul Naþional: Astãzi, grupãrile politice ºi culturale democratice de la Chiºinãu acuzã partidul comuniºtilor de toate necazurile prin care trece Republica Moldova. Cum a ajuns PCRM la putere?

Vitalie Ciobanu: Fostul partid comunist sovietic din Moldova a fost desfiinþat în 1991, imediat dupã puciul anti-Gorbaciov. Apoi, în 1995, când Petru Lucinschi a devenit preºedinte al Parlamentului, la o propunere a lui a fost readus în legalitate partidul comunist. Era format din foºti "aparatcici" sovietici, preºedinþi de colhoz, agenþi KGB. De atunci, ponderea lor în Parlament a tot crescut. Forþa lor electoralã se bazeazã în primul rând pe minoritatea rusofonã.


► Totuºi, etnicii ruºi sunt o minoritate în Republica Moldova. Cum au reuºit comuniºtii sã câºtige simpatia electoratului românesc?
În 1998 am înregistrat o devalorizare dramaticã a leului moldovenesc, care era prea legat de rubla ruseascã. În 1999 a urmat tot un an foarte greu, cu reþineri în plata salariilor ºi pensiilor (de câte cinci-ºapte luni), cu frecvente deconectãri de energie electricã în zonele rurale, ºi chiar ºi în Chiºinãu. Lumea era foarte nemulþumitã. Ascensiunea comuniºtilor s-a datorat ºi unei conjuncturi politice favorabile. Petru Lucinschi îºi dorise la un moment dat un regim prezidenþial, îºi dorise mai multe împuterniciri. ªi atunci toate partidele, inclusiv comuniºtii care se aflau în opoziþie, s-au unit împotriva lui Lucinschi. Au format un fel de "monstruoasã coaliþie". La 5 iulie 2000 a fost votatã republica parlamentarã. Apoi, ca urmare a imposibilitãþii alegerii ºefului statului deja dupã noua formulã, legislativul a fost dizolvat, iar alegerile parlamentare anticipate din februarie 2001 au fost câºtigate de partidul lui Voronin.


Salam la preþ mic


► Care au fost principalele promisiuni ale comuniºtilor în campania electoralã?
Oamenii au crezut cã salamul va costa din nou ca pe vremea sovieticilor, au crezut cã vor scãdea preþurile la serviciile comunale (gaz, apã, electricitate), cã se vor plãti salariile ºi pensiile la timp, ºi au cãzut în plasa populismului PCRM-ist. Ca proiect politic, comuniºtii propuneau intrarea Moldovei în aºa-zisa comunitate Rusia-Belarus, care pe atunci pãrea ceva "mãreþ". Din fericire, nu s-au þinut de cuvânt. E drept cã restanþele la salarii ºi pensii au fost lichidate, întreruperile de energie electricã au încetat etc. Economiºtii basarabeni spun cã îmbunãtãþirea climatului economic se datoreazã reformelor antamate de fostele guvernãri, comuniºtii doar au profitat de trecerea momentului cel greu...


► De câþiva ani încoace, preºedintele Voronin se declarã ataºat valorilor europene, susþinând cã Republica Moldova este pregãtitã sã se alãture Uniunii Europene. Cât de realistã este aceastã posibilitate?
Comuniºtilor le-ar plãcea un fel de integrare care sã nu le clinteascã poziþia lor dominantã, o integrare în sensul sã le vinã bani din Occident. Însã adevãrata "europenizare" a Basarabiei îi va arunca în tomberoanele istoriei. În 2005, cu o lunã înaintea alegerilor parlamentare, s-a semnat un aºa-zis Plan de Acþiune Moldova-UE, cu scop electoral, desigur. În ultimii ani s-au adus în plan legislativ câteva ameliorãri, dar noile legi, cum este Codul Audiovizualului, nu funcþioneazã. Acolo sunt niºte norme europene, dar nu se aplicã.


► Ce cred cetãþenii Republicii Moldova despre identitatea lor? Existã o aprinsã disputã moldovenism-românism. Este pregãtitã societatea dumneavoastrã sã îmbrãþiºeze o nouã identitate, cea europeanã?
A fi român în Basarabia nu este o distincþie etnicã în raport cu cei care-ºi spun moldoveni. Este o distincþie politicã ºi o calificare culturalã. Cei care-ºi spun români sunt mai degrabã intelectuali, tineri mai pregãtiþi, mai cultivaþi ºi care opteazã politic pentru reunificarea cu România. Cei care-ºi spun moldoveni sunt o masã de cetãþeni, care nu ar fi neapãrat împotriva României. A mai rãmas însã un fel de conservatorism de tip regional, care îi marcheazã. Noutatea sau "schizofrenia" momentului constã în faptul cã aceastã restanþã în ce priveºte conºtiinþa naþionalã a basarabenilor trebuie armonizatã cu identitatea europeanã, postnaþionalã.


România, pe model german


► Credeþi cã este posibilã o reunificare a Basarabiei cu România? Ce cred oamenii de aici despre aceastã posibilitate?
Moldova nu este un stat liber, pentru cã se aflã sub ºantaj rusesc. Nu avem o independenþã realã, existã o independenþã formalã doar. A fi independent în Moldova înseamnã sã ai libertatea sã optezi pentru un proiect comun cu România. Acest proiect comun trebuie regândit, formulat în datele anului 2007, nu copiat dupã istoricul 1918. Iatã o adevãratã provocare pentru oamenii noºtri politici, de o parte ºi de alta a Prutului, o temã de dezbatere incomparabil mai demnã decât meschinele reglãri de conturi la care asistãm astãzi. România are nevoie sã se descentralizeze, sã-ºi dezvolte regiunile. Pe model german, sã zicem. Asta ar fi foarte interesant: o Românie ca structurã federalã ar putea sã convinã mult mai mult moldovenilor. Pentru cã la noi mai existã o anumitã teamã: sã nu vinã regãþenii ºi sã ne ia posturile. Sã fim noi stãpâni aici! Dar în acelaºi timp nu poþi fi stãpân în Moldova dacã nu mergi împreunã cu România, altfel te înghit ruºii!...



Modelul cipriot


O soluþie pe care Vitalie Ciobanu o propune Moldovei, ca sã aibã ºanse reale de a se integra în UE, este importarea "modelului cipriot", adicã îndepãrtarea de Transnistria, dar fãrã a-i recunoaºte independenþa, pentru a nu legitima regimul criminal de acolo. "Situaþiile nu sunt ca pe insulã, însã Bruxellesul ar trebui sã ofere un orizont de integrare europeanã, fãrã sã se mai cramponeze de Transnistria." Întrebat dacã þara sa s-ar putea lipsi din punct de vedere economic de spaþiul în care este concentratã cea mai mare parte a industriei, Ciobanu crede cã "practic, Moldova este decuplatã de Transnistria. Actuala putere ºi-ar dori sã integreze Transnistria, pentru cã i-ar aduce potenþial economic. Plus cã i-ar livra voturile rusofonilor de acolo". Astfel, scriitorul este de pãrere cã, în chestiunea Transnistriei, moldovenii ar trebui sã spunã aºa: "Domnilor occidentali, aici este un conflict care ne depãºeºte. Aici este vorba de Rusia, nu de mica Serbie, pe care o puteþi rezolva uºor. E marea Rusie, care deþine arme nucleare ºi care dicteazã politica la nivel global. Nu ne transformaþi pe noi în eternul ostatic al relaþiilor dintre voi, daþi-ne ºansa noastrã, micã, dar realã".

Au trecut deja câteva sãptãmâni de la pelerinajul pe care l-am fãcut în Basarabia, pe la mãnãstirile cele rãnite în timpurile sovieticilor, mãnãstiri ce-ºi oblojesc astãzi plãgile ce pãreau sã nu mai gãseascã vindecare. Iar rememorarea celor aflate în aceastã cãlãtorie este tulburãtoare.


În Valea Ichelului, raionul Ungheni, patru sunt lãcaºurile sfinte importante, ca patru braþe de cruce. Despre Hârjãuca v-am relatat în articolul precedent.


DEZMIERDÃRILE LUI DUMNEZEU. Înainte însã de a purcede spre Hârbovãþ – al doilea braþ de cruce –, vã propunem sã deschidem cartea lui Sadoveanu, "Drumuri basarabene": "Mãnãstire, chilii, acareturi, toate sunt acoperite cu tablã vopsitã verde. E culoarea pravoslavnicã, pe care o întâlnim pretutindeni la aºezãrile mãnãstireºti. Chiliile aºezate roatã în jurul bisericii parcã dorm tãcute în soarele de iulie. Abia gãsim undeva un obraz bãrbos cu plete ºi comanac, care ne dã desluºiri asupra stãreþiei. Din ograda goalã ºi netedã, pietruitã ºi împresuratã de clãdiri înalte, trecem prin cotite cotloane, ni se deschid uºi ferecate ca de cetate, ºi deodatã intrãm într-un cerdac larg ºi umbros, care dã asupra unei livezi... Lâng-un loc aspru ºi gol, ca prin farmec s-a deschis o încântãtoare priveliºte pe care o contemplãm din jilþuri. Vin adieri de la flori, s-aude murmurul prisãcii, ale cãrei cãsuþe stau rânduite sub meri... Ca pretutindeni în Moldova, mãnãstirile sunt locuri de dezmierdare ºi tihnã: sunt «staþiunile climaterice» ale vechilor boieri veliþi. Mãnãstirea se înalþã numai într-un loc pe care Dumnezeu, între toate, l-a împãrtãºit cu harurile frumuseþii".


Asta se întâmpla la 1919, imediat dupã întoarcerea Basarabiei "la trupul mumei sale, România". Descrierea sadovenianã, patriarhalã, se potriveºte (oarecum) ºi mãnãstirii din vremea de azi: "ograda goalã ºi netedã", "chiliile aºezate roatã", adieri de flori ºi murmur de prisacã. Dacã intri prima datã aici, n-ai bãnui ce furtuni s-au abãtut asupra acestui loc cãruia i s-ar fi cuvenit, poate, doar diezmierdãrile lui Dumnezeu.


LOVITURILE DIAVOLULUI. Pentru monahii Basarabiei, imediat dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, între "diavol" ºi "KGB" s-a pus rapid semnul "=" (egal). Datoritã icoanei fãcãtoare de minuni, aici veneau mii de pelerini, locul era întotdeauna plin de credincioºii veniþi de departe pentru a gãsi alinare. Chiar ºi celor din conducerea statului, dupã ce din 1949, timp de mai bine de 10 ani, reuºiserã sã închidã aproape toate mãnãstirile ºi mai mult de trei sferturi dintre biserici, le era teamã sã se atingã de Mãnãstirea Hârbovãþ, pentru a nu se isca o rãzmeriþã. Dar lucrul s-a dovedit a fi mai uºor de fãptuit atunci când "diavolul" s-a aliat chiar cu oamenii bisericii. Despre rolul arhiepiscopului Nectarie Grigoriev, înregimentat în KGB, am mai scris ºi atunci când am pomenit calvarul Mãnãstirii Hârjãuca. La Hârbovãþ, chiar stareþul mãnãstirii, Evtihie Andronache, avea nume conspirativ: "Scurtu". Sarcina lui a fost, la început, de a crea derutã în rândul monahilor, lansând zvonul despre apropiata închidere a mãnãstirii ºi despre împãrþirea averilor acesteia. Astfel, mai mult de jumãtate dintre cãlugãri au plecat de bunã voie, în anul 1961, "Scurtu" ajutându-i cu cele necesare pentru o grabnicã refugiere în sânul familiilor lor sau la alte mãnãstiri. Pentru a-i muta din loc pe ceilalþi, a fost nevoie de sprijinul unui alt agent KGB, stareþul Mãnãstirii Noul Neamþ, Iosif Gargaliuc (nume de cod: "Florea"), care s-a oferit sã îi gãzduiascã în mãnãstirea sa pe cei care nu plecaserã încã (ºtiind prea bine cã la scurtã vreme ºi Mãnãstirea Noul Meamþ urma sã fie închisã). În fine, pentru cei care tot nu se lãsau duºi departe de locul în care îl slujiserã cu devotament pe Dumnezeu, stareþul Hârbovãþului a cerut ajutor chiar de la arhiepiscop (al cãrui nume de cod era: "Kazanþev"), pentru a-i izgoni pe cãlugãri, solicitând apoi reprezentantului Patriarhiei Ruse pe lângã guvernul R.S.S. Moldoveneascã, Romenski, sã preia averea mãnãstirii. Cât despre rolul arhiepiscopului Nectarie Grigoriev în "uciderea" mãnãstirii, iatã ce relateazã jurnalistul basarabean Dinu Rusu cã menþioneazã raportul KGB-ului din acea vreme: "Agentul Kazanþev, care deþine funcþie de conducere în eparhie, a contribuit activ la închiderea mãnãstirii. Pe parcursul pregãtirii mãnãstirii pentru închidere, din ordinul lui au fost transferate din timp în alte mãnãstiri persoanele care ar fi putut influenþa negativ procesul de închidere a mãnãstirii". ªi, ca ºi cum tot acest calvar nu ar fi fost de ajuns, în 1962, din ordinul aceleiaºi poliþii ideologice, cheile sunt confiscate ºi armata soseºte aici, cu tancurile. Mai mulþi ostaºi au pãtruns în subsolurile bisericii "Pogorârea Sfântului Duh", unde au profanat ºi au distrus mormintele ctitorilor ºi ale egumenilor. Altarul, catapeteasma, cãrþile ºi icoanele mãnãstirii au fost arse, iar cele 6 clopote au fost duse cu camioanele ºi topite. Locul a fost transformat în ºcoalã pentru copii cu handicap. Dupã 1992, Mãnãstirea Hârbovãþ a fost redeschisã.


O SCURTÃ ISTORIE. Despre calvarul mãnãstirii, ca ºi despre istoria ei veche ºi momentele de binecuvântatã strãlucire, ne-a vorbit blagocinul Serafim (blagocin înseamnã protoiereu, în Basarabia), spre care ne-a îndrumat pãrintele stareþ Nicandru Munteanu. Ca oaspeþi ce ne aflam, am vizitat atât lãcaºurile celor douã biserici, cât ºi clãdirea ºcolii de cântãreþi, unde ne-am aºezat, pentru câteva minute, în bãncile goale acum, cãci este vacanþã.


Câteva file din trecut: ctitorul Hârbovãþului este boierul Constantin Carpuz, care pe la 1730 ridica acest sfânt lãcaº. Dar o legendã vorbeºte despre un cãlugãr bãtrân ºi gârbovit (în unele surse, Hârbovãþul este întâlnit ºi sub forma: "Gârbovãþ", de la "gârbov"), care ar fi ajuns aici în ultimii ani ai veacului al XVII-lea, împreunã cu alþi cãlugãri de la Mãnãstirea Bersan din Podolia. E posibil chiar ca ambele variante sã fie adevãrate ºi sã se completeze, cert nu se ºtie, cãci arhiva a fost arsã în cele trei incendii pe care le-a suferit mãnãstirea în secolul al XIX-lea, în urma atacurilor turcilor ºi tãtarilor. Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului, care a scãpat din cele trei incendii, se spune cã a fost dãruitã mãnãstirii de mama colonelului Nicolai Abdulaev, în 1790, dupã moartea acestuia în rãzboiul ruso-turc. Minunile sãvârºite de aceasta erau atât de copleºitoare, încât credincioºii din Chiºinãu care fãceau adeseori pelerinaje la Mãnãstirea Hârbovãþ, au fãcut cerere oficialã pentru ca Icoana Maicii Domnului sã fie adusã, o perioadã din an, în oraº, la Catedralã. Din 1859, icoana s-a mutat la Chiºinãu, de unde a revenit de fiecare datã (mai puþin în cele trei decenii de prigoanã) la Hârbovãþ în timpul Postului Paºtelui. Icoana însã nu a rãmas nici a Chiºinãului, în restul anului cu ea fãcându-se pelerinaje prin întreaga Basarabie, mai ales la vremuri grele – secetã, potop etc.




Rezistenþã


"Pãrintele stareþ Nicandru a fost hirotonit ca diacon la Mãnãstirea Japca, singura care a rãmas sã funcþioneze. Au avut aºa o tãrie de caracter, acolo, la mãnãstire! Nu cheltuiau nimic sã poatã sã plãteascã impozitul mare care se pusese. Totuºi, Dumnezeu n-a îngãduit ca sãmânþa monahismului sã piarã din Basarabia. S-au închis mãnãstirile, dar cãlugãria n-a fost închisã"


Bucurie


"E aºa un aer de sfinþenie, aici, la Hârbovãþ! E un duh de liniºte! De multe ori, ies noaptea ºi zic: Doamne, câtã bucurie am ºi eu, sã fiu aici!" Blagocinul Serafim Mãnãstirea Hârbovãþ


Credinþã


"Ce e mai important în viaþã? Sã ai oleacã de credinþã în tine! Altul, poate cã nu crede, întreabã: «Da’ unde-i Dumnezeu acela? Unde l-ai vãzut?». Numa’ cã Dumnezeu e tot timpul ºi în tot locul. Nu se poate face fãrã el nici un pas. Nici acela care se crede fãrã Dumnezeu nu e lipsit de paza Domnului."


Rugãciune



"În timpul ãsta e rãu tare! Legea asta care îi lasã de pleacã peste hotare nu-i pentru toþi bunã. Rãu s-a destrãbãlat lumea cu plecãrile în Italia. S-au distrus familii. Ea s-a dus peste hotare, bãrbat-su a rãmas cu doi-trei copii acasã. O aºteaptã, da’ într-o zi ea zice cã nu mai vine… Vine bãrbatu’ la mine ºi se jãluie. «Ce sã fac?», întreabã. «Roagã-te!», asta îi spun. Dacã te rogi, Dumnezeu poate sã te ajute!" Pãrintele Efim Mãnãstirea Hârbovãþ
Epitrahilul cu steluþe sovietice



"Bunicul fusese primar în Cãpriana", începe a ne povesti blagocinul Serafim de la Hârbovãþ. "L-or ridicat în ’39. Bunica mea a fost dusã în Kazahstan cu ºapte copii. I-au coborât în stepã ºi le-au spus: «Duceþi-vã!». Au mers mult pe jos, pânã au dat peste niºte izbe. Erau oameni buni acolo. I-au hrãnit, i-au încãlzit. O iarnã întreagã le-au dat lapte de iapã. Când n-a mai putut, bunica ºi-a luat copiii ºi s-o întors în Basarabia. Pe ea ºi pe fraþii mai mari ai lu’ tata i-o ridicat în ’46 ºi i-o pedepsit cã s-o întors acasã. Bunica o fãcut puºcãrie la Rusca. Fraþii au stat ºi ei 10 ani în puºcãrie. În anii ’50 sovieticilor nu le-o fost ruºine ºi au început sã-i ridice pe cãlugãri. Îi încãrcau ºi îi duceau, un eºalon (tren de marfã) întreg, plin. Cãlugãrilor le dãdeau siliotcã (peºte sãrat), dar nu le dãdeau picãturã de apã. Mureau de sete. ªi când mureau îi aruncau din tren. Eu zic aºa: Dumnezeu o dat voie sã se întâmple aºa. Cu ºtirea lui Dumnezeu o trecut omul prin chinurile aistea. Aºa s-o fãcut omul mai sfânt. S-o mãrit ceata sfinþilor martiri. Cea mai vrednicã faptã de pomenire îi cã ºi-o pãstrat credinþa. ªtiþi cã am gãsit pânã
ºi-n bisericã semnul diavolului? Purtau preoþii spioni ai KGB epitrahil cu nasturi cu steluþã sovieticã în loc de nasturi cu crucea lui Dumnezeu! S-a dus o luptã straºnicã. Atunci o dovedit sistemul lui Antichrist, dar Dumnezeu nu s-o lãsat ºi acu’ o venit rândul lui sã dovedeascã în lupta asta!"


Cum a lucrat Dumnezeu în viaþa monahului Efim



"Când s-au închis mãnãstirile, atunci o fost scandal. Cãlugãrii nu voiau sã se ducã de-aici, îi scoteau cu de-a sila", ne zice pãrintele Efim, monahul care primise ascultare sã ne invite la o masã simplã, dar îndestulãtoare, "cã obosiþi, de la drum lung" eram. "Pentru pãcatele poporului, care nu a dus cum se cade legea creºtineascã, a dat Dumnezeu toatã nevoinþa asta. Înainte vreme, primul copil dintr-o familie se jertfea la mãnãstire." Despre cum a fost de s-au redeschis mãnãstirile, la început, când cu "perestroika", pãrintele Efim are pãrerea lui: "Oamenii nu înþeleg. Ei gândesc cã cineva a vrut: Stalin sã le-nchidã, Gorbaciov sã le redeschidã. Sau alt împãrat, cine ºtie ce sã facã… Dar nu-i decât un împãrat, cel din Cer, Dumnezeu, ºi el le diriguie pe toate. Gorbaciov – pentru ce a fãcut el rãsuflarea asta? Cã a vrut el? De la Dumnezeu a fost pus sã fie… Bine, rãu, pronia lui Dumnezeu n-o opreºte nimeni. Dumnezeu îi pedepseºte pe oamenii care nu duc credinþa cum se cade. Îi lasã, îi rabdã, dar dupã un timp oarecare trimite un rãzboi, dã o foamete… Ori le închide bisericile ºi le aratã cã aºa-i de rãu când n-ai unde sã te rogi ºi sã te alini!".
"LUCRUL" CELUI DE SUS. ªi în viaþa Pãrintelui Efim "a lucrat Dumnezeu". "Sunt din raionul Nisporeni, satul Ciorãºti. Înainte am fost simplu þãran. În 1993, toamna, am venit la mãnãstire. În ziua de lãsat de sec pentru Postul Crãciunului. Era aºa de frig…! În 1995 am fost cãlugãrit. Soþia e ºi ea la mãnãstire, în altã parte. Noi ne-am cãsãtorit, am fãcut o casã, apoi ne-am aºezat copiii. Pe urmã, aºa o fost cã ne-am dus într-o zi la Mãnãstirea Hâncu. Numai cu vederea… ªi pe urmã ne-am hotãrât sã mergem amândoi la mãnãstire, sã ne pocãim, cã am trãit 40 de ani împreunã, dar acu’, la bãtrâneþe, ce sã mai faci? Nu, nu trãiam greu, aveam de toate. Numai cã aºa a dat Dumnezeu poruncã, pe neºtiute…"


POVESTE DE FAMILIE. Pãrintele Efim are ºi-un fecior preot la o mãnãstire. Pe ceilalþi i-a însurat, fata a mãritat-o. "Când vin copiii la mine, spun cã nu mi-am ales un drum rãu. Eu am fost orfan de rãzboi. Mama s-a mãritat. Apoi a murit ºi ea, la 19 ani eram singur. M-am însurat ºi cu mâinile mele mi-am fãcut casa. Uºile, ferestrele, tot… M-am trezit cu patru feciori în casã. Nevasta o spus: «Ce-o sã faci cu ei? Ce-o sã le dai?». Pe cel mare l-am ajutat puþin. Mijlociii s-au dus ºi-au lucrat în Kamceatka ºi-or venit cu bani de ºi-au fãcut casã. Cel mic s-o cãlugãrit. Fiicã-mea e gospodinã în Chiºinãu. Nu m-am spãriet niciodatã cã n-or sã aibã viaþã bunã copiii mei. Mâinile omului ºi credinþa în Domnul! – aiasta-i totul."


Pãrintele Efim vorbeºte rar. Viaþa lui e o continuã raportare la Dumnezeu. De ce vin oamenii la mãnãstire? Cã asta li-i porunca de la Cel de Sus. De ce pleacã? Aici e firea omului de vinã: "Dacã toatã viaþa lui în lume o bãut, o fãcut ce-o vrut, el vrea sã fie în mãnãstire liber cum o fost în viaþa civilã… Zice cã a venit la pleaºcã – sã mã scuzaþi de aºa vorbã –, cã are mãnãstirea grijã de el. Dar aici e regulã ca la armatã. Trebuie sã te þii de toate ascultãrile care þi s-au dat". ªi cum ascultarea lui în ziua aceea era sã aibã grija hranei noastre, numai ce-l auzim: "De-amu’ hai sã ne rugãm Domnului pentru pâinea cea de fiecare zi, cã aiasta îi datorie sfântã"…

Rãmas orfan de ambii pãrinþi la 10 ani, “tatã” pentru patru fraþi, deportat în Siberia, Leonid Gavrilovici se luptã de 13 ani cu conducerea Raionului ªtefan Vodã pentru a-ºi recupera proprietatea care i-a fost luatã în 1941. În urma proceselor intentate preºedintelui Raionului, suferã cel mai mult nepotul ºi nora, bolnavi de insuficienþã renalã, cãrora nu li s-au asigurat de cãtre stat anumite cheltuieli, care prin lege trebuiau plãtite.





Doi ochi mici, verzui, îi lucesc, iar privirea emanã o stare de bine, iar barba albã, mare, impunãtoare, cere respect. E chipul bunicului perfect, pe care ºi l-ar dori orice copil sã-i citeascã o poveste înainte de culcare, într-o searã friguroasã de iarnã, lângã o sobã în care trosnesc lemnele.





DRUMUL SIBERIEI. Când avea 10 ani, Leonid Gavrilovici ºi-a pierdut mama, iar peste doi ani, bolnav de tuberculozã, s-a stins ºi tatãl sãu. De-odatã, cinci fraþi, din care Leonid cel mai mare, s-au trezit orfani. Leonid terminase deja cinci clase în limba românã. În 1941, când au venit ruºii, cei cinci fraþi au fost luaþi din satul Tudora, unde locuiau, ºi împreunã cu alte 13 familii din sat, printre care ºi cea a primarului, au fost încãrcaþi în trenuri ºi duºi în Siberia. “Ne-au dus pânã la Gara Cãuºeni. Pe bãrbaþi i-au pus în niºte vagoane, ºi pe noi, copiii, cu femeile în alte vagoane. Pe drum începuse deja rãzboiul. ªi, la garã, soldaþii ruºi au zis cã noi suntem familiile duºmanilor poporului ºi de aceea am ajuns în Siberia”, povesteºte molcom, cu vocea aproape stinsã. Leonid a fãcut o ºcoalã de tractoriºti ºi aºa a reuºit sã mai punã o pâine pe masã. Unul din ceilalþi fraþi lucra la o fermã, dar mâncarea nu le ajungea, aºa cã erau mereu lihniþi de foame, iar despre bani de haine noi nici nu s-a pus problema. Cele vechi erau numai cusãturi, petice ºi rosãturi. “Am vrut sã-i aranjez pe cei mici la orfelinat. Peste ºase luni am primit scrisoare cã au reuºit sã intre la un orfelinat. Dar alþii le luau mâncarea ºi aºa mureau de foame. Au vrut sã fugã. Doi au ºi fugit. Nu prea gãseau de mâncare. Pe Vasea, care era mai mãricel, l-au luat la instrucþie. Fãcea ºi el foamea. Nu era de mâncare. A prins un câine, l-a jupuit, l-a fiert, dar i-au luat cazacii mâncarea.” Leonid muncea în continuare ca tractorist. Într-o dimimeaþã de iarnã siberianã, unul dintre fraþi a murit. De foame. “Eu ºi un prieten de-al meu l-am îngropat în omãt la marginea sãtucului. Era troiene mari. Voiam sã-l îngropãm la primãvarã, omeneºte, creºtineºte. Dar el nu mai era acolo.” Face o pauzã pentru a-ºi ºterge lacrimile. Fiul sãu, care-l însoþeºte, completeazã ºi spune cã tatãl sãu plânge întotdeauna când îºi aminteºte de moartea fratelui sãu.



“În 1944 am ajuns pe front, în Harko, în Jitomer, în Ucraina. ªi acolo le trebuia ºofer pentru maºinã. Din tractorist se fãcea repede un ºofer. Ziua teorie ºi noaptea experimente.” Peste episodul rãzboiului trece în grabã, destul de tulburat. Dupã rãzboi, a fãcut armata încã cinci ani, iar în 1951 s-a reîntors în Tudora, acasã. “Nu m-au primit. Pentru cã eram deportat. M-am dus la Olãneºti, unde mi-am gãsit un adãpost, ºi m-am angajat mecanic la întreprindere.” A fãcut o ºcoalã tehnicã, iar la 40 de ani a devenit student la Institutul Agricol. În 1985 a ieºit la pensie.







LUPTÃ SURDÃ. “Orfanii care au fost ridicaþi atuncea au fost un fel de carne vie. Cel mai sãnãtos a scãpat tata, ºi mã tem cã din aceea cã a fost în armatã pentru cã o parte din fraþi au murit sau s-au întors invalizi. Anul trecut, secretarul organizaþiei raionale de pe vremea aceea a spus: «Sã mulþumeascã domnul Leonid Gavrilovici cã el ºi fraþii sãi au fost ridicaþi ºi duºi în Siberia atunci, cã, dacã nu era aºa, apãi ei nu rãmâneau în viaþã. Dacã ar fi rãmas aici pe loc ar fi murit»“, adaugã Alexei Gavrilovici, fiul lui Leonid.



În 1991, dupã ce Leonid Gavrilovici a fost reabilitat prin decret prezidenþial, toatã familia s-a reîntors în Tudora, la baºtinã. “Când ne-am întors în Tudora, am vãzut cã oamenii, comuniºtii erau împotriva noastrã. Am vrut, eu cu tata, sã construim o casã, dar imediat ni s-a luat locul. Toatã lumea era împotriva noastrã. Aºa cã tot ce am avut atunci am investit pentru construirea unei benzinãrii. Ne trebuiau bani pentru cã soþia era bolnavã de insuficienþã renalã ºi pe parcurs mi s-o îmbolnãvit ºi feciorul, ºi trebuia sã plãtim transplantul renal. Dupã ce am construit benzinãria am constatat cã am intrat în graþia oamenilor ºi dizgraþia autoritãþilor”, continuã Alexei.



Coºmarul familiei Gavrilovici continuã. Dupã ce timp de aproape zece ani au avut parte de liniºte, în 2001 necazurile se reîntorc precum un bumerang. Benzinãria pe care familia Gavrilovici a construit-o se aflã exact între localitãþile Tudora ºi Palanca. Aproape de hotarul cu Ucraina. “În 2001 s-a fãcut un fel de control fiscal la benzinãrie. Pe vremea aceea se fãcea contrabandã cu benzinã. Iar ei, autoritãþile raionale, credeau cã asta facem. Contrabandã cu benzinã. Pentru cã au vãzut cã nu facem contrabandã au zis cã nu am achitat impozit. Dar fãrã nici un fel de dovadã. Ne-au luat documentele, ne-au dat în judecatã, iar noi am rãmas fãrã nimic. Iar documentele au dispãrut fãrã urmã.” Rãmaºi cu datorii ºi cheltuieli mari, o parte din membrii familiei Gavrilovici s-a mutat în benzinãrie, unde au stat aproape ºase ani. Au încercat între timp sã facã împrumuturi la bancã, sã mai plãteascã din datorii, dar nu le putea obþine pentru cã nu aveau casã, iar benzinãria ar fi fost un domiciliu ilegal. Pânã la urmã au obþinut un împrumut, iar în prezent benzinãria este gaj la o bancã, pentru cã nu aveau bani ca sã plãteascã datoriile.



În aprilie 2004, familia Gavrilovici a chemat în judecatã preºedintele Raionului ªtefan Vodã pentru a i se restitui documentele de proprietate. Într-o cerere adresatã în justiþie pentru deschiderea procesului, Leonid Gavrilovici aratã cã “domnul Iurie Moiseev, preºedintele Raionului ªtefan Vodã, tãrãgãneazã examinarea cauzei. Iniþial a ignorat cererea mea în mod abuziv, iar, dupã ce m-am adresat cãtre CPR ªtefan Vodã, domnul Iurie Moiseev, prin scrisoarea nr. G-47 din 5 iulie 2005, a prelungit termenul de examinare a petiþiei mele pânã la ºedinþa ordinarã a Consiliului raional(...) Pânã în prezent însã nu am fost informat despre examinarea cauzei. (...) La data de 24.10.2005 am primit scrisoarea sub nr. 84 din 17 octombrie 2005, semnatã de preºedintele Raionului, care prezintã în sine refuz în restituirea averii”. Leonid Gavrilovici solicitã astfel obligarea Guvernului Republicii Moldova, ca succesor al Guvernului RSSM, sã restituie în naturã averea confiscatã la data de 13 iunie 1941 ºi obligarea Guvernului sã plãteascã prejudiciul material suportat din cauza nerestituirii averii odatã cu anularea, la 6 mai 1991, a hotãrârii privind represiunea nelegitimã.



Potrivit unui document din Arhiva raionalã de stat, se aratã cã fraþii Vasile, Grigore, Dumitru, Victor ºi Leonid Gavrilovici figureazã ca foºti proprietari ai unei case de locuit, trei hectare de pãmânt arabil, un sfert de hectar de vie, o jumãtate de imaº în localitãþile Corcmaz, 0,75 ari vie în Tudora ºi altele, toate în valoare de 187.500 de lei. Pentru recuperarea întregii averi, Leonid Gavrilovici se plimbã de ani de zile prin instanþe, încercând sã-ºi afle dreptatea. Ultima acþiune în justiþie a fost deschisã anul acesta, solicitându-i preºedintelui de Raion, Iurie Moiseev, sã-i stabileascã domiciliul acolo unde l-a avut ca persoanã reabilitatã. În satul Tudora.

Alexei, fiul lui Leonid, a fost arestat în 2004, 50 de zile. În arest administrativ. “Cicã l-aº fi înjuratpe preºedintele de Raion într-o ºedinþã. Deºi unul din martori a susþinut cã nu am vorbit urât ºi nu am înjurat pe nimeni.”





DISCRIMINARE. Nora ºi nepotul lui Leonid, bolnavi de insuficienþã renalã, se aflã pe lista de transplant. Nu sunt însã bani pentru achitarea operaþiei. Din 1999, Republica Moldova nu mai face transplant renal. Fosta clinicã a URSS, dotatã cu toatã aparatura necesarã, nu mai face transplant renal. Pentru procedura de dializã, norei ºi nepotului trebuie sã li se achite drumul de la Palanca, locul în care domiciliazã în prezent familia fiului, Alexei, la Chiºinãu, la clinicã. “Imediat dupã ce am deschis proces pentru restituirea documentelor care sã dovedeascã cã nu am fãcut fraudã fiscalã la benzinãrie ºi nu am încãlcat legislaþia banii li s-au luat. ªi din 2004 nu au mai primit pânã în urmã cu câteva luni. Acum primesc, dar la nivelul unui bilet de autobuz. În legislaþie a fost introdus în 2006 un articol care spune aºa: «Se restituie cheltuielile de transport în scopurile hemodializei cu transportul public», asta în limba românã, dar în rusã scrie «cheltuielile de transport», adicã nu se precizeazã cã modalitatea de transport e cu autobuzul, cu maºina personalã sau altfel. Doar cheltuielile de transport. Indiferent care or fi ele”,spunei Alexei Gavrilovici, care mai acuzã însã o “bubã” din sistem.“Tratamentul care corespunde cerinþelor europene se aplicã în centru numai persoanelor care sunt funcþionari de stat. Unele persoane care sunt funcþionari de stat beneficiazã de tot. Asta e un fel de discriminare. Pentru 2007 programul unic a fost modificat. Pentru restituirea cheltuielilor de transport Compania Naþionalã de Medicinã trebuie sã aprobe regulmentul. Adicã fiecare trebuie sã spunã cu ce vine – maºina proprie, autobuzul, rutiera. Un astfel de bolnav nici în Chiºinãu nu poate sã meargã cu troleibuzul. Are nevoie de însoþire, de cineva care sã-l aducã. Nici nu se pune problema sã se suie în autobuz. Iar compania nu poate sã aprobe regulamentul. ªi nici pânã astãzi nu s-au restituit cheltuielile”, conchide Alexei Gavrilovici.



Soþia lui Leonid Gavrilovici a decedat în urmã cu doi ani. A trãit ºi ea împreunã cu Leonid la benzinãrie. Acum Leonid Gavrilovici nu vrea decât sã-ºi recupereze proprietatea, pentru a o lãsa moºtenire copiilor ºi nepoþilor sãi. Dacã nu i se face dreptate în þarã, Leonid Gavrilovici e hotãrât sã ajungã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului pentru a-ºi recupera averea.




Spre Siberia

“Pe bãrbaþi i-au pus în niºte vagoane, ºi pe noi, copiii,cu femeile în alte vagoane. Pe drum începuse deja rãzboiul. ªi la garã, soldaþii ruºi au zis cã noi suntem familiile duºmanilor poporului ºi de aceea am ajuns în Siberia”

Leonid Gavrilovici,deportat



Cererea

În martie 1994, Leonid Gavrilovici s-a adresat Consiliului raional ªtefan Vodã cerând acordarea unui credit preferenþial, în calitate de fost deportat reabilitat, pentru a-ºi construi casã. Cererea i-a fost însã respinsã, pentru cã lipsea regulamentul privind eliberarea creditelor preferenþiale. Gavrilovici a fãcut o nouã cerere în 2005. Dar ºi de aceastã datã, dupã cum susþine bãtrânul, autoritãþile raionale au refuzat sã-i examineze solicitarea. Leonid susþine cã nu au analizat cererea nici atunci când Guvernul le-a obligat sã facã acest lucru. El susþine cã singurul lucru care i-a determinat pe consilieri sã analizeze cererea a fost plângerea pe care a depus-o în instanþã împotriva lor în octombrie 2005. Gavrilovici solicitase Consilului raional ca “Banca de Economii” sã-i acorde un împrumut de 82.000 de lei pentru construirea unei case în Tudora. La începutul anului trecut, Iurie Moiseev a semnat garanþiile pentru acordarea creditului. Leonid Gavrilovici este nemulþumit cã autoritãþile nu i-au permis sã construiascã casa pe terenul aflat în proprietatea familiei, oferindu-i alt loc de casã, mult mai rãu. “Banca de Economii” a refuzat sã-i elibereze creditul pe motiv cã gajul pentru cei 41 de mii de lei pe care va trebui sã-i ramburseze bãncii din surse proprii este insuficient.

Am întâlnit în Republica Moldova tineri care se simt cetãþeni ai lumii mai mult decât moldoveni. Dar am cunoscut ºi oameni în vârstã, visãtori care luptã pentru fiecare literã latinã, pentru fiecare simbol care vorbeºte despre românism.





În Republica Moldova nu s-a organizat încã un concurs “Mari Moldoveni”, însã aproape sigur finala s-ar da între ªtefan cel Mare ºi Alexe Mateevici. De ce Mateevici? Pentru cã autorul “Limbii noastre” se bucurã de mare cinste printre moldovenii de la est de Prut ºi datoritã faptului cã în perioada sovieticã era studiat în ºcoli mai mult decât alþi autori, pentru cã avusese legãturi cu Rusia. Fãcuse seminarul teologic la Odessa, iar dupã întoarcerea la Chiºinãu iniþiase legãturi cu oamenii de culturã ruºi din reºedinþa Basarabiei þariste.





MUZEUL MATEEVICI. În satul Zaim din Raionul Cãuºeni, în aceeaºi clãdire în care a copilãrit Alexe Mateevici, funcþioneazã “Casa-muzeu Alexe Mateevici”, condusã de profesorul Ion Gãinã. El se numãrã printre iniþiatorii muzeului: “Am venit aici în 1984 ca profesor de limbã moldoveneascã. Atunci, lumea în sat nici nu vorbea despre Mateevici. Câþiva intelectuali ºtiau cã a trãit aici. A trebuit sã fac un teatru poetic ca sã readuc opera lui Mateevici în conºtiinþa localnicilor.” Opera lui Mateevici se cunoºtea într-un volumaº foarte mic, în care erau adunate poeziile permise, pentru cã aveau un mesaj social. E vorba de “Eu cânt” (“Eu cânt pe-acei ce-n jug ºi chin / Pe-a lor spinare þara þin,/ Cari în robie ºi necaz/ Voinici, puternici au rãmas!”) sau “Þãranii”. ªi “Limba noastrã” era cunoscutã, dar unele strofe erau omise, deoarece fãceau referire la râul Nistru ca graniþã a românitãþii: “Puteam face ºi noi cât ne permitea ideologia!”. Din 1984, când a debutat teatrul poetic, profesorul Gãinã a muncit continuu la proiectul realizãrii unui muzeu, timp de patru ani. “Nu aveam cum sã spunem cã doream sã facem o instituþie dedicatã marelui poet, aºa cã am propus autoritãþilor locale sã înfiinþãm un muzeu istorico-etnografic al localitãþii, în care am pus diferite compartimente: istoria de luptã ºi de muncã a satului, un colþ de etnografia patriei sovietice. Am instalat ºi un mic compartiment Mateevici – pe un perete au fost aranjate ºi câteva imagini cu poetul.” Era primul pas. Astfel casa a putut fi restauratã. “Norocul nostru a fost cã Gorbaciov a iniþiat Perestroika, putând vorbi deschis despre un vestigiu dedicat lui Mateevici. Nu a fost uºor nici atunci. Când s-a inaugurat muzeul, la 26 martie 1988 (ziua de naºtere a poetului), tot scenariul era controlat de Comitetul Raional de Partid. Am prins curaj, iar la finele sãrbãtorii am cerut sã ridicãm ºi un monument. Asta era o faptã de eroism atunci, sã spui cã vei ridica ºi un monument. La început am pus o piatrã în faþa casei, apoi, în 1989, s-a ridicat statuia care este aici ºi astãzi.”





ÎMPOTRIVA “MAªINII” SOVIETICE. La câþiva kilometri de Zaim, la Cãuºeni, am stat de vorbã cu Valeriu Ostaº, directorul Casei Limbii Române (CLR). “Ca inspector de legislaþie lingvisticã în Direcþia de învãþãmânt i-am constrâns pe directorii ruºi din ºcoli ºi licee sã semneze cã susþin ideea inaugurãrii acestei instituþii”, povesteºte Ostaº. El spune cã scopul organizaþiei nonguvernamentale pe care o conduce este “promovarea valorilor românismului”, iar obiectivul ei de viitor este sã militeze pentru “unirea cu þara ºi neamul din care facem parte”. În Cãuºeni, Casa Limbii Române s-a deschis la 31 august 2001 ºi a beneficiat de ajutorul Prefecturii ºi al Consiliului Raional. ªi Primãria îi ajutã, de exemplu, le plãteºte telefonul. În schimb, are uneori mici pretenþii. “Ar fi vrut sã sãrbãtoreascã ziua de 9 mai aici, la CLR, dar m-am opus. Noi fiecare centimetru din conºtiinþa oamenilor de aici îl câºtigãm cu mari sacrificii. Cum sã facem festivitate de ziua eroilor sovietici? Vã spun, maºina securitãþii sovitice încã nu este opritã în Basarabia.”





ÎNFRÃÞIRI. În Raionul Cãuºeni, vorbitorii de limbã românã reprezintã 75% din populaþie. Dintre aceºtia, frecventeazã acest ONG 25%. Ostaº spune cã existã “mulþi români basarabeni care sunt buni patrioþi, dar nu cunosc istoria românilor”. Pentru ei sperã sã iniþieze un curs cu sprijinul Ambasadei Române. Aceeaºi ambasadã a ajutat la dotarea bibliotecii de care dispune Casa. “Eu nu fac o distincþie între instituþiile româneºti din Basarabia ºi cele din þarã. Sunt oameni conºtienþi cã noi aparþinem României”, crede el.

Domnul Ostaº organizeazã ºi excursii cu elevi în diverse oraºe din România. El crede cã decât o acþiune ca “Podul de flori” este mai eficient ca instituþii similare din Republica Moldova ºi din România sã se înfrãþeascã: “În anii renaºterii naþionale, când s-a produs «Podul de flori», totul a fost un sentimentalism gol”. Prin concursul CLR s-a înfrãþit Primãria Cãuºeni cu Primãria Flãmânzi; de asemenea, CLR se aflã în relaþii foarte bune cu Asociaþia “Pro Basarabia ºi Bucovina” de la Constanþa, de la care a primit donaþii de carte.





ÞEL SPIRITUAL. Domnul Ostaº e un visãtor ºi admite el însuºi acest lucru: “Acum câþiva ani vorbisem cu un neam care era plecat la muncã în Spania sã îmi gãseascã ºi mie acolo ceva de lucru, dar când m-a sunat el, eu tocmai primisem vestea cã deschidem ºi aici Casa Limbii Române, dupã Chiºinãu ºi Ungheni, aºa cã am lãsat baltã Spania. Acolo ar fi urmat sã lucrez în construcþii”. Salariul lui de profesor de limba românã este mic, iar la CLR activeazã “pe bazã de entuziasm”. Lipsa lui de pragmatism merge ºi mai departe. La acest ONG s-au organizat la un moment dat cursuri de limba românã pentru alolingvi, adicã ruºi, ucraineni, gãgãuzi. Valeriu Ostaº a decis însã sã nu mai þinã aceste cursuri: “Am abandonat, pentru cã am observat un scop personal, ºi nu unul comun, ce þine de integrarea în societate. Am vãzut cã pe cei care veneau îi interesa sã-ºi deschidã afaceri peste Prut ºi sã-ºi ia cetãþenia românã, nu-i interesa un þel spiritual. Le-am spus cã nu pot sã susþin atare intenþii ºi de aceea trebuie sã depunã singuri efortul, mai ales cã încã din clasa a cincea toþi au posibilitatea sã înveþe limba românã la ºcoalã”.




Cu voie de la Gorbaciov

“Norocul nostru a fost cã Gorbaciov a iniþiat Perestroika, putând vorbi deschis depre un vestigiu dedicat lui Mateevici, la Zaim. Nu a fost uºor nici atunci. Când s-a inaugurat muzeul, la 26 martie 1988 (ziua de naºtere a poetului),tot scenariul era controlat de Comitetul Raional de Partid”

Ion Gãinã,professor



“Altar cultural”

Anual, în perioada 16-30 martie, în Republica Moldova se desfãºoarã “Zilele Naþionale Mateevici”. Cele mai importante manifestaþii se organizeazã la Zaim, unde au loc concursuri literare ºi conferinþe ºtiinþifice. Deseori participã ºi oameni de culturã din România, în special de la Iaºi. Profesorul Ion Gãinã a amenajat la Zaim un fel de “altar cultural”, unde a adus pãmânt de la locurile de veci ale marilor scriitori ai literaturii române: Alexe Mateevici, Mihai Eminescu, George Cãlinescu, Mihail Sadoveanu, George Coºbuc, Ion Creangã, Marin Preda, Ion Luca Caragiale, Zaharia Stancu, Nichita Stãnescu. De câte ori are ocazia, Ion Gãinã aprinde lumânãri în amintirea acestor scriitori, dorind sã þinã vie flacãra românismului într-o þarã în care conducãtorii actuali susþin cã poporul pe care-l guverneazã este “moldovenesc”.

Tinerii din Transnistria ºtiu cã noi suntem fasciºti. Cã moldovenii le-au ucis pãrinþii, iar pericolul vine dinspre România. Asta îi sperie pe românii din dreapta Nistrului. Pe care i-am întâlnit sãptãmâna trecutã, când ne-am riscat libertatea, trecând frontiera în republica autoproclamatã Transnistria.

Am trecut în Transnistria într-o zi de vineri, 13. Sãptãmâna trecutã. Maºina noastrã avea numere de Bucureºti. Noi, aparaturã foto performantã ºi un însoþitor dat în urmãrire generalã în partea stângã a Nistrului. Am mers împreunã pe urmele conflictului armat de acum 15 ani, care încã se mai simte la fiecare pas. Ne-a însoþit Anatol Croitoru, unul dintre liderii românilor în rãzboiul transnistrean. Dacã am fi fost prinºi, am fi avut mari probleme. Dar am avut noroc. Ne-a ajutat o pungã mare de biscuiþi de ovãz, pe care-i ronþãiam aparent distraþi în maºinã. ªi care avea, în acelaºi timp, rolul de a acoperi geanta mea ºi vesta colegului meu Dan Marinescu. Dedesubt era camera foto, cu trei teleobiective. Pãream niºte turiºti rãsfãþaþi care nu s-ar gândi nici o clipã la situaþia tensionatã de dincolo de Nistru. Vameºul care mai avea foarte puþin pânã sã gãseascã aparatura vorbea româneºte. Era unul dintre moldovenii de dincolo care nu-ºi gãsesc locuri de muncã ºi sunt nevoiþi sã lucreze de partea adversarului, aºa cum ne-a explicat însoþitorul nostru. M-a privit în ochi. N-a vãzut nimic din ce se aºtepta, poate, sã vadã, ºi ne-a lãsat sã trecem. Dupã ce am plãtit 7,50 lei moldoveneºti de fiecare. Dacã am fi avut vreo carte la noi ar fi fost o mare problemã. Întâi ne-ar fi arestat ºi abia dupã o zi sau douã, dupã ce s-ar fi lãmurit cã nu vrem sã facem “trafic” de literaturã în limba românã, ne-ar fi dat drumul din beci. Pentru cã arestul înseamnã aruncarea victimei într-un beci de la Tiraspol. Acolo au ajuns ºi jurnaliºti din Republica Moldova, cu intenþii mult mai nevinovate decât ale noastre, prinºi cu aparaturã de amatori la ei.

Anatol Croitoru, unul dintre cei mai activi luptãtori pentru românism de dincolo de Nistru, ne-a însoþit peste graniþã. Am mers împreunã în trei sate celebre din raionul Dubãsari: Coºniþa, Corjova ºi Cocieri. Celebre pentru cruzimea luptelor de la începutul anilor ’90. Primul popas de dincolo de Nistru l-am fãcut la el acasã, la Coºniþa. Am intrat împreunã în curtea liniºtitã, cu boltã de viþã-de-vie, pãsãri ºi cãþeluºi. “Iaca, aicea-n pragu’ casei am omorât io primu’ cazac în ’92”, s-a grãbit Anatol sã ne explice, arãtându-ne exact locul cu pricina. “I-am luat capu’ cu sapa. A ajuns în pragu’ casei, când au intrat cazacii în sat sã vâneze poliþiºtii care n-au vrut sã se uneascã cu ei, sã devie miliþieni. ªi-au intrat în sat sã nimiceascã tãþi poliþiºtii. Pe mine m-a cãutat, cã eram un lider. Am sculat satu’.”

Abia mai târziu am aflat cã Nicolae, fiul cel mic al gazdei noastre, pe care l-am cunoscut când am ajuns în curtea lui Anatol, luase parte la acea scenã de coºmar, cu 15 ani în urmã. Când ni l-a prezentat, tatãl lui ne-a spus doar cã este absolvent de Medicinã. Dar Nicolae avea 10 ani când a asistat la scena de coºmar care a marcat începutul luptelor sângeroase în satul Coºniþa: “A intrat cu blindata aºa, aicea, tãþi au vinit ºi-au înºfãcat bãiatu’ care lucra în poliþie. A spus ciniva. A trãdat. A spus: «Uite-aicea-l gãsiþi». ªi-au venit. Cazacu’ cela o intrat cu atuomatu-n ogradã. Niculae era pe la bunica ºi copilu’, copil... O vãzut blindatele ºi el nu ºtia de rãzboi. Aista când o intrat pe poartã cu automatu’, Nicolae era acolo. El l-o prins pe Nicolae de cap cu mâna stângã ºi cu automatu-n dreapta trãgea. Sapa era aicea-n gardã, povestea Anatol, punând mâna chiar pe sapa din poveste. Care nu se afla la locul ei, deci a dus-o spre gard ca pe un element de recuzitã foarte important. Când am ieºit de-aici se auzea rafalã de automat. Pe pragu’ ãsta stãtea copilu’ în mâinile lui. Atunci am înºfãcat sapa, cum el era cu spatele la mine ºi când i-am dat, o rãmas fãrã cap”, ºi-a terminat el povestea, fãcând, cu sapa-n mânã, prin aer, reconstituirea luptei cu intrusul.


“Mi-era indiferent”, a continuat Anatol, dupã câteva clipe de tãcere, vãzându-ne încremeniþi. “Copilu’ þâpa, acolo þâpau tãþi. Tãþi þâpau, era o situaþie extraordinarã. Fugea pãmântu’ de sub picioare. Aºa se bãtea trupu’ cela, sã videþi, încã o orã prin ogradã. L-am luat pe Niculai, ei o luat poliþistu’, fãrã sã-ºi deie seama cã unu’ nu-i într-nºii, ºi s-au dus. Era o rãcnealã... Eu ºtiu cã am dus copilu’n casã. ªi ce sã fac? Asta se zbate aici, copilu’i acolo, s-o zbãtut încã vreo orã aºa, sãrea-n sus ºi capu’ era jos. Am închis poarta. Ei au plecat. Mie mi-a rãmas automatu’. A fost primu’ automat. Cu el am mers tãt rãzboiu’. O fost extraordinar. Muniþie mai am.”

Anatol ºi-a luat apoi oamenii ºi s-au dus sã facã rost de arme de la unitatea militarã din satul vecin. Au luptat mult timp, iar pierderi de vieþi omeneºti au fost de ambele pãrþi. “Cazacii erau cu cojoacã ºi peste cojoace erau ca niºte hamuri. Intrau în ogradã: «Adã vin!» Nu cunoºteau nici moldovineºte, nici româneºte. ªi dacã ziceai: «Vorbiþi cu noi! Vorbiþi în limba noastrã, ce?» Zicea: «Ce, vrai sã rãmâni fãrã cap?» Aici, din moºi-strãmoºi, de când ºtiu ei, cicã e pãmânt cazacesc! Au intrat cazacii-n sat, la-nceput, care «dã o canã de vin», care-aºe... Pe urmã au dat buzna-ceia. Au început la Coºieri ºi Corjova mai întâi. Mergea pi stradã, vedea o fetiþã, o bãteau, îºi bãteau joc de ea, vedea o femeie, la fel. Vedea un bãrbat, îl bãteau. La Corjova la fel.” ªi toate astea s-au întâmplat doar cu 15 ani în urmã…

Am trecut douã râuri, Prutul ºi Nistrul. Dincolo de Prut, sãrãcia e puþin mai mare decât în România. Dar dincolo de Nistru, Sãrãcia, de-acum cu majusculã, e la ea acasã. “Pãmânturile noastre erau acolo, dincolo de graniþã. ªi ce sã facem acum? Cã nu ne mai lasã sã ne ducem sã le lucrãm”, ne-a explicat Anatol. Fabricile s-au închis sau funcþioneazã la capacitate minimã. Anul ãsta a fost ºi secetã, iar oamenii n-au mai avut parte nici mãcar de fructele ºi legumele din grãdinã. “Suntem vai de capu’ nostru cum trãim noi. Iaca, nu ne plouã, da’ ce sã facem?”, ne-a spus tris un sãtean de la Cocieri. Bãtrânii lucreazã în grãdinã. E tot ce le-a mai rãmas. Tinerii se angajeazã pe unde pot sau pleacã. Unii reuºesc sã plece în Europa. Alþii, la Moscova. Copiii trãiesc din sãrãcie ºi aºteaptã sã fie ajutaþi. Dar ajutorul nu mai vine de nicãieri. Nici de la Moscova, nici de la Chiºinãu, nici de la Bucureºti. Luptele ideologice sunt deja învinse de foamete. ªi pentru români, ºi pentru vorbitorii de limbã rusã, fie ei transnistreni, ucraineni sau ruºi. În satul Corjova, care aparþine tot de Republica Moldova din punct de vedere administrativ, am stat de vorbã cu primarul ºi cu directorul ºcolii de limbã românã. Ei luptã pentru salvarea spiritului românesc, sprijinul românilor e minim. În timp ce ideologia separatistã e susþinutã de Moscova. “Ei de-acuma au istoria lor, pe care-o studiazã în ºcoalã. Toþi eroii lor, ai separatiºtilor, sunt în istorie ºi ei învaþã. Generaþia asta a lor, care-acuma are 17-20 de ani, în sânge le-a intrat ideologia asta a lor. Cã românii-s fasciºti, moldovenii-s fasciºti ºi-aºa mai departe. ªi-acum tineretu’ ãsta, aºa o urã e educatã-ntr-ânºii faþã de noi, nu vã spun... Nu gândesc logic, cã trebuie ceva de schimbat, cã trebuie malurile-acestea sã facem ceva cu ele. Da’ aici tineri nu-i poþi convinge cã nu-i corect ce se face. Da’ ai noºtri n-au ideologie. E o problemã. Statul român nu pricepe”, ne-au spus amândoi, completându-se reciproc. Dincolo de ideologii, de iubire ºi de urã, stãpânã în Transnistria rãmâne tot sãrãcia. ªi imposibilitatea de a construi ceva. Orice.


“Uite, casa asta a rãmas fãrã acoperiº”, ne-a atras atenþia Anatol, în timp ce ne îndreptam spre casa lui. În unele grãdini, crengile viºinilor sunt aplecate pânã la pãmânt sub greutatea rodului. Dar nu mai e nimeni care sã le culeagã. Casele au fost distruse, iar foºtii lor gospodari nu mai sunt. Jalea te urmãreºte pretutindeni când mergi prin Dubãsari ºi prin satele româneºti de la malul Nistrului. Cruci. Peste tot, cruci! Fiecare cruce are o poveste înfiorãtoare. “Iaca, aicea, aþi vãzut crucea ceia? Au murit trei copii. Dupã ce s-au terminat luptele, copiii au gãsit o bombã ºi n-au ºtiut. S-au jucat cu ea”, ne explica Anatol, în timp ce treceam cu maºina pe lângã ruinele unui fost combinat din satul sãu. Mai târziu aveam sã aflãm cã unul dintre copiii morþi era chiar nepotul lui. În alt loc, la intrarea în sat, am coborât din maºinã sã vedem o cruce de piatrã: “Aicea a fost prima linie a rãzboiului în ’92. Au murit 14 combatanþi. Trei poliþiºti ºi restul civili. În cinstea zilei de 19 martie s-a înãlþat rãstignirea asta. În fiecare an pe 19 martie, noi venim sã comemorãm. Pe bãieþii care nu au norocul sã se bucure cum ne bucurãm noi acuma. Aicea cam s-a sfârºit rãzboiul. S-au dus luptele cele mai crâncene”. Lângã monument mai era ceva care i-a stârnit amintiri proaspete lui Anatol. O fostã staþie de epurare a apei, bombardatã în ’92. “Iatã aicea, când era încã staþia, aºa de tare-mpuºca, cã am sãrit de pe ea. Altfel eram împuºcat. Aicea a murit Lupaºcu. Bãieþii au venit ºi-au luptat cu noi ºi-acum sunt refugiaþi la Chiºinãu. Guvernanþii au promis cã le dã case, cã le face... Le-a dat niºte garsoniere-aºa, unde ei stau cu 4-5 copii. O parte sunt cãsãtoriþi ºi n-au unde sta.”

. Anatol este încã pregãtit de luptã. Ca ºi ceilalþi. Situaþia lor e incertã. Ei ne-au spus cã au primit chiar anul acesta scrisori de ameninþare cu moartea. Anatol Croitoru spune cã presiunile se fac atât asupra lui, cât ºi asupra membrilor familiei sale. Cei care au stat de vorbã cu noi la Coºniþa, la Corjova ºi la Cocieri spun cã nu le mai este fricã sã facã declaraþii, pentru cã deja nu mai au nimic de pierdut. Ajutor nu primesc de la Chiºinãu sau de la Bucureºti, lupta lor e cumplitã, iar viaþa le e în pericol în fiecare clipã.

Frontiera cu Transnistria ne-a fãcut cei mai înrãiþi fani ai biscuiþilor de ovãz “Nefis”. Producþie localã. Acolo, digestia se produce instantaneu. Când ai o geantã plinã cu aparaturã foto pe care n-o declari… Dar am trecut. Probleme la graniþã au ºi localnicii, aºa cum am aflat de la Anatol: “Iatã, io am cumnatã în Dubãsari, sora soþiei mele. Ca sã merg la ei, pregãtesc 7 lei ºi 50 o taxã ºi spune: «La ce oarã pleci?». «Plec la ora douã.» «ªi la ce orã te-ntorci?». «La ora 5.» ªi dacã nu viu la ora 5, adicã la ora 17, gata, sunt luat în maºina lor ºi sunt dus la Tiraspol pentru a fi cercetat. Unde-am dispãrut, ce-am fãcut io în plus”. Dar Anatol nu vorbea despre sine. Ne-a dat doar un exemplu, ca sã înþelegem cum stau lucrurile cu ceilalþi care vor sã treacã dincolo, la rude. Pentru cã el nu mai trecuse graniþa de foarte mult timp, pânã am mers împreunã. “Eu am ºi legitimaþie de combatant ºi la un timp aveam poza mea pusã-n geam, sã mã prindã, cã eram considerat cel mai mare duºman al lor”, ne-a explicat el râzând, în timp ce ne plimbam prin centrul oraºului Dubãsari, acasã la “ªerif”. “Primesc o bãtaie, sã videþi ce sãrbãtoare faci Transnistria. Vai di capu’ nostru. ªi cei de la post care ne-o dat drumu’ gata-s daþi afarã. Îs împuºcaþi. Aicea, seara, în amurg, nu mai e nimeni pe stradã. Vin în hainele militare ºi patruleazã prin oraº”, ne-a mai explicat el, în timp ce chiar prin faþa noastrã trecea un grup bine organizat de copii, duºi cu forþa la plimbare de un tânãr voluntar.


Victime au fost destule ºi de cealaltã parte. “În ’92, în luna martie, în partea ceia s-o tras”, ne povestea Anatol în timp ce treceam prin centrul oraºului. “Aicea o fost o ºedinþã ºi-n momentu’ în care-o ieºit în faþã aicea-n colþ, o venit o bombã. Uite-acolo o coroanã. Aicea o fost omorâþi 12 directori. Adica tãt aparatu’ lor. Conducerea Dubãsarilor. A ieºit în pauzã ºi taman atunci... Se spunea de-atuncea, mâna era într-o parte, capu-n alta. I-o distrus di tãt.” Dacã au fost români sau nu cei care au tras, nu se ºtie. Pentru cã acest rãzboi a început dupã ce un miliþian transnistrean a fost împuºcat. Dar nu de moldoveni. La Corjova, în localitatea în care s-a nãscut actualul preºedinte al Republicii Moldova. Am trecut ºi noi pe lângã monumentul ridicat pentru comemorarea miliþianului împuºcat atunci, iar Anatol ne-a explicat cum au stat lucrurile: “De-aici a-nceput, cã au zis cã noi am omorât unul de-al lor, da’ de fapt ei l-au omorât. E monumentu-aici. Serghei Sivcenco era miliþianul. De-aicea s-a spus aºa, cã, chipurile, l-au ucis moldovenii. Dar ei între dânºii s-o-mpuºcat.ªi s-o-nceput rãzboiul”.

Anatol Croitoru,combatant

Amintiri ºi prezent

Mergând spre Dubãsari, la prima vedere am fi zis cã trecem pe lângã un teren proaspãt arat. Explicaþia a venit imediat de la ghidul nostru: “Aici tãt, cât vedeþi cu ochii, erau numai tranºee. S-au astupat de-acuma. Erau tranºee dintr-un capãt în altul. Au murit mulþi oameni pe câmpuri, pe-aicea. Era teren minat”. Spre punctul de frontierã, în stânga noastrã, am mai observat ºi o colinã. Evident, strategicã pentru momentul conflictului, aºa cum aveam sã aflãm imediat: “În partea asta, pe deal, separatiºtii, care erau susþinuþi de armata rusã, armata a 14-a, în ziua de 19 martie o venit acolo, de-acuma este aºa-zisa vamã a transnistreenilor. Aici unde-i crucea aia, mormanul cela, erau acolo cu puºcã de-ãlea mari, trãgeau cãtre sat. De-aia vream sã luãm mormanu’, sã putem sã trecem mai departe. ªi n-am reuºit. Pe data de 19 mai a fost o trãdare. Eram aºteptaþi. Aceia ºi-n partea asta erau ºi-n partea ailaltã. Erau cazaci, ruºi veniþi de prin Rusia, erau un grup de fetiþe care erau lunetiste. Da, trãgeau aºa de bine trãgeau... Erau niºte tinere, într-un grup sportiv. Le-au adus aicea sã-ºi facã treaba cu ele. Au împuºcat. Erau pe dealu’ ãsta ºi ne-mpuºcam peste deal. Iatã aicea graniþa. Puteþi sã filmaþi”.

Anatol a lucrat la Dubãsar mulþi ani, pânã la rãzboi. De aceea, în 1991, când conflictul era deschis, le-a pus de câteva ori beþe-n roate, cum a putut. Într-o noapte a arborat tricolorul României în centrul oraºului, dupã ce s-a împrietenit cu paznicii ºi i-a îmbãtat bine. “A doua zi dimineaþã era toatã miliþia lor. Înºiraþi cu aotomate, aceia tãþi erau alungaþi, arestaþi. Þâpau: «De unde e tricoloru’? Ce fel de pazã e asta? A stat trei zile.»“ Altãdatã a cumpãrat un teanc de ziare separatiste, apoi le-a dus