Basarabia Forum

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 18:37

Mitropolia Basarabiei, o istorie secularã

RANG. Dupã ce Biserica Sf. Nicolae din Chiºinãu, care era catedrala Mitropoliei Basarabiei, a trecut, cu tot cu preot, la Mitropolia Moldovei, rangul i-a fost luat de vechea ºi frumoasa catedralã închinatã Cuvioasei Teodora de la Sihla.

Sub o formã sau alta, cele douã mitropolii din Basarabia – una, Mitropolia Chiºinãului ºi a Întregii Moldove, aflatã sub pulpana Patriarhiei Ruse; cea de-a doua, Mitropolia Basarabiei, pendinte de Patriarhia Românã – se revendicã din aceeaºi rãdãcinã. Doar cã fiecare dintre ele porneºte, ca sã zicem aºa, de la un moment diferit al istoriei.

ªi noi putem sã ne începem demersul jurnalistic tot din momente diferite ale istoriei. De la o Mitropolie a Moldovei atestatã documentar încã din 1386. De la un Iosif I Muºat, recunoscut de scaunul patriarhal de la Constantinopol ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reºedinþa la Suceava, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în 1401. Mai târziu ªtefan cel Marea ctitorea o serie de aºezãminte religioase în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Dupã anul 1538, când Soliman Magnificul cucereºte partea de sud a teritoriului Basarabiei, consituindu-se Raiaua Tighinei, sub jurisdicþia Moldovei rãmân Cahulul, Tigheciu, o parte din Fãlciu, Lãpuºna, Soroca, Orhei care din 1596 vor intra în nou înfiinþata Episcopie a Huºilor. Celelalte þinuturi basarabene, ca ºi Chilia, Cetatea Albã, Galaþi ºi Brãila, intrã sub jurisdicþia Mitropoliei Proilaviei, rãspunzând direct de Patriarhia Ecumenicã de la Constantinopol.

IMIXTIUNILE RUSEªTI. Ocupaþia ruseascã în Principatele Române (1787-1792) înseamnã ºi o serie de amestecuri abuzive în viaþa ortodoxã a celor douã þãri. Potemkin îl aduce ca exarh al Moldo-Vlahiei pe Ambrozie Serebrenikov, fost episcop la Ekaterinoslav. În 1791, episcop vicar de Tighina ºi Cetatea Albã este numit Gavriil Bãnulescu-Bodoni. În 1792, acesta este numit mitropolit al Moldovei ºi al Munteniei, dar este îndepãrtat un an mai târziu de domnitorul Alexandru Constantin Moruzi. În timpul rãzboiului ruso-turc din 1806-1812, þarul Alexandru I hotãrãºte înfiinþarea unui exarhat subordonat Bisericii Ruse de la Petersburg, care ar fi cuprins cele douã mitropolii, a Moldovei ºi a Munteniei, scoþându-le de sub jurisdicþia Patriarhiei Ecumenice. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, a fost silit sã se retragã la Mãnãstirea Neamþ, în locul lui ocupanþii ruºi aducându-l din nou pe Gavriil Bãnulescu-Bodoni. Tot el l-a înlocuit pe mitropolitul Dositei Filitti al Þãrii Româneºti cu un oarecare Ignatie. Starea aceasta de fapt se va încheia o datã cu semnarea pãcii de la Bucureºti, în 1812. Însã tot prin aceastã pace Basarabia este cedatã Imperiului Þarist, iar la 21 august 1813, Biserica Ortodoxã Rusã înfiinþeazã Arhiepiscopia Chiºinãului ºi Hotinului, condusã de acelaºi Gavriil Bãnulescu-Bodoni. Meritul acestuia este, totuºi, de a fi realizat unele lucruri notabile, profund româneºti. A înfiinþat un seminar, o tipografie româneascã ºi a publicat chiar o Biblie româneascã la Petersburg. Dupã moartea lui, în 1821, Biserica Rusã nu a mai acceptat în Basarabia decât episcopi ruºi. Asta pânã în 1918.

REACTIVARE ÎN 1992. La 7 aprilie 1918, dupã unirea Basarabiei cu România, Mitropolitul de Iaºi a arãtat cã toate problemele acestui þinut privesc Biserica Ortodoxã Românã, ceea ce a dus la retragerea la Petersburg a arhiepiscopului Anastasie. Din 19 februarie 1919 scaunul arhiepiscopal este ocupat de Gurie Grosu, iar la 30 decembrie Sfântul Sinod al BOR realizeazã unitatea bisericeascã "pe întreg pãmântul României reîntregite, într-o singurã Bisericã Autocefalã Ortodoxã". Ridicarea la rang de Mitropolie a avut loc în anul 1927, primii mitropoliþi ai Basarabiei, pânã la ocupaþiile sovietice din 1940 ºi 1944, au fost Gurie Grosu ºi Efrem Enãchescu.

La 14 septembrie 1992, un numãr impresionant de credincioºi ºi preoþi ortodocºi din Republica Moldova au hotãrât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, binecuvântatã ºi recunoscutã de Patriarhia Românã la 19 decembrie în acelaºi an. Înalt Prea Sfinþitul Petru Pãduraru devine mai întâi locþiitor, apoi, din 1995, Arhiepiscop al Chiºinãului, Mitropolit al Basarabiei ºi Exarh al Plaiurilor. Patriarhia Rusã a acuzat Patriarhia Românã de "ingerinþã anticanonicã în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei". Punctul de vedere al Patriarhului Teoctist, la acel moment, a fost de a evidenþia faptul cã BOR nu a consimþit ºi nu a recunoscut niciodatã extinderea Patriarhiei Ruse asupra teritoriul Basarabiei, rupt de România în urma ocupaþiei sovietice, ºi nici desfiinþarea Mitropoliei Basarabiei. Din pãcate, nici la nivelul statului moldovean nu s-a gãsit înþelepciunea necesarã, iar pentru acceptarea evidenþelor a fost nevoie de un lung ºir de procese, culminând cu adresarea la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care la 13 decembrie 2001 obligã Republica Moldova sã recunoascã Mitropolia Basarabiei ºi sã plãteascã 20.000 de euro daune morale.

BISERICA NEAMULUI
"Noi nu am adus pe nimeni cu forþa la Mitropolia Basarabiei, toþi au venit prin conºtiinþa lor, ca români care trebuiau sã vinã cãtre biserica neamului. Totul a mers pe cale naturalã. Nu am «furat» pe nimeni, pentru cã preotul, biserica, parohia nu sunt ouã de gãinã pe care sã le iei din cuibar"
ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei

RETROCEDARE
"Ar trebui ca toate bisericile care au fost ale Mitropoliei Basarabiei, pânã în 1945, sã ne fie retrocedate, dar ele au fost deja preluate de Mitropolia Moldovei. Parlamentul Republicii Moldova nu a adoptat încã Legea cultelor ºi ne lovim, în general, de insuficienþa unui cadru legislativ adecvat"
ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei

http://www.jurnalul.ro/articole/100998/mitropolia-basarabiei-o-istorie-seculara
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 18:47

Ortodoxia, dupã comunism

"Obârºia Mitropoliei Chiºinãului ºi a Întregii Moldove e de la Mitropolitul Gavriil Bãnulescu-Bodoni, din 1812-1813, când el, aflându-se în jurisdicþia canonicã a Patriarhiei Moscovei, a condus aceastã bisericã." Secretarul Mitropoliei, Pr. Vadim Cheibaº, ne vorbeºte despre acest moment, care coincide cu cedarea Basarabiei Imperiului Þarist, prin Pacea de la Bucureºti.

Naºterea Mitropoliei Moldovei "noi o socotim o datã cu stãpânirea eleziasticã a Mitropolitului Gavriil, care este înmormântat la Mãnãstirea Cãpriana" ne spune pr. V. Cheibaº. Tot el a avut ideea construcþiei clãdirii Catedralei Mitropolitane (care, pe vremea sovieticilor, a fost transformatã în muzeu de artã). În perioada prigoanei comuniste, viaþa bisericeascã din Basarabia s-a diminuat mult. Din 98 de mãnãstiri a rãmas una singurã, Japca. "Nu ºtim de ce a supravieþuit. Probabil trebuia sã rãmânã undeva o sãmânþã de credinþã." Din 1.040 de biserici au mai rãmas sã fiinþeze aproximativ 170. "S-a distrus masiv, s-a dãrâmat. Frumoasa clopotniþã a Catedralei Mitropolitane a fost distrusã, printr-o explozie, într-o noapte, în anii ’60. Puþinele biserici ºi puþinii preoþi care au rãmas s-au aflat în toatã aceastã perioadã sub jurisdicþia Patriarhiei Moscovei."

SFINÞI LOCALI. Ne aflãm la Chiºinãu, în sediul cel nou al Mitropoliei, ºi vorbim despre sfinþii locali care ocrotesc Moldova. "Sunt sfinþii «clasici» ai Moldovei, ºi din stânga, ºi din dreapta Prutului. Avem chiar o icoanã a Sfinþilor Moldovei care a fost pictatã în 2006, sfinþitã ºi instalatã într-un chivot din Catedrala Mitropolitanã." Între aceºti sfinþi: ªtefan cel Mare ºi Sfânt, Mitropolitul Dosoftei, Cuvioasa Parascheva, Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Printre pãrticelele de moaºte din Basarabia se aflã ºi cele ale sfinþilor de la Niculiþel, primite în dar de la Arhiepiscopul Tomisului sau mâna dreaptã a Sfântului Antipa Atonitul (sau Antipa Românul). De la Pr. Vadim Cheibaº aflãm cã se întocmesc documentele de canonizare "pentru eventuali sfinþi ºi mucenici care au pãtimit ca urmare a prigoanei totalitare, atât în stânga Nistrului, cât ºi în dreapta lui, o seamã de preoþi ºi slujitori care au murit în temniþe. Prin serviciul securitate ºi informaþii al R. Moldova am expediat o scrisoare cerând referinþe despre cei care au pãtimit ºi care, pânã în ultima instanþã, nu s-au dezis de credinþa lor în Hristos." Nu s-a primit însã un rãspuns concludent, "spunându-ni-se cã, în continuare, aceste informaþii se aflã la secret".

ÎNVÃÞÃMÃNTUL TEOLOGIC. Actualul Mitropolit al Moldovei, Vladimir, ocupã aceastã funcþie din 1989. În perioada arhieriei sale s-au reactivat sau construit aproximativ 50 de mãnãstiri ºi schituri, au fost reînfiinþate 1.200 de parohii, iar numãrul preoþilor hirotoniþi a ajuns la 1.030. "Nu a fost foarte uºor, pentru cã vestitul seminar interbelic de la Chiºinãu – celebru prin Nichifor Crainic, prin Gala Galaction – se desfiinþase. Personalitãþile se dezvoltã în jurul unor ºcoli teologice, or, în timpul prigoanei comuniste au dispãrut ºi cadrele didactice, ºi personalitãþile care sã fie un exemplu. S-a rupt continuitatea ºcolilor noastre teologice. Acum nu avem un corp didactic care sã întruneascã toate condiþiile necesare – cadre cu doctorate în teologie etc. Bineînþeles, majoritatea lectorilor din ºcolile noastre teologice ºi-a fãcut studiile în România, la Bucureºti, la Sibiu, la Iaºi, mai puþin în Rusia. De acum înainte se vor orienta spre Rusia, pentru cã e foarte complicat sã se mai obþinã vizã de studii în România."

BISERICA ªI NOII COMUNIªTI. "Atunci când la guvernare a venit Partidul Comunist, noi, biserica, ne-am înspãimântat, deoarece simpatizam curentul democratic", ne spune Pr. Vadim Cheibaº. "Însã în prima fazã, preºedintele Voronin a venit într-o audienþã la mitropolit. ªi nu i-a spus decât cã maicã-sa i-ar fi zis urmãtorul lucru: «Bre, bãiete, dacã ai sã faci rãu bisericii, sã ºtii cã n-o sã te mai recunosc de fecior!». Asta i-a spus mitropolitului ºi mai mult n-a comentat. Dupã care a început rapid construcþia acestui sediu, pentru cã pânã atunci Mitropolia Moldovei se gãsea într-o clãdire modestã, lângã puºcãrie. Apoi preºedintele a început sã facã vizite frecvente la mãnãstiri, sã aducã ºi contribuþii financiare. Dupã aceea a ales ca prioritate Mãnãstirea Cãpriana." Mai vorbim de tele ºi radiomaratoane, unde s-au strâns zeci de milioane de lei moldoveneºti. "Banii vin din credinþã, dar este ºi un merit al unei persoane care a reuºit sã convingã. Bine, forþat sau benevol, cineva a dat banii aceºtia..." Nu ºtim însã ce rãspuns ar da azi Mitropolia Moldovei, dupã întâlnirea de la 10 iulie a preoþilor cu Voronin, când s-a stabilit ºi "preþul" pentru tot acest maraton al reconstrucþiilor: sprijinul, din amvon, la viitoarele alegeri!...

SOLUÞIE
"În ce priveºte disputele care existã între cele douã mitropolii, eu sunt de pãrere cã e bine sã rãmânã totul în status quo. Sã nu mai existe treceri de la o mitropolie la alta. Fiecare sã rãmânã cu ce are acum: parohii, biserici"
Pr. Vadim Cheibaº

Dialoguri
Mitropolia Moldovei (ºi Pa-triarhia Rusã) se pare cã doreºte un dialog în ce priveºte reconcilierea celor douã mitropolii din Basarabia. "E un dialog care nu prea funcþioneazã. Partea ruseascã vrea, dar se tãrãgãneazã", ne zice pãrintele Vadim Cheibaº. "Pentru cã existã deja o entitate religioasã subordonatã canonic Patriarhiei Române, noi zicem cã e bine sã rãmânã în continuare aºa. Mitropolia Moldovei e autonomã faþã de Patriarhia Rusã, depindem numai prin participarea la Sinoade ºi primirea Sfântului Mir." O idee care se vânturã prin R. Moldova, mai ales dupã moartea Patriarhului Teoctist: cele douã mitropolii sã devinã autonome de patriarhiile lor ºi... apoi sã se uneascã.

http://www.jurnalul.ro/articole/100997/ortodoxia-dupa-comunism
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 19:20

Ziua în care destinul a luat-o de la capãt

BASARABEANCÃ. Actriþa îºi aminteºte locurile de vis ºi de coºmar ale copilãriei

O fetiþã de 8 ani stãtea zgribulitã în braþele mamei, sub ninsoarea care acoperea nemilos acareturile ºi oamenii înghesuiþi în vagoanele de marfã. Într-o zi de februarie a anului 1944 mergea spre o altã viaþã, purtând în bagaje amintirile copilãriei ºi pe cea a tatãlui, pe care l-a crezut mort aproape 20 de ani. O fetiþã pe care azi o iubeºte toatã România: Stela Popescu.

* Jurnalul Naþional: V-aþi refugiat în România în ’44. Ce vã amintiþi din Orheiul copilãriei?

Stela Popescu: M-am nãscut în 1935, într-un târguºor cu foarte mulþi evrei, datoritã cãrora era o viaþã comercialã foarte bogatã. Mama purta pe vremea aceea sandale nemþeºti, se îmbrãca în mãtase naturalã... Amintirile mele din copilãrie sunt romantice, chiar dacã lucrurile acolo s-au petrecut dramatic. În memoria mea, Orheiul a rãmas un colþ de rai, o frumuseþe plinã de flori, mi-amintesc o curte minunatã cu un pãr care fãcea pere cât un cap de copil...

* Ce a însemnat pentru familie perioada ocupaþiei ruseºti?

Pãrinþii mei erau amândoi învãþãtori. Mama fãcea parte dintr-o familie cu nouã copii, dintre care trei au fost deportaþi. Ruºii au avut un sistem foarte deºtept, comunismul în general a fost un sistem bine organizat, numai cã au dat-o în barã. Au venit într-o noapte, au deportat tot ce se chema intelectual, începând de la primul învãþãtor pânã la popã, prefect, primar. I-au dus pe toþi la Vladivostok, în Siberia, ºi au adus în toate posturile administraþiei publice numai ruºi. ªi, de a doua zi, orice cetãþean din Basarabia care voia sã se descurce trebuia sã vorbeascã ruseºte. Limba românã a fost uitatã peste noapte. Nici mama, nici tata nu ºtiau ruseºte. Pe tata, care era ºi ofiþer român în rezervã, l-au luat pe sus într-o noapte... Eu aveam 4 ani ºi jumãtate atunci. A doua zi i-au spus mamei sã-i ducã un pachet cu douã perechi de ciorapi, douã cãmãºi ºi douã perechi de pantaloni. L-am revãzut când aveam 23 de ani. Mama a rãmas în locul lui directoare la ºcoalã ºi a trebuit sã predea în limba rusã. Noaptea învãþa lecþia, ziua o preda copiilor. Avea toatã ºcoala pe mânã, erau cu totul douã învãþãtoare amãrâte ºi trebuia sã se descurce cu copii de la 7 la 17 ani.

* Ce s-a întâmplat cu tatãl dumneavoastrã?

Din clipa în care tata a fost deportat, 19 ani n-am mai ºtiut nimic de el. Din ’40, de când l-au luat, pânã în ’59 noi l-am crezut mort. Ne-a povestit cã trimisese nenumãrate scrisori, dar ele nu au ajuns. Abia mai târziu am aflat, dintr-un documentar american, ce se întâmpla cu scrisorile trimise din lagãr. Le dãdeau foc... A fost o tragedie, i-au dus la –50 de grade, le-au dat topoare ºi i-au pus sã-ºi facã barãci ºi o nouã viaþã. Ca pe deþinuþi. Fãceau noaptea foc ºi stãteau în cerc, ca sã se poatã încãlzi. Care era la margine se zbãtea sã intre spre foc, puteau sã îngheþe la margine. Se bãteau, se înjunghiau... Nu e nici o deosebire între Hitler ºi Stalin ºi alþi nenorociþi care ºi-au bãtut joc de oameni.

* Cum a fost ziua în care aþi fugit?

Aveam aproape 8 ani când am plecat de acolo. A fost o acþiune masivã atunci, Antonescu ne-a chemat: "Cine vrea sã vinã la patria-mumã sã vinã, cã-i dãm casã ºi slujbã". ªi atunci mama m-a luat în braþe ºi ne-am urcat în prima cãruþã pe care am gãsit-o. Apoi am mers din Chiºinãu cu niºte vagoane în care ne încãrcau ºi ne duceau în centre din România. Era unul pe la Râmnicu-Vâlcea, altul pe la Sibiu, în Banat... Era februarie, ningea pe noi, am cãlãtorit douã sãptãmâni de la Orhei la Sibiu. Mama era o femeie foarte cãpoasã, luase exact ce trebuie, aveai voie sã iei 100 de kilograme... aveam perne, farfurii, plapumã, ce ne trebuia. De acolo ne-au repartizat. Ne-au dat casã, mamei post, ºi gata, ne-am stabilit în România. Am luat viaþa în piept pur ºi simplu. "Gata, asta ie, sîntim singurii, di tata nu ºtim nimic, sã învieþi, sã-þi baji minþili-n cap"... Aveam o mamã care putea sã facã orice, era dimineaþa la ºcoalã patru-cinci ore, apoi venea acasã, punea roºii ºi castraveþi ºi mai ºi cosea între timp, de la izmene bãrbãteºti pânã la ultima funduliþã pe care mi-o punea în pãr. Aºa mamã am avut...
Dupã câþiva ani de când ne stabilisem în România a mai fost un puseu, când comuniºtii au vrut sã ne ducã pe toþi înapoi în Basarabia. Cine ºtie în ce fund de Siberie ne-ar fi dus?! ªi-atunci, mama a fãcut o cãsãtorie de convenienþã, ca sã nu fim nevoite sã plecãm.

Când v-aþi întors în Basarabia?

În ’59 tata a fost eliberat ºi s-a întors din Siberia. S-a dus la bunica din partea mamei ºi aºa a aflat de noi. Mama s-a dus prima sã-l vadã, apoi m-a trimis ºi pe mine. Am ajuns acolo printr-o excursie ONT, cã altfel n-aveam voie. A fost nostim atunci. A trebuit sã mã duc întâi la Moscova, sã fac excursia, ºi abia la întoarcere am avut douã zile la dispoziþie, la Chiºinãu, sã stau cu tata.

* Cum a fost revederea?

Ne-am întâlnit în garã, pe acelaºi peron de pe care eu ºi mama fugisem în ’44. Mi-l aminteam perfect. Din imaginile memoriei mele ºi din povestirile mamei ºtiam cã e un domn mai plinuþ, dar atunci, în noaptea aceea, pe peronul gãrii din Chiºinãu am întâlnit un domn slab ºi pocit-pocit-pocit la faþã. Am fost ºocatã sã vãd cã are ochii albaºtri. Nimeni din familie nu avea ochii albaºtri. Mi-a spus cã s-au fãcut aºa de la atâta plâns...
A fost impresionantã revederea. Tata era mândru cu mine... era un tip haios ºi glumea cu ceilalþi: "Crapã tãþi di ºiudã ºe gajicã am io lângã mini".

* Cum s-a reunit familia?

Timp de aproape 20 de ani m-am chinuit sã-l pot aduce pe tata în þarã. Am reuºit abia în 1977, dupã ce mamei îi murise soþul din România, iar tatei soþia lui basarabeancã – o rudã a mamei, o nepoatã. Am fãcut memorii peste memorii la Marea Adunare Naþionalã de aici, iar tata – la Marea Adunare de la Moscova. Dupã ce a ieºit la pensie ºi am demonstrat cã sunt singura lui fiicã ºi cã are nevoie de îngrijiri, am putut sã-l aduc... A trãit pânã la 91 de ani, când a murit dintr-o operaþie de bilã. Ironia sorþii dupã câte a pãtimit...
Vorbea foarte puþin de experienþa lui din Siberia, dar rãmãsese marcat de puterea ºi de încãpãþânarea rusului, de forþa societãþii lor. Când venea vorba despre ruºi, zicea mereu: "Hehe, suntiþi niºti proºti... numai sã vrea rusu’, ºi în 24 de ore e la Timiºoara".

http://www.jurnalul.ro/articole/99267/ziua-in-care-destinul-a-luat-o-de-la-capat
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 19:35

Supravieþuitorul - Deportat în Siberia pentru tricolor

UNIRE. Alãturi de Mitrodora, cea de-a doua soþie, basarabeancã ºi ea, deapãnã poveºtile tinereþii

Majadahonda, cel din urmã supravieþuitor

L-au gãsit vinovat. Vinovat cã a iubit tricolorul. Vinovat cã în Basarabia anului 1940, în vârtejul unor vremuri tulburi, a ales sã lupte pentru tricolor, pentru o Românie care ar fi putut fi iarãºi Mare. Se numeºte Oleg Frunzã ºi este cel din urmã rãmas în viaþã dintre luptãtorii grupãrii orheiene "Majadahonda".

În "anul blestemat" care a curs între raptul Basarabiei, prin tratatul Ribentropp – Molotov, ºi eliberarea ei, o datã cu trecerea Prutului de cãtre armata românã, în vara lui 1941, dubele bolºevicilor ("corbii negri", cum li se mai spunea) opreau la porþile românilor adevãraþi, pentru a-i ridica ºi a-i trimite în Siberia. În acel an de groazã, printre aceia care au pãstrat vie fiinþa neamului s-au aflat ºi tinerii orheieni. Erau elevi (sau foºti elevi) ai Liceului "Vasile Lupu" ºi ai ºcolii de fete "Doamna Maria". Alãturi de ei se aflau profesorii Dumitru Munteanu ºi Maria Majaru. Într-o noapte de octombrie, în pãdurea de la marginea Orheiului au depus jurãmânt de credinþã pe steagul tricolor. Fiecare dintre ei a sãrutat pânza sfântã ºi ºi-a pus semnãtura. Aveau un ziar, pe care l-au numit "Cu fruntea sus!". Tipãreau afiºe ºi îºi scriau proclamaþiile pe zidurile oraºului: "Nu credeþi ocupanþilor bolºevici!", "Cãraþi-vã acasã, barbarilor!", "Moarte ocupanþilor staliniºti!".

Gruparea Majadahonda ºi-a luat numele dupã cel al oraºului spaniol, unde voluntarii basarabeni luptaserã între anii 1937 ºi 1938, iar printre cei care susþineau activitãþile "ilegaliste" ale tinerilor s-a aflat ºi primarul oraºului, Vasile Mahu, fost profesor ºi director al liceului. Oleg Frunzã – pe care l-am regãsit la Bacãu dupã zece ani de la ultimul nostru dialog – îºi aminteºte: "Fusesem elev la Liceul Militar «Regele Ferdinand» din Chiºinãu, pânã în 1940. Atunci, liceul s-a refugiat în þarã, dar eu, fiind basarabean, am rãmas. Tata m-a înscris mai departe la Liceul «Vasile Lupu»". Despre Majadahonda ne spune: "Tot ceea ce fãcea organizaþia era în folosul comunitãþii româneºti. De exemplu, a fost fotografiat aeroportul de la Ciocâlteni, iar imaginile au fost predate peste Prut armatei române. Tot ceea ce ne doream erau venirea românilor ºi eliberarea Basarabiei".

CRÃCIUN CU TRICOLOR. În sãptãmâna de dinainte de Crãciunul anului 1940, Anatol Gumã, preºedintele organizaþiei Majadahonda, a propus o acþiune importantã chiar în noaptea cea sfântã a Naºterii Domnului. Pe geamurile ªcolii Medii din Orhei au fost lipite afiºe anticomuniste. Apoi a fost arborat tricolorul pe trei dintre cele mai importante clãdiri din oraº: pe imobilul care adãpostea sediul NKVD-ului, pe clãdirea fostei prefecturi, unde se aflã acum sediul Comitetului de Partid Bolºevic, ºi la Primãrie. S-au format trei grupe de acþiune ºi o grupã de rezervã. Au coborât "cârpa" roºie a sovieticilor ºi au înãlþat steagul tricolor. "Am urcat pe scara de incendiu a casei doctorului Coteanu", îºi aminteºte Oleg Frunzã aventura acelei nopþi. "De acolo nu ne-a fost greu sã punem drapelul nostru. Dimineaþa am ieºit sã vedem reacþiile oamenilor. Nu le venea sã creadã ceea ce vedeau". Autoritãþile bolºevice au intrat în alertã. Chiar ºeful secþiei judeþene de securitate, Gavril Goldenberg, a condus ancheta pentru depistarea "elementelor rebele antisovietice". "Ne-au luat, ne-au bãtut, dar nu am recunoscut ºi nu ne-am pârât unii pe alþii. Poate pânã la urmã am fi fãcut-o, dar a venit rãzboiul ºi am fost mutaþi în Kazan…" Anatol Gumã, conducãtorul miºcãrii, avea sã declare – declaraþie consemnatã în dosarul penal ce i s-a instrumentat – "Lupt împotriva regimului de ocupaþie, care ne-a furat libertatea, din convingere ºi am un scop bine determinat: reîntregirea cu Þara Mamã, discreditarea regimului stabilit în Basarabia". ªi încheia cu cuvintele: "Sunt tânãr ºi iubesc viaþa ºi libertatea. Oricine la 19 ani iubeºte viaþa ºi luptã pentru ea".

EXECUTAÞI CÃND S-A TRECUT PRUTUL. Din ianuarie pânã în iunie 1941, anchetatorii sovietici au încercat sã strângã probe împotriva tinerilor patrioþi orheieni. Autoritãþile anunþaserã cã "organizaþia naþionalistã contrarevoluþionarã, teroristã" a tineretului studios din Orhei a fost lichidatã. Probabil ar mai fi fost multe luni de anchetã, dacã la 22 iunie 1941 Antonescu nu ar fi spus: "Vã ordon, treceþi Prutul!". Bolºevicii au intrat în panicã ºi în noaptea de 23 spre 24 iunie, un tribunal militar detaºat special de la Odesa, la Chiºinãu, a judecat în grabã toate dosarele. Cei care împliniserã 18 ani au fost executaþi pe loc. Ceilalþi – între care ºi Oleg Frunzã – au fost trimiºi în lagãr, cu pedepse între 10 ºi 25 de ani. A fost în Siberia 15 ani ºi e ultimul dintre membrii Majadahondei care mai este în viaþã. "Am rezistat pentru cã trecusem prin ºcoala militarã, eram obiºnuit cu mizeriile gradaþilor. Am supravieþuit ºi pentru cã am învãþat ruseºte, citindu-l pe Lermontov", ne spune. A avut curajul sã-ºi întemeieze o familie, iar când i s-a dat voie sã pãrãseascã lagãrul a ales sã vinã în România. În þara pentru care luptase.

SALVARE
"Pe cei care aveau peste 18 ani i-au împuºcat la 23 iunie. Eu aveam numai 17 ani, aºa cã am scãpat. Am reuºit în ziua aceea sã pãcãlesc moartea ºi pe cãlãii ruºi. Iar dupã 15 ani de lagãr am reuºit sã vin în sfârºit în România, unde tãtãl meu, care era judecãtor, venise în refugiu încã din 1941, o datã cu tribunalul din Orhei"

EVACUARE
"Dupã proces, când am fost evacuaþi în Kazan, puºcãria se afla în vestita catedralã a Fecioarei Maria, iar celula mea era chiar încãperea unde fusese înainte altarul"
Oleg Frunzã, supravieþuitor al grupãrii Majadahonda

STINDARD
"Prima grupã urma sã arboreze tricolorul pe clãdirea NKVD-ului, a doua pe clãdirea Comitetului de Partid Bolºevic, iar a treia pe fosta clãdire a Primãriei. În dimineaþa Crãciunului (1940), oamenilor nu le venea sã creadã: deasupra Orheiului s-a înãlþat triumfãtor Tricolorul care vestea pãgânilor cã lupta continua, iar România va fi iarãºi mare"
Petru Bunãcalea, istoric

Înºtiinþarea de la Radiodifuziune
"Când eram în lagãr, în Siberia", povesteºte Oleg Frunzã, "am încercat sã aflu ce s-a întâmplat cu familia mea. Am scris acasã, dar nu am primit rãspuns. Am scris atunci cunoscuþilor, dar nimeni nu ºtia ce sã îmi spunã. Aflasem numai cã reuºiserã sã se refugieze în România. Cineva îmi scrisese cã s-au refugiat la Roºiorii de Vede, dar acolo era numai sorã-mea. La 12 februarie 1956 am primit în lagãr o înºtiinþare din partea Radiodifuziunii Române, prin care mi se spunea: pãrinþii dumneavoastrã locuiesc în Dej. Staþi sã caut, cã mai am încã înºtiinþarea!". ªi împreunã începem sã rãsfoim în dosarul cu file îngãlbenite, în care se gãsesc de la certificate de absolvire a ºcolilor basarabene – cu imaginea Regelui Carol al II-lea decupatã cu foarfecele ("Tatãlui meu i-a fost teamã sã nu spunã comuniºtii ceva, dacã gãseau diploma, de-aia a decupat-o") – la caracterizãri fãcute când de sovietici, când de vreun secretar de partid sau ºef de brigadã român ºi pânã la acte de proprietate din secolele trecute, care dovedesc drepturi de proprietate în Basarabia. "Iaca ºi înºtiinþarea!", ne spune într-un târziu. "E scrisã pe ruseºte, cã se considera cã eram cetãþean rus."

Prima soþie
Pe Marieta Curauschene a cunoscut-o în lagãr. Era o lituaniancã deportatã ºi ea în Siberia pentru "crime" împotriva regimului sovietic. S-au cãsãtorit la începutul anilor ’50, acolo, la Krasnoiarsk, ºi tot în lagãr s-a nãscut ºi fiul lor. În 1955 au primit dreptul de a se întoarce "la baºtina lor". Aveau de ales între Basarabia ºi Lituania. "Dacã mã întorceam în Basarabia, mã luau iar la ochi ºi era rãu. Dacã m-aº fi dus în Lituania, ar fi fost bine, cã acolo treceam drept rus, iar ruºii aveau privilegii." A ales totuºi a treia cale: au venit în România.

Alexandru
I-au pus nume de voievod. Alexandru. ªi-apoi, neamul Frunzã se trãgea de prin Rãdãuþi – aºa a rãmas vorba, de la "strã-strãbuneii" bãtrânului Oleg. Era numele unui învingãtor, iar fiul lor va învinge. Alexandru Frunzã este acum arhitect la Bacãu. Avea doar câþiva aniºori atunci când devenea, împreunã cu ai lui, un om liber. Oleg Frunzã are un cult pentru strãmoºi, dar ºi un cult pentru urmaºi. Ai lui, ca ºi ai camarazilor lui de luptã. "Am avut un coleg, în Basarabia, Martânov. Pe feciorul lui l-am adus în România. Pe el ºi pe copiii lui", ne mai spune.

UNIRE. Alãturi de Mitrodora, cea de-a doua soþie, basarabeancã ºi ea, deapãnã poveºtile tinereþii

http://www.jurnalul.ro/articole/99202/supravietuitorul-deportat-in-siberia-pentru-tricolor
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 19:54

'Aceleaºi cuvinte pentru o nouã patrie'

"FUCK YOU EU.RO.PA!". Scriitoarea Nicoleta Esinencu, între deziluziile relaþiilor interumane ºi dezgustul faþã de inerþii

Nicoleta Esinencu. Un tânãr dramaturg basarabean, ale cãrui piese sunt jucate în Europa ºi Asia. În opinia ei, atât filoromânii, cât ºi filoruºii din Republica Moldova sunt la fel de "extremiºti". ªi asta fiindcã "patriotismul" lor nu mai are nici o limitã…

* Jurnalul Naþional: Eºti un dramaturg de succes, stai mult în strãinãtate, de ce te mai întorci aici?

Nicoleta Esinencu: Asta cu tânãr mai merge. Dar asta cu de succes… Nu m-a interesat atât de mult de ce mã întorc aici, de ce mai vin sau de ce plec. Pentru mine, chiar nu mai existã aceastã noþiune de acolo, aici. Nu mai vreau sã vãd prin prisma hotarelor. Cã mã întorc aici sau cã mã duc la Berlin, pentru cã am prieteni la Berlin, nu mai conteazã, chiar nu mai conteazã.

* Nu te întorci aici ca sã-þi reîntâlneºti "locul"...

Ce sã zic, sufãr patetico-patriotic cã eu mã întorc aici, pentru cã aici m-am nãscut ºi þara mea, ºi patria mea... Cãcat. Nu mã intereseazã nici o þarã, nici o patrie, nimic. Aceastã idee de patriotism cred cã nu mai are nici o limitã în spaþiul ãsta.
În nici un caz succes…

* De ce te-ai strâmbat când am folosit cuvântul "succes"?

Cred cã ceea ce fac eu e altceva decât dramaturgie de succes.

* Te intereseazã unde þi se joacã piesele?

Mã intereseazã cã mi se joacã piesele. Nu mã intereseazã unde, în primul rând, ºi nu cred cã, dacã þi se joacã piesele undeva, eºti de succes. Nu ºtiu, acest cuvânt "succes" chiar nu-mi place.

* Spuneai cã te-ai sãturat de oamenii care se pretind a fi europeni, iar gândirea lor este tot una comunistoidã. Cã e un comunism de tip nou…

Ceea ce-þi ziceam þie – e o poezie pe care am învãþat-o la ºcoalã, când aveam cinci ani – "Þara mea Moldova / Vatra doinelor strãbune / Ca un strugure de poamã / Stai pe harta Uniunii", cred cã e la fel de valabilã pentru ziua când o sã intre Moldova în Uniunea Europeanã, dacã va exista aceastã zi. Va fi acelaºi fel de discurs.

* Nu-þi plac comuniºtii?!

Care? Aºtia care sunt la guvernare nu-s comuniºti.

* Dar ce sunt?

Nu existã o noþiune pentru ei... Îþi dai seama, o politicã europeanã, cu depuneri de flori la monumentul lui Lenin ºi cu cel mai mare capitalism posibil în acelaºi timp.

* Capitalism în mâinile unor… Asta nu-i capitalism.

Da... Pãi nu mai ºtie nimeni ce e… Cred cã în majoritate sunt foºti comuniºti care au în mânã putere ºi fac ce vor cu puterea asta. În primul rând, în plan economic ºi dupã aia ºi în celelalte. Am impresia cã aºa cum se trezesc dimineaþa aºa ºi merg... Într-o zi sunt prieteni cu Rusia ºi a doua zi sunt duºmani.

* Ce te enerveazã cel mai mult în Moldova?

Prostia ºi acest tupeu de moldovean, cã suntem atât de tari ºi atât de mari, ºi cei mai harnici, ºi facem cel mai bun vin, ºi facem cel mai bun nu ºtiu ce…

* ªi ce te distreazã?

Tot asta. Tot asta mã distreazã.

* Ai un personaj politic preferat?

Nu. Poate m-am inspirat mai mult în piesa "Fuck you Eu.Ro.Pa!" din iniþiativele prim-ministrului, Vasile Tarlev, dar nu pot sã zic cã e personajul meu preferat chiar deloc.

* Dar el e unul dintre "izvoarele" tale de inspiraþie…

Bine, în "Fuck you Eu.Ro.Pa!" chiar m-am inspirat foarte mult din iniþiativa aia a lui cu trei copii – unul pentru mama, unul pentru tata ºi unul pentru þarã.

* Adicã, dupã el, familia ar trebui sã facã trei copii?

Da. Fiecare moldovean sã facã trei copii...

* Ce-a fost cu reacþia României la "Fuck you Eu.Ro.Pa!"?

Nici eu nu ºtiu prea bine ce-a fost. A fost chiar o atitudine neprofesionistã a unor jurnaliºti. Readerul a fost selectat pentru pavilionul românesc la Bienala din Veneþia, ºi cineva a dat peste readerul ãsta ºi a vãzut cã e un text care se numeºte "Fuck you Eu.Ro.Pa!" ºi a zis: "Hai sã dãm ºi noi la ºtiri asta". Au dat la ºtiri ºi au zis cã e o poetã care a publicat douã pagini în readerul ãla. ªi era textul în întregime, ºi nu erau douã pagini, ºi nu era o poetã etc., etc. Dupã care au solicitat ºi pãreri de la analiºti – Tudor Octavian – care ºi-a dat cu pãrerea, în funcþie de ce reieºea din titlu, el n-a vãzut textul. Uite-aºa se vorbeºte ºi despre Moldova... Am avut cazuri când am vorbit ore întregi cu oameni care pretindeau cã ºtiau mai bine decât mine ce e în Moldova ºi când i-am întrebat când au fost ultima datã aici mi-au mãrturisit cã niciodatã.

* Cum ai reuºit sã-þi faci cunoscute piesele?

Prin pile (râde)….

* Nu þi se pare cã intelectualii de aici au o atitudine uºor umilã faþã de români?

Ba da. Intelectualii da. Însã nu ºtiu de ce. Nici nu m-am gândit niciodatã ºi nu cred cã mã intereseazã in-telectualii.

* Dar cine te intereseazã?

Oamenii. Pe mine mã intereseazã oamenii vii.
Despre bideuri

* Povesteºte-mi despre oamenii de aici.

Mai nou, oamenii de aici vor sã-ºi facã ºi ei o casã, iar casa lor trebuie sã fie mai mare decât a vecinului, sã-ºi punã termopane. O nouã modã, împrumutatã din Italia, este bideul. Nu conteazã, ai apã sau nu... Important e sã-þi pui bideu. Asta vor oamenii aici. Vor o maºinã...

* ªi au?

ªi au, sigur. Muncesc în Italia ºi au.

* ªi-þi place cã au?

E treaba lor. Bineînþeles cã mie îmi place când cineva nu are apã acasã ºi are un bideu, îþi dai seama cã-mi place.

* De ce nu are apã acasã?

Pãi cã trãieºte la þarã ºi nu are apã. Nu peste tot este canalizare. Dar el ºi-a pus bideu, cã aºa-i la modã.

* Ai avut vreodatã repere?

Nu, pentru cã eu sunt o persoanã foarte contradictorie. Cã eu iubesc oamenii, cã mie nu-mi plac oamenii...

* Dar te foloseºti de ei. Scriitorii se folosesc de oameni...

Eu mã folosesc de o realitate care mã înconjoarã, de nimic mai mult. Nu fac nimic mai mult decât sã iau din ce vãd ºi sã pun pe hârtie.

* Ce o sã faci când o sã vii la bursã în România?

Nimic. O sã fumez, o sã beau bere, o sã mã vãd cu prieteni.

* Cu românii sau cu moldovenii?

Nu ºtiu, asta cu românii sau moldovenii e o discuþie care mã depãºeºte. De pildã, de 15 ani discutãm despre ce limbã vorbim. Eu cred cã, dacã nu ne-am pune atât de mult aceastã întrebare, am ºti demult.

* ªi ce limbã vorbiþi?

Limba românã. Asta voiai sã auzi? ªi nu am zis-o din patriotism. Aici, în Parlament, de 15 ani se discutã ce limbã vorbim noi, peste tot în ziare se scrie despre ce limbã vorbim. Cã noi vorbim româna, ºi ceilalþi, din partea cealaltã, cã nu, vorbim moldoveneasca.

* Ar trebui sã condamn faptul cã mã duc în magazine, cer în românã ceva ºi îmi se rãspunde în rusã?

Existã o istorie pe care toatã lumea o ºtie, dar toþi fac pe proºtii.

* Adicã sã fim îngãduitori cu faptul cã, preþ de 150 de ani, ruºii au fost aici, ºi pânã la urmã ãsta-i mersul firesc..

S-a ajuns la un grad atât de mare de prostie… vine un turist din þãrile baltice aici ºi pentru cã el vorbeºte rusã ºi bineînþeles cã nu vorbeºte românã – întreabã pe cineva în rusã ºi ãla nu vorbeºte cu el în rusã… Sau invers. Cu românii. Sunt din ambele pãrþi aceleaºi extreme care-s superidioate, fãrã nici un motiv. Sã nu-i vorbeºti unui turist în rusã pentru cã tu urãºti ruºii... Nu ºtiu cum putem sã mai vorbim astãzi despre oameni ca naþionalitãþi. ªi nu ºtiu cum putem sã vorbim despre oameni ca þãri ºi hotare. Am ajuns sã nu vorbim cu omul cã-i negru sau homosexual sau cã s-a nãscut în China… Oare chiar nu mai existã nici o relaþie umanã între oameni?

http://www.jurnalul.ro/articole/99114/aceleasi-cuvinte-pentru-o-noua-patrie
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 20:02

Iisus, rãstignit pe tricolor

CALVAR. Iisus a urcat dealul Golgotei romanesti solidar cu suferinta basarabenilor

Mãnãstirea Durleºti e o oazã de credinþã pentru localitatea aceasta, aflatã chiar în coasta Chiºinãului. E una dintre primele mãnãstiri ale Mitropoliei Basarabiei ºi se constituie într-un centru de culturã ºi spiritualitate româneascã. Povestea acestui loc aveam s-o aflãm de la stareþul noii mãnãstiri, pãrintele Andrei Caramalãu.

Poate nu întâmplãtor cea dintâi mãnãstire a Mitropoliei Basarabiei, reactivatã de Patriarhia Românã în 1992, este închinatã Apostolului Andrei. Aºa cum nu e o întâmplare cã aici tricolorul îl întâlneºti pretutindeni, ca un simbol. "Pãrinte, arboraþi tricolorul peste tot. Clopotele le-aþi vopsit în cele trei culori ale drapelului. La fel, copertina pentru pomeni. Sunteþi naþionalist?", l-am întrebat, observând cã însuºi Iisus e rãstignit pe tricolor. "Admit cã sunt naþionalist, dar nu extremist. În ideea mea, crucea ºi drapelul sunt cele douã simboluri ale credinþei ºi ale naþiunii. Am arborat drapelul – drapelul românesc... – pe paraclisul mãnãstirii ºi mã aºteptam la critici. N-au fost. Mi s-a fãcut doar recomandarea de a pune ºi stema Republicii Moldova pe el."

ÎNCEPUTURI. "Povestea Mãnãstirii Durleºti este emoþio-nantã ºi divinã. În 2002, pe acest loc nu era decât o cotã de pãmânt a doamnei Maria Botnarenco. Am sfinþit terenul, iar în 2003 am iniþiat prin forþe personale construcþia. În 2007, catedrala e acoperitã." "Din 2002 pânã acum, m-am acomodat cu greul", ne spune pãrintele Andrei Caramalãu.
"Greutatea, pentru mine, este o sarcinã, nu o povarã. Am avut probleme cu administraþia bisericii ruse din Durleºti, atunci când am pornit sã fac aceastã mãnãstire. Am fost criticaþi, eu ºi Mitropolia Basarabiei, de preotul din Durleºti, un rusofon care a încercat prin intimidãri sã rupã acest leagãn al spiritualitãþii româneºti în Durleºti. Înalt Prea Sfinþia Sa Petru, Mitropolitul Basarabiei, ne-a încurajat de multe ori prin prezenþa sa la mãnãstire, la slujbe." În 2003, aici era doar un vagon dezafectat, de
9 m lungime.

"Am hotãrât sã facem în el un spaþiu de rugãciune, o capelã-paraclis, pânã va fi gata catedrala noastrã. Înainte de fiecare slujbã, iarna, trebuia sã scoatem zãpada afarã din vagon, pentru a ne putea ruga", îºi aminteºte pãrintele. "Mã bucur cã aici vin foarte mulþi tineri. ªi eu, dacã nu eram tânãr, poate nu aveam acelaºi elan. Poate vom fi pomeniþi în diptice… Îmi aduc aminte de Alexandru Macedon, care la sfârºitul vieþii a rugat sã fie îngropat cu mâinile scoase afarã din criptã: «Cât de mare împãrat am fost, nu iau nimic cu mine…» Luãm doar faptele. Aici e cea mai frumoasã teologie: cea a trecerii din lumea asta… Am 31 de ani ºi încerc sã împletesc spiritualul cu umanul."

MISIONARISM. Biserica Ortodoxã este dinamicã. E misionarã prin preoþi ºi credincioºi. Mitropolia Basarabiei are ºi parohii în diasporã, cum sunt cele din sudul Ucrainei, ºi preoþii îºi exercitã acolo slujba misionarã, prin rotaþie. Iar în Basarabia, orice preot e ºi puþin misionar. "Am oficiat un pelerinaj la Putna, la 500 de ani de la moartea lui ªtefan cel Mare. Am adus de acolo fotografii ºi am fãcut un fotomontaj pe care l-am pus în bisericã, sã vadã cã ºi la Durleºti poate exista o Putnã, în spirit. În prim plan se vede sabia lui ªtefan Vodã. Ce vreau sã spun e cã pentru noi poate exista o sabie a cuvântului. Sã fim convingãtori ca buni români."

VIZIUNEA. "Cum va fi? Aºa cum o visez în fiecare noapte. Ca pe un mic Ierusalim. Cu toate rânduielile, biserica mare, biserica micã, apoi chiliile. Un centru de filantropie. Ca acele vasiliade din trecut"…

SFINÞI ROMÃNI
"Sfinþii Moldovei? Sfinþii sunt ai noºtri ºi ei nu trebuie împãrþiþi dupã apartenenþa regionalã. E greºit sã spun cã sunt sfinþii Moldovei, pentru cã existã o singurã Moldovã, cea a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. ªi un stat unitar român cu sfinþi români"
pãrintele stareþ Andrei

Binecuvântarea

"Pãrintelui Andrei, preot harnic al Mitropoliei Basarabiei, cu binecuvântãri ºi preþuire, † Teoctist. 10.9.2004". Tabloul reprezentându-l pe Patriarhul Teoctist e aºezat, în capela-paraclis, pe locul pe care sunt puse de obicei tablourile votive ale ctitorilor. "Eu, când am primit de la Prea Fericitul acest dar, m-am simþit copleºit ºi mi-am spus în sine cã nu merit acest apelativ: harnic. Dar e un titlu cu multã rãspundere acordat de Prea Fericitul, care e pãrintele spiritual al tuturor românilor din diaspora – chiar dacã noi nu suntem în diaspora. Prea Fericitul multe lucruri frumoase a auzit despre Mãnãstirea Sf. Apostol Andrei din Durleºti ºi, în smerenia mea, mã bucur cã avem aceastã binecuvântare de la dânsul. Ne rugãm bunului Dumnezeu sã fie hãrãzit cu zile îndelungate. Ne rugãm ca în 2008, când vom sfinþi mãnãstirea, sã fie alãturi de noi…", ne spunea pãrintele Andrei în luna iunie. Luni, 30 iulie, avea vocea gâtuitã de lacrimi. "Nu sunt cuvinte sã exprime durerea", ne-a mai spus. Urma sã-l însoþeascã la Bucureºti pe ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei, pentru a se ruga la catafalcul celui pentru care Basarabia fusese o misiune de suflet.

http://www.jurnalul.ro/articole/99108/iisus-rastignit-pe-tricolor
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 20:09

Relaþiile economice, pod peste Prut

România ocupã un loc fruntaº în topul partenerilor comerciali ai Republicii Moldova. Totuºi, integrarea noastrã în Uniunea Europeanã a fãcut ca unele produse importate pânã la sfârºitul anului trecut de la noi sã fie înlocuite pe rafturile magazinelor de peste Prut de "surate" din Ucraina ºi Rusia.

La finele anului trecut, România ocupa locul doi în topul partenerilor comerciali ai Republicii Moldova, dupã Ucraina. Deºi valoarea nu este impresionantã, peste "podul de fori" au trecut, în 2006, mãrfuri de peste 560 milioane de dolari: circa 427 milioane de dolari reprezintã exporturile noastre, în timp ce moldovenii ne-au trimis produse de 137 milioane de dolari, potrivit datelor Ministerului pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii, Comerþ, Turism ºi Profesii Liberale (MIMMC). Comparativ, volumul schimburilor comerciale dintre cele douã þãri a fost, în 2006, cu 37,2% mai mare decât în 2005, exporturile României crescând cu circa 31%, iar importurile cu 60,8%. Din pãcate, moldovenii nu sunt pe primele locuri în topul partenerilor comerciali ai României. Ei ne vând în special produse agroalimentare – conserve, vin, tutun –, textile, metale comune ºi produse din acestea, în timp ce circa 40% din importurile pe care le fac din România le reprezintã produsele minerale ºi combustibilii.

SCHIMBÃRI. Integrarea României în Uniunea Europeanã, la 1 ianuarie 2007, a adus însã schimbãri în relaþiile cu Moldova. ªi nu în bine, din punctul de vedere al exportului românesc. Ca þarã comunitarã, România a trebuit sã suspende acordul de liber schimb pe care îl avea cu fraþii de peste Prut ºi sã aplice politica comercialã a Uniunii – Sistemul Generalizat de Preferinþe Plus (GSP ). Un regim preferenþial de comerþ, prin care 7.200 de grupe de produse moldoveneºti beneficiazã de acces liber pe piaþa Uniunii, fiind scutite de plata taxelor vamale (aproximativ 87,77% din exporturile Moldovei cãtre UE). În timp ce mãrfurile fabricate la noi, importate pânã la 1 ianuarie fãrã taxe vamale în Republica Moldova, sunt acum taxate ca restul produselor din UE. ªi ajung în magazinele de peste Prut la preþuri mult mai mari. Urmarea: potrivit datelor publicate de biroul de statisticã al Moldovei pentru primele douã luni ale anului, România a urcat pe primul loc în clasamentul destinaþiilor exporturilor moldoveneºti, însã a coborât pe locul trei în topul þãrilor de origine a importurilor Republicii, dupã Ucraina ºi Rusia. De pe doi, în 2006.

Pe fondul noului regim vamal, care prevede o taxã de 25 de euro pe hectolitrul de bere, "gulerata" româneascã a dispãrut din magazinele din Moldova, fiind înlocuitã de cea adusã din Rusia ºi Ucraina fãrã nici un fel de "biruri". Potrivit datelor Autoritãþii Naþionale a Vãmilor, în intervalul ianuarie-mai 2007, peste podul de flori a trecut o cantitate de 24 de ori mai micã de bere din România, comparativ cu aceeaºi perioadã a lui 2006. Motivul: multinaþionalele au ales sã nu mai intre pe piaþa Moldovei din România, ci prin diviziile lor din Rusia sau Ucraina, iar unii importatorii de peste Prut au micºorat comenzile sau chiar au renunþat la contractele cu românii, de teamã cã vor rãmâne cu berea-n braþe din cauza preþului mare.

Iar cazul berii nu e singular. Pastele fãinoase, dar ºi alte produse alimentare "made in România" s-au împuþinat pe rafturile din Moldova, din aceeaºi cauzã.

STATISTICÃ. Dacã în topul partenerilor comerciali ai Republicii Moldova România este pe un loc fruntaº, în cel al investitorilor strãini suntem abia pe locul 7 sau 9 – în funcþie de statistici – dupã Rusia, Italia, SUA, Franþa sau Olanda. Potrivit MIMMC, la sfârºitul lui aprilie 2007 erau înregistrate în Republica Moldova 689 firme cu capital românesc, valoarea totalã a capitalului investit fiind de circa 70 milioane de dolari. Ceea ce ne situeazã pe locul 7 în topul investitorilor strãini în Republicã. Potrivit statisticilor Camerei Înregistrãrii de Stat a Moldovei – citate de Organizaþia pentru Promovarea Exportului din aceastã þarã – suntem însã pe locul 9, cu 344 de firme investitoare la 1 ianuarie 2007, care au contribuit la majorarea capitalului social cu peste 20 milioane de dolari. Oare atât de mulþi afaceriºti autohtoni sã fi traversat Prutul dupã aderare?! Oricum, locul 7 sau 9... Valoarea investiþiilor româneºti este modestã comparativ cu cele spaniole – peste un miliard de dolari – ºi cele ruseºti – 103 milioane de dolari.

Reversul medaliei: pe meleagurile noastre sunt înregistrate peste 2.000 de societãþi comerciale cu participare de capital moldovenesc, în valoare de circa 17,9 milioane de dolari, Moldova fiind abia pe locul 35 în topul investitorilor strãini din România.

Forumuri de prezentare la Bucureºti ºi Chiºinãu
Pentru ca "podul economic" de peste Prut sã devinã tot mai trainic, iar oamenii de afaceri din România ºi Moldova sã intre în contact, Moldexpo ºi Romexpo, cu concursul Camerei de Comerþ din Republica Moldova, Camerei de Comerþ ºi Industrie a României ºi cea a Municipiului Bucureºti organizeazã, anual, târguri ºi misiuni economice la Bucureºti ºi Chiºinãu. S-au bucurat de mare succes "Sãptãmâna Economiei Republicii Moldova în România", respectiv "Zilele economiei României în Republica Moldova". Numeroase firme din domenii de activitate diverse îºi fac astfel cunoscute produsele, îºi gãsesc parteneri ºi aflã care sunt oportunitãþile de afaceri în þara vecinã. O altã manifestare gustatã de bucureºtenii de rând este Festivalul Vinului din Republica Moldova. De asemenea, la fiecare vizitã a oficialilor din România la Chiºinãu, respectiv a celor din Moldova la noi, au loc ºi forumuri de afaceri bilaterale. Tot pentru promovarea ºi dezvoltarea colaborãrii dintre cele douã þãri ºi pentru apãrarea intereselor antreprenorilor din România ºi Moldova a fost înfiinþatã la Bucureºti, Camera de Comerþ ºi Industrie România – Republica Moldova.

Investitori: ai noºtri ºi ai lor
Printre cei mai mari investitori români în Republica Moldova se numãrã Petrom, care deþine un lanþ de 68 de staþii, BCR, care are sucursalã la Chiºinãu, Rompetrol, Romstal, European Drinks, ICS Construct – Arabesque, Balcantir ºi Eurconfex. În top mai sunt ICS Green Hills Market România, Dita Estfarm, firmã cu capital moldovo-român ce se numãrã printre primele companii pe piaþa farmaceuticã de peste Prut, iar Diverta are lanþul de distribuþie de carte româneascã "Pro-Noi".
ªi moldovenii au afaceri în România. Pe piaþa vinului, de exemplu, "joacã" Mold Vin – companie ce deþine celebra marcã Purcari. O investiþie foarte mare are controversatul afacerist Constantin Iavorski, fost ministru în Guvernul de la Chiºinãu. Firma sa, Unicom Holding, grupeazã ºapte companii cu activitãþi în transportul feroviar de mãrfuri, producþia de butoaie sau importul, depozitarea ºi comercializarea de produse petroliere. Activitãþile de pe piaþa petrolierã au plasat Unicom în centrul mai multor scandaluri, fiind chiar anchetatã de autoritãþile române.

http://www.jurnalul.ro/articole/99040/relatiile-economice-pod-peste-prut
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 20:25

Scurt ghid de obþinere a vizei româneºti

Împreunã cu colegul nostru Vitalie Cãlugãreanu ºi în colaborare cu Daniel Neamu de la Adevãrul am vrut sã vedem cât de uºor este sã obþii o vizã româneascã la Chiºinãu. Calea legalã s-a dovedit imposibilã. Singurul mod de a obþine viza româneascã este apelând la intermediari.

Viza pentru cetãþenii R. Moldova este gratis. Teoretic. Practic, 400 de vize pe zi sunt eliberate ºi tot atâtea persoane plãtesc în medie câte 30 de euro taxa de intermediere. Existã alte sute de vize eliberate "la urgenþã" prin diverse tertipuri – taxa este peste 200 de euro. Se strâng milioane de euro din aceastã afacere generatã de felul în care MAE gestioneazã eliberarea vizelor pentru cetãþenii R. Moldova. Milioanele de euro se împart între intermediari, firme de turism ºi personalul ambasadei. MAE a comentat demonstraþia noastrã printr-o scrisoare în care se arãta legalitatea deplinã prin care s-a eliberat viza lui Vitalie Cãlugãreanu. Chiar dacã acesta nu a semnat niciodatã hârtiile aflate în dosar ºi nu a plãtit voucher, transport, asigurare medicalã etc.

Iatã pe scurt demersul nostru, ilustrat pe alocuri cu imagini capturate cu camera ascunsã:

1. Se încearcã calea legalã, ºi anume programarea pe internet. Rezultat: Se încearcã degeaba. Pagina este blocatã în fiecare zi, este imposibil sã realizezi o programare.

Sistemul informatizat permite programarea într-una dintre zilele urmãtoarelor ºase sãptãmâni. Însã consultarea în orice zi a calendarului Ambasadei ne aratã cã toate zilele teoretic disponibile sunt practic deja ocupate de rezervãri (http://chisinau.mae.ro/index.php?id=16419&pas=2). Spre exemplu, de astãzi, 26 iulie, pânã la 6 septembrie nu se poate face nici o programare. Iar situaþia se repetã zi de zi;

2. Se iau ziarele de anunþuri, se cautã prin anunþurile online sau se viziteazã coada din faþa ambasadei.

Rezultat: mai multe numere de telefon, toate duc cãtre aceiaºi zece intermediari. Preþul este între 30 ºi 50 de euro o programare online, peste aproape douã luni. Doar programarea costã, viza este gratis. Cei câþiva intermediari cu care am discutat au legãturi în interiorul Ambasadei cu persoane care le garanteazã exclusivitate în programãrile online. O simplã corelare a IP-urilor care au accesat site-ul ambasadei ºi au efectuat programãri ar arãta autoritãþilor române cã întreaga afacere este în mâna câtorva persoane;

3. În caz de urgenþã: intermediarii pricepuþi la internet cunosc alþi intermediari, care îþi pot face rost chiar de vizã, peste rând. Noi ne-am întâlnit cu Serghei, un puºti de 16 ani, care ne-a pus în legãturã cu Iura. Rezultat: în numai o sãptãmânã colegul nostru a obþinut viza pe baza unei scurte negocieri ºi 230 de euro plãtiþi în faþa Ambasadei României la Chiºinãu. Vitalie nu a completat nici o hârtie, însã a primit un voucher românesc, pe care nu l-a achitat niciodatã.

Din declaraþiile MAE, la dosarul sãu de vizã au fost adãugate: asigurare medicalã, chitanþã de platã a transportului, precum ºi declaraþie olografã privind existenþa mijloacelor de întreþinere. Evident, în fals.

* ªtefan Cândea - Centrul român pentru jurnalism de investigaþie, www. crji.org

Urgenþe "la purtãtor"
Dacã mergi prin faþa Consulatului României la Chiºinãu, pe Strada 31 August, te poþi "împrieteni" cu cel puþin unul dintre bãieþii descurcãreþi care te "agaþã" sã-þi vândã pontul: "Vreþi programare? Vã ajutãm noi!". Sau îi "agãþi", dacã ºtii cum merge treaba prin zonã. ªi cei mai mulþi moldoveni care vor sã-ºi ia vizã ºtiu ce au de fãcut, aºa cum am observat cât timp l-am þinut de vorbã pe unul dintre "descurcãreþi". Preþul e negociabil ºi diferã în funcþie de cerere: "Tacâm complet", adicã viza, fãrã prea multã bãtaie de cap, te duce pânã la 200 de euro. Dar se poate ºi mai puþin, în funcþie de câþi bani ai în buzunar, pentru cã le e mai greu sã piardã definitiv un client decât sã-i facã o reducere substanþialã. "Trebuia sã-mi prelungesc viza, care-mi expirase chiar în sesiune, ºi n-aveam timp sã stau prea mult la coadã. Se terminase programul când am ajuns eu, dar am avut noroc cu unul care m-a agãþat pe trotuarul din faþã, când m-am dus sã schimb banii. I-am dat 250 de lei ºi mi-am luat viza în 5 minute. Aº fi dat ºi trei sute, numai sã se rezolve", ne-a povestit Sergiu, student din Republica Moldova. Iar 250 de lei moldoveneºti înseamnã 50 RON, deci mai puþin de 15 euro. Cam tot atât costã ºi înscrierea pe internet, pagina consulatului fiindu-le inaccesibilã "muritorilor de rând". (Anca Scarlat)

Paºi de urmat
Dacã te programezi, de exemplu, pe 10 iulie pentru vizã, aºa cum fãceau cei care ajunseserã la consulat când am fost "sã-i iau pulsul", vin sã se aºeze la coadã pe 22 august. Aºa murmurau ºi ei, foarte nemulþumiþi ºi dezamãgiþi, dar mi-a confirmat unul dintre "bãieþii descurcãreþi" care ºtiu tot ce miºcã pe Strada 31 August: "O lunã dureazã. Vorbeºti la notariat la România, fãceþi chemare, se programeazã online ºi cum e programat vine-n ziua aia ºi-aºteaptã. Uite, de exemplu, la numãrul douãºpatru, vine pe la unºpe. Mâine face pe douãºtrei august, poimâne, douãºpatru. Pe data când e programat vine, depune documentele ºi mai dureazã încã ºase zile. La coadã stau douã suti di oameni sunt în fiecare zi. De la opt ºi treizeci pânã la ora patru. De la patru pânã la ºepti se elibereazã vize. De la ora ºãpti seara pânã la zeci vin persoane juridice. Se bat între ei, cã n-au programare", m-a lãmurit, mândru de sine însuºi, tânãrul Slavic, din faþa consulatului. "Eu fac programãri online", zicea el. "Pãi, programãrile online nu ºi le face fiecare la un calculator oarecare?", am întrebat cu nedumerire. "E foarte greu. Mai bine la noi ºi se face imediat", mi-a spus, foarte convins. Chiar dacã n-am înþeles mare lucru pe moment, m-a ajutat mai târziu una dintre "victime": "Nu putem accesa internetul. Nu poþi intra pe site. Când a venit Tãriceanu se putea accesa la orice orã din zi. Când a plecat, gata. Se poate intra pe site doar câteva minute, la 12 noaptea". Deci scoþi banu’ ºi totul merge strunã... (Anca Scarlat)

http://www.jurnalul.ro/articole/99035/scurt-ghid-de-obtinere-a-vizei-romanesti
_________________

Subject: Re: Caravana Jurnalul Naþional 2007 Mon 26 Nov 2007 - 21:51

Merg acasã fãrã paºaport!

LINIªTIT. Valerie Nemþeanu ar fi vrut sã fie erou, unul precum Andrei Ivanþoc

Se mândreºte cã este leat cu regele Mihai, cã provine dintr-o familie de preoþi ºi cã este basarabean. La 86 de ani ni se înfãþiºeazã ca un copil care ºtie multe poveºti. ªi care vrea sã fie ascultat. Toate sunt legate de viaþa sa. Iar finalul duce cãtre un singur scop: "Vreau sã mã întorc acasã, la Romaneºti, fãrã paºaport". Valerie Nemþeanu încã îºi permite sã viseze.

Rãzboiul a fost pentru Valerie Nemþeanu un vis urât, care s-a terminat iute. A stat câteva luni cantonat la Timiºoara, apoi a primit vestea cã totul s-a terminat. Coºmarul sãu avea sã înceapã dupã revenirea acasã, la Romaneºti. Au început deportãrile. A ajuns în România. Din secretar de primãrie s-a pomenit muncitor la lopatã. Aproape un deceniu a umblat dintr-un loc în altul. Comuniºtii l-au vânat mereu, ba chiar au vrut sã îl deporteze pentru a doua oarã în Bãrãgan. În final a ajuns la Vâlcea. Pensionarul Valerie merge în prezent zilnic la cimitir sã îi aprindã o lumânare unui fost secretar de partid care i-a dat o casã ºi viseazã sã apuce clipa în care va circula iar liber. Prin România Mare.

ÎN PAT CU VACA. A vãzut lumina zilei la Romaneºti, într-o familie de preoþi. Îºi aminteºte cu plãcere de casa pãrinteascã, de bisericã, frumosul aºezãmânt construit în capul strãzii "Bisericii" de ruºi, din piatra rãmasã în urma construirii unei cãi ferate. Îl evocã pe tatãl sãu, pe toþi ascendenþii acestuia, preoþi în Basarabia încã din 1840.

3 aprilie 1944. Este ziua pe care o va uita doar când va închide ochii. "Era ziua mea de naºtere. Ziua în care eu, fratele ºi pãrinþii mei am plecat cu douã vaci spre garã. În exil. Începea lungul drum al schimbãrii. Unul în care trebuia sã ne pierdem identitatea. Am gãsit în garã un vagon. Era descoperit. Am dormit în el, împreunã cu vacile, timp de o sãptãmânã. Nu ne lua nici un tren. Norocul meu a venit de la faptul cã fumam. Dupã ce evreii au fost deportaþi, fiecare a luat ce a apucat din ceea ce au lãsat în sat. Eu mi-am fãcut provizii mari de þigãri. De Naþionale. Într-o zi, îngheþat de frig, l-am auzit pe un mecanic de locomotivã cã dorea sã facã rost de þigãri. «Domnu’ mecanic, vã dau þigãri eu câte vreþi. Numai sã ne luaþi ºi pe noi, cã ne împuºcã ruºii!» I-am dat zece pachete. Ne-a legat de convoi ºi am plecat spre Gura Vãii, la Turnu-Severin." La destinaþie a reuºit sã ajungã abia la 21 aprilie 1944.

PERSECUÞIA. Familia Nemþeanu a ajuns la cariera de piatrã de la Gura Vãii. Dupã trei ani l-au chemat la Miliþie. Sã-i facã buletin. "În act au scris cã m-am nãscut în URSS. Le-am spus cã sunt român, nãscut în România. În Þara Moldovei lui ªtefan cel Mare. Mi-au zis sã tac dacã vreau sã mai stau aici!" A gãsit de lucru la fabrica de cherestea din Cloºani. A dat rumeguº la lopatã, pentru cã nimeni nu voia sã-l angajeze pe alt post. Asta pânã într-o zi, când ºeful sãu, Ladislau Bally, a purtat o discuþie cu el. L-a promovat. Ca normator. O vreme i-a fost bine. Pânã când Tito a rupt relaþia cu Stalin. Atunci au început deportãrile basarabenilor în Bãrãgan. "Le era fricã sã nu fugim în Iugoslavia", spune Valerie. A scãpat de Bãrãgan. Pentru cã de familiile preoþilor nu s-au legat miliþienii. "În 1951, Bally mi-a aranjat sã merg sã muncesc la Piteºti. Dupã trei luni de stat acolo m-a chemat ºeful ºi mi-a zis cã acolo e prea multã politicã. Cã trebuie sã plec. La Bãbeni sau la Rucãr. În acea zi m-am întâlnit cu ºeful de la Bãbeni ºi m-a luat cu el. La scurt timp am cunoscut-o pe soþia mea, cu care stau de peste 50 de ani." Soarta i l-a scos iar în faþã pe Bally, care ajunsese inginer la CPL Vâlcea. L-a urmat. "În 1978 m-au dat afarã. Aveam vina de a fi copil de preot ºi basarabean. Eram duºman al poporului. Pe soþie au persecutat-o." Nemþeanu nu îi urãºte pe toþi comuniºtii. "Unii au fost oameni. Casa asta mi-a dat-o Georgicã Alboiu, prim-vicepreºedinte de partid. Eu am un defect. Nu îi uit niciodatã pe cei care mi-au fãcut bine. Vedeþi aceste lumânãri în bibliotecã? Îi aprind mereu lui Alboiu la cãpãtâi."

DORINÞÃ. La casa pãrinteascã nu s-a mai dus. Dintr-un singur motiv: "Eu am plecat de acolo fãrã paºaport ºi tot fãrã paºaport vreau sã revin. A fost fratele meu, care e stabilit la Câmpia Turzii. A zis cã doar acoperiºul a fost schimbat. Cã biserica a dispãrut. Biserica lui tata. În locul ei se aflã un morman de piatrã cu un obelisc pus în vârf." Unirea o vede ca pe un vis imposibil. "Pentru cã Moldova este condusã de Voronin, un general sovietic pensionar. ªi mai e ceva. Stalin a vrut mereu Moldova. A vrut sã ne schimbe limba. Înainte de 1940 a creat, între Balta ºi Tiraspol, Republica Moldoveneascã Autonomã. A impus vorbirea unei limbi moldoveneºti dupã un dicþionar inventat. Îmi amintesc cã în loc de sufragerie trebuia sã se pronunþe mâncãtorie, în loc de robinet spuneam þinecurgere etc. Vã spun ceva. Ruºii sunt ca porcii. Porcul este un animal domestic care nu face rãu, dar ceea ce ia în gurã nu mai scapã niciodatã!"

Cei 45 de ani trãiþi sub talpa comunistã îl macinã. "Eu am trãit sub patru dictaturi. Cea a lui Carol al II-lea, a lui Antonescu – un erou martir, a Anei Pauker ºi Luca ºi a lui Ceauºescu. Sper sã nu o mai apuc pe a cincea. Mã uit la Tismãneanu, la Volodea. Vorbeºte despre comuniºti. Pãi, ta-su ºi cu Walter Roman au bãgat comunismul aici. Walter era chiar ºef de staþie la Radio Moscova. Nu le e ruºine?" Acum se zbate sã obþinã o despãgubire de la statul român. Pentru averea pierdutã în 1944. "Cam douã miliarde. Asta, deºi nu cred sã iau nimic. Spun asta pentru cã mã simt vinovat. Cã am plecat de acolo. Cã nu am luptat. Sã fiu erou, cum este Ivanþoc. Am vorbit cu fratele ºi am zis sã ne cerem averea înapoi pentru tata. Ca sã nu se întoarcã în mormânt de furie!"

Românul Ghiþã "Plãpumaru"
Din teancul de poze, în care îºi are rudele începând cu strã-strãbunicul Grigorie Ion Nemþeanu, preot în 1840 la Abaclia, Valerie ne aratã o pozã. Doi bãtrânei ne zâmbesc enigmatic din spatele lentilei. Ne explicã locul fotografiei, "în casa unchiului soþiei, Dumitru Minoiu de la Cãlimãneºti". Personajele sunt Ghiþã Cristescu, zis "Plãpumaru", primul secretar al PCR la primul congres din 8 mai 1921, ºi fostul ministru în guvernul PNÞ, D.R. Ioaniþescu. "Ãºtia veneau frecvent la odihnã acolo. ªi ziceau: «Mãi, nea Miticã, adu-ne ºi nouã un kil de vin pelin de trei lei. Cã am bãut destul dintr-ãla de ºapte lei». Erau doi oameni simpatici. Plãpumaru, chiar un bun român, dat afarã din partid pentru cã spunea mereu cã România este una singurã: cea Mare. ªi nu mergea cu Stalin, care ne bãga în cap cã suntem o þarã imperialistã!"

http://www.jurnalul.ro/articole/96299/merg-acasa-fara-pasaport
_________________