Istoricii rusi despre Basarabia

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Istoricii rusi despre Basarabia

Mesaj Scris de Beauty la data de Joi 19 Ian 2012 - 22:04

Istoricii rusi despre Basarabia

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Re: Istoricii rusi despre Basarabia

Mesaj Scris de Beauty la data de Joi 19 Ian 2012 - 22:06

În cazul nostru, al conflictului latent româno-rus, mărul discordiei și principalul teren de luptă continuă să rămână Basarabia, teritoriu disputat de două sute de ani. În această dispută un rol esențial îl are, după cum spuneam, componenta propagandistică, iar aici rușii nu se dau în lături de la nimic, ba chiar au inventat sprijiniți de cozile lor de topor o limbă și un popor diferit de cel românesc, poporul moldovenesc. Există două fronturi principale accentuate de propaganda rusă și prorusă, odată Basarabia ar ține de ruși și celălalt, oarecum contradictoriu, că ar ține de moldoveni, popor total diferit de cel românesc. Printre puținii români care luptă contra acestei propagande, sunt și mai puțini care să folosească chiar argumentele istoricilor și scriitorilor ruși, care au făcut aceasta, au scris timp de două sute de ani și au recunoscut că Basarabia este românească. Nu trebuie decât să ne întoarcem la generația Unirii, acești bărbați ai neamului nostru, generație care cuprindea istorici, jurnaliști, avocați, filozofi, o pleiadă a vârfurilor românității din toate veacurile, care au argumentat, au demonstrat și au scris despre acest lucru, nu numai despre Basarabia, ci și despre Bucovina, Transilvania, Banat și toate provinciile românești veșnic aflate în dispută cu toți vecinii. De ce în dispută chiar și astăzi? Deoarece suntem cei mai vechi locuitori, și oricine încearcă să-și impună stăpânirea cu asta începe, exterminarea sau asimilarea băștinașilor. Și uite că de două mii de ani nu au reușit. Depinde de noi să nu o facă nici în viitor. Și pentru asta generația de aur a unirii ne-a lăsat nu numai mărturiile (despre care vorbeam în Curățirea Basarabiei (I) Renașterea și Curățirea Basarabiei (II) Bătălia), înainte de a fi exterminați în gulaguri de noii stăpâni comuniști aserviți total rușilor, ci și argumentele istorice, culmea, după scrierile reprezentanților de frunte ai inamicilor noștri, în cazul de față referitor la Basarabia, după scrierile rușilor. Eu nu-mi fac decât o modestă datorie, să le exprim și să încerc să le fac cunoscute, așa cum ei le-au făcut cunoscute toată viața lor, unii supraviețuitori ai temnițelor comuniste, în exil sau sub urmărirea securiștilor.
Mărturiile rusești

Încep cu o scriere mai recentă, deoarece găsim aici și explicarea denumirii de Basarabia, a profesorului și geografului rus ajuns mai târziu membru al Academiei ruse și președinte al Societății ruse de geografie, Lev Semionovici Berg (1876 – 1950), în lucrarea sa Basarabia, apărută la Petrograd în 1918:
„În timpul ocupației rusești din 1806 – 1812, Basarabia actuală purta numele de Moldova așezată în stânga Prutului. În curând însă după această anexiune i s-a dat în mod oficial numele de Basarabia, deși încă mult timp după aceea prin Basarabia se înțelegea numai partea ei de sud sau Bugeacul.

Cauza pentru care denumirea părții de sud a fost extinsă la întreaga provincie a avut un caracter diplomatic. Unul dintre articolele tratatului de la Tilsit din 1807 încheiat între Napoleon și Alexandru I obliga Rusia să-și retragă trupele din Moldova și Muntenia. În timpul tratativelor ce au urmat la Paris la sfârșitul anului 1807, plenipotențiarul rus arăta că în acest tratat nu se spunea nimic despre Basarabia și în consecință el insista ca aceasta trebuia să rămână la Rusia, interpretând totodată noțiunea de Basarabia în mod lărgit, adică nu numai la Bugeac, ci la întreaga regiune între Prut și Nistru. (…)

Denumirea Basarabia vine de la numele voievozilor transilvăneni Basaraba, care în primii ani ai secolului al XIV-lea au pus începutul dinastiei Basarabilor, întemeitorii Valahiei independente. În unul din hristoavele sale de la începutul secolului al XV-lea domnitorul Mircea Voievod își zice Gospodar al pământului Basarabiei (adică al Munteniei). În timpul său (1386 – 1418) Valahia își întinsese dominația până în Dobrogea și Akerman (Cetatea Albă). De atunci, părțile de sud ale Moldovei și Basarabiei de astăzi au început să se numească Basarabia.”
Deci șiretlicul referitor la extinderea numelui de Basarabia de la Bugeac la întreaga Moldovă dintre Prut și Nistru este recunoscut chiar de un mare geograf rus, și nu cred că mai trebuie demonstrat. Un lucru este sigur, dacă rușii la 1812 ar fi cunoscut mai îndeaproape etimologia cuvântului, chiar prin numele de Basarabia demonstrându-se caracterul pur românesc istoric dovedit, în mod sigur găseau și foloseau altă denumire pentru teritoriul ocupat în 1812. Astfel, chiar prin denumirea încetățenită chiar de către ei, demonstrează caracterul pur românesc al acestei provincii smulse de la Moldova.

A. N. Egunov, celebru jurisconsult rus din secolul XIX, spunea la 1868 în Statistica actelor comitetului regional din Basarabia.
„Până la anexiunea ei la Rusia în 1812, Basarabia era supusă aceluiași regim de guvernare ca și Moldova din care ea făcea parte integrantă. Prin urmare nici istoria, nici documentele istorice cu privire la Basarabia nu se pot feri să nu vorbească de Moldova. Astfel. este cu neputință să se vorbească despre administrația Basarabiei până la anexiune fără să se vorbească de Divanul Moldovei, căruia Basarabia era supusă. În Basarabia nu există proprietate care să nu aibă documente emanate de la Divanul Moldovei. Până în zilele noastre (adică până în 1868) în procesele care sunt pledate în Basarabia numeroși avocați invocă deciziile Divanului, care, fiind confirmate de domnitorii moldoveni sub formă de diplome (khrisobule), în conformitate cu articolul 1606 din vol. X al Legilor Civile ruse, nu pot fi anulate de tribunalele noastre și păstrează astfel întreaga lor valoare și toată puterea lor.”
Deci până și din punct de vedere al jurisprudenței rușii recunoșteau ascendența legilor românești asupra Basarabiei. Revenim la Lev Berg, care descrie faptul că Moldova era doar în relație de vasalitate cu Imperiul Otoman și că acesta nu avea cum înstrăineze către Rusia un teritoriu care nu îi aparținea. El menționează și faptul că Rusia recunoscuse suveranitatea și granițele Moldovei încă cu o sută de ani înaintea raptului de la 1812.

„La început turcii au ocupat din teritoriul Moldovei numai cetățile Chilia și Akkerman (Cetatea Albă). În secolul al XVI-lea le-au mai luat Benderul (care la moldoveni purta numele de Tighina) și l-au transformat în raia, adică în provincie turcească locuită de necredincioși. Din raiaua aceasta mai făceau parte și unele puncte locuite ca Cioburciu, Căușani etc.” (Cu alte cuvinte este vorba de Bugeac).
În ce-i privește pe moldoveni turcii le-au luat atunci Hotinul (în 1712), au întărit cetatea și au pus în ea o garnizoană. Mai multe sate din împrejurime au fost trecute în noua raia astfel organizată… Așadar, în mâinile moldovenilor a rămas doar partea de mijloc. Toate cetățile de pe Nistru și Dunăre acum se aflau în mâinile turcilor.” (Cu o excepție: Soroca). Deci, Berg recunoaște apartenența cetăților de la Nistru Moldovei, deci și Nistru ca și hotar al Moldovei. Acest lucru ne este dat mai explicit și prin faptul că rușii au recunoscut granița Moldovei pe Nistru încă din 1656, atunci când voievodul moldovean Gheorghe Ștefan încheia un tratat cu marele cneaz al Moscovei Alexei Mihailovici, prin care acesta din urmă se angaja să-i scoată pe turci din cetățile moldovenești:
„Locurile, teritoriile și cetățile pe care turcii le-au desprins din Moldova, ca Cetatea Albă, Chilia, Tighina și regiunea Bugeac, Marele Cneaz le va lua de la turci cu armele și le va întoarce Moldovei jure heraditario.”

Mai departe, la 1711, în tratatul încheiat între Dimitrie Cantemir și țarul Petru cel Mare la Iaroslavl, Petru cel Mare se angaja să respecte pe vecie hotarele Moldovei definite la articolul 11 al tratatului așa:
„Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice suntu acelea ce descriu cu râulu Dnistru, Camenețu, Bender cu totu teritoriul Bugeacului, Dunărea, Muntenia, Marele Ducatu allu Transilvaniei și teritoriulu Poloniei, după delimitarea făcută”.
Iar în tratatul în limba română, articolul 11, rezumat de cronicarul Ion Neculce:
„Țara Moldovei cu Nistru să-i fie hotar, și Bugeacul și cu toate cetățile tot ale Moldovei să fie.”

Deci Imperiul Țarist, prin cel mai mare țar al lor, întemeietorul Rusiei moderne, s-a angajat să respecte pe vecie granița Moldovei pe Nistru. O sută de ani mai târziu, anexa Basarabia de la aceeași Moldovă, nu de la turci. Ori, pentru a lua Basarabia de la Turcia, ar fi trebuit ca teritoriul moldovean să fie înglobat imperiului otoman, lucru cu desăvârșire inexact, deoarece nicicând la Iași sau Suceava nu a condus vreun pașă. Moldova a fost doar tributară Turciei, la fel cum Rusia a fost tributară tătarilor timp de trei sute de ani, de la bătălia de la râul Kalka din 1223. Inclusiv autorii ruși recunosc corect raporturile existente între Moldova și imperiul otoman.
Spre exemplu, iată ce spune P. P. Semionov – Șanski în monumentala sa operă Rusia, descrierea geografică completă a patriei noastre (1910): „La sfârșitul secolului al XIV-lea Muntenia a devenit vasala Turciei, și în 1511, după o îndelungată rezistență, Moldova a căzut sub suzeranitate turcească. Cele două principate au reușit însă să-și păstreze organizația lor politică, domnitorii lor naționali și religia lor. Dependența lor față de Turcia nu se manifesta decât prin plata unui tribut.” Aceeași idee apare și la Lev Berg, care menționează că moldovenii, ca vasali, nu erau obligați să-i ajute pe turci decât dacă vroiau, și atunci mergeau la luptă în calitate de aliați, Berg ne dă exemplu lui Gheorghe Duca, care drept mulțumire pentru alianță este făcut de turci și domn al Ucrainei, deși pentru scurtă vreme. La fel, ca să treacă Nistrul la 1711, Petru cel Mare a trebuit să se înțeleagă cu Dimitrie Cantemir, el chiar a încercat să facă o alianță și cu Constantin Brâncoveanu, domnitorul Munteniei. Ori, acest lucru nu se putea face decât dacă cele două țări erau doar vasale Turciei. Toate acestea sunt menționate pe larg de către Berg.

Mai departe, iată ce zice M. Slavinski în lucrarea sa Structura națională a Rusiei și Velicorusiei. Formele mișcării naționale, Petersburg, 1910:
„Masa compactă a neamului velicorus continuă să trăiască pe teritoriul său istoric – în centrul și nordul actualei Rusii europene, lărgind acest teritoriu spre sud și răsărit pe seama diferitelor seminții de origine orientală. Dacă tragem pe hartă o linie de la Pskov la Rostov-pe-Don linia aceasta ne va arăta limita ( la apus) la care superioritatea numerică a velicorușilor încetează…Numai neînsemnate colonii de velicoruși compuse mai cu seamă din funcționari de tot felul sunt răspândite pe întreaga suprafață a imperiului. Coloniile acestea se concentrează îndeosebi în orașele mari, din care cauză orașele din zonele nevelicoruse în multe locuri au în bună parte aspect rusesc. Granița imperială are linii născute din hazardul de victorii și înfrângeri. La apus aceasta a trecut prin corpul viu al popoarelor: leton, polon, ucrainean, moldovenesc (român).”
La fel, amiralul Mordvinov îi scria țarului Alexandru I referitor la intenția acestuia de a anexa Moldova și Muntenia, dar care s-a mulțumit doar cu Basarabia: „Bunăstarea imperiului, singurul obiect demn de grija părintească a împăratului, nu necesită anexiunea Moldovei și Valahiei. Nu cucerirea de noi teritorii, ci păstrarea intactă a vechiului patrimoniu duce la glorie adevărată și lauda secolelor.” Referitor la perioada imediat următoare anexării Basarabiei de Rusia, A. N. Krupenski, un mare adversar al unirii Basarabiei cu România la 1918 scria în Nobilimea basarabeană, Petersburg, 1912: „Anexând Basarabia, împăratul Alexandru I a încercat în administrarea ei principiile ieșite din condițiunile istorice ale țării. Guvernul provizoriu al provinciei a fost obligat să lase Basarabiei legile ei. Regulamentul din 1812 le dădea basarabenilor o largă parte în administrație. Guvernatorul nu era decât președintele unor instituții în care elementele locale predominau. Autoritățile rusești îndrumau administrația, nu se amestecau însă în detalii și în modul de aplicare.” Ce dovezi mai concludente ar putea fi aduse referitoare la caracterul deosebit al poporului ce trăia în provincia robită de Rusia la 1812? Ori, ceea ce este evident, în toate scrierile rusești până în prima jumătate a secolului XX, nu numai că nu contestau predominanța moldovenilor sau valahilor în Basarabia și apartenența acesteia la Moldova și la spațiul românesc, dar chiar nu fac vreo diferență între români (numiți și valahi, dar vezi Români sau valahi, o dezbatere sterilă) și moldoveni. Teoria năstrușnică privitor la existența acestora ca și popoare diferite a apărut mult mai târziu din evidente rațiuni politice. Chiar Lev Berg spune clar acest lucru: „moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia și unele părți din guberniile vecine cu Basarabia – Podolia, Herson sau Ecaterinoslav. Ei înșiși își zic moldoveni și România e numită de ei Moldova. De românii Valahiei sau de vlahi ei se disting prin neînsemnate deosebiri dialectologice. Limba moldovenilor ca și cea a românilor, îndeobște, e o limbă de rădăcină romanică (latină) slavizată”. Ce spune domnul Stati despre asta?

Prima descriere oficială a Basarabiei după anexarea acestei la Rusia a fost făcută de către P. P. Sviniin, sociolog și funcționar în ministerul rus al afacerilor străine, el primind misiunea de a pleca în Basarabia pentru a cerceta cărei religii aparținea populația ei. Este de remarcat lipsa totală de cunoștințe a autorităților ruse referitoare la noul teritoriu anexat și populația acestuia. Studiul lui Sviniin a fost dat publicității mult mai târziu, dar fără îndoială a fost adus la cunoștința autorităților. El a strâns datele în 1816 și studiul a fost publicat în Societatea istorică de antichități Odessa, vol 6, 1867, pag 175 – 321, sub titlul Descrierea guberniei Basarabia. Aici, în mai multe rânduri, Sviniin spune direct că Basarabia a fost „desprinsă de Moldova”, că „istoria ei este strâns legată” de aceasta din urmă, că „populația ei se trage din coloniștii romani” și că „are același trecut cu întregul popor românesc”. Un pasaj edificator: „Locuitorii autohtoni ai regiunii sunt moldoveni sau români (vlahi) care, după cum am mai spus, se trag din coloniștii romani. Ei vorbesc limba moldovenească care e de origine latină și care, ca și limba italiană, păstrează numeroase particularități ale limbilor slave”. O altă descriere, făcută de F. F. Vighel, fost viceguvernator al Basarabiei între anii 1823 – 1826 (Memorii, Moscova 1865): „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Acești rumâni sau români, după cum își zic ei, se trag din coloniștii romani și slavo-dacii învinși de Traian. În limba pe care o vorbesc ei predomină elementul latin.” Lăsăm deoparte eroarea cu slavo-dacii, slavii apărând mult mai târziu de războaiele lui Traian.

În Lista localităților din imperiul rus, alcătuită și publicată de Comitetul central de statistică de pe lângă Ministerul de interne din Petersburg, 1861, referitor la basarabeni se spune așa: „Moldovenii, românii sunt cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Basarabiei”. În 1862, în Materiale de geografie și statistică a Rusiei, colonelul de stat major A. Zasciuk, mai târziu general, scria: „Moldovenii formează majoritatea populației, aproape trei sferturi din cifra totală. Ei locuiesc foarte de mult în regiunea din centru și nord a Basarabiei și pot fi socotiți aborigenii acelei regiuni. Ei au fost sub influențe diferite, au păstrat însă caracterul strămoșilor lor. Ei vorbesc o limbă latină stricată, amestecată cu cuvinte slave. Limba lor are însă rădăcină latină și păstrează mai multe particularități originale ale vechii limbi a romanilor decât chiar limba italiană.” P. Krușevan, vestit rusificator și antisemit rus, la 1903 „Moldovenii sau românii constituie marea majoritate a populației Basarabiei. Înrudirea strânsă a limbii moldovenești cu limbile de origine latină, șederea prelungită a legiunilor romane în aceste părți, însăși numele de români nu lasă să subziste nici o îndoială asupra originii acestei națiuni care o leagă de populațiile care au locuit în Moesia sau Dacia lui Traian și coloniștii romani. Ei vorbesc o latină stricată. Limba lor este însă mai apropiată de vechea limbă a romanilor decât chiar limba italiană”. Trebuie menționată și descrierea țăranului basarabean la același Krușevan, care spunea despre acesta: ”trăsăturile deosebit de fine care indică o rasă veche, nobilă. Aici noi întâlnim fețe cu tăietură caracteristică, daco-romană care ne amintesc sculpturile antice din epoca lui Traian. Profilul fin, energic, fruntea înaltă, nasul acvilin roman, părul negru, buclat, ochii negri, capul mândru așezat pe umeri, toate acestea ne amintesc figurile din forul roman.” Despre femeile basarabene: „Femeile moldovence, de asemenea, au păstrat tipul roman care câteodată ni-l amintește pe acela al italiencelor cu ochi negri și trăsături de matroană romană”, apoi continuă cu înșiruirea obiceiurilor comune basarabenilor și italienilor, inclusiv desenele de pe covoare „care au zburat de pe malurile Tibrului pentru a se opri pe acelea ale Dunării și Nistrului”. (Basarabia, geografia, istoria, statistica și culegere de literatură).

Aceleași lucruri referitoare la românii ca și majoritari și băștinași le repetă și scriitorul și etnograful rus A. Afanasiev-Ciujbinski, în O călătorie în sudul Rusiei (1863) și lista ar putea continua, scriitorul Garșin zicea la 1877 că orașul Chișinău nu are nimic rusesc și că el a auzit vorbindu-se doar idiș și moldovenește acolo, sau chiar în Geografia Basarabiei, manual pentru uzul școlar aprobat de ministerul instrucțiunii publice și redactat de P. P. Soroka la 1878, scrie că „moldovenii reprezintă masa principală a populației Basarabiei, aproximativ trei sferturi” și multe, multe altele. Atunci de unde vine ideea absurdă cu Basarabia, străvechi pământ rusesc? Sau Transnistria, la fel?
Lui N. V. Lașcov i se cere de către guvernul rus să scrie o carte cu prilejul jubileului a o sută de ani de la anexarea Basarabiei de către Rusia. Acesta o scrie, Basarabia la centenarul aderării la Rusia. Dar iată ce scrie aici: „Moldovenii se trag, după cum am văzut, din daco-geți amestecați cu coloniști romani de unde le-a rămas și numele de rumâni sau români, după cum își zic ei”.

În fine, au existat și oameni de marcă ruși care, paradoxal, au susținut necesitatea returnării Basarabiei către Moldova și chiar și-au făcut publice părerile, atât cât se putea în condițiile regimului țarist de atunci. Slavofilul rus N. I. Danielevski în lucrarea Rusia și Europa, Sainkt Petersburg, 1871: „Românii ar putea să spere să le revină jumătate din Transilvania, Bucovina și o parte din Basarabia asta însă numai cu consimțământul binevoitor al Rusiei. Numai influența cumpănitoare a acesteia ar putea să le permită să reziste cu succes tendințelor de acaparare ale maghiarismului”. De ce numai o parte a Basarabiei? Poate deoarece la acea vreme sudul Basarabiei era deja parte a României, dar care va fi luată de către Rusia la 1878. Iată ce scrie despre asta publicistul rus L. T. Tihomirov: „Rusia odată eliberată (de regimul țarist) se va grăbi, asta este aproape sigur, să întoarcă României acest teritoriu cum și o parte din restul Basarabiei”. E vorba de sudul Basarabiei acaparat din nou de Rusia la 1878, dar și de o parte din Basarabia. De ce numai o parte sau care parte, nu ni se spune, dar după răsturnarea țarismului Rusia nu a procedat așa, ba dimpotrivă. A. N. Kurotpatkin, fost ministru de război și un timp generalisim al armatelor rusești în războiul ruso-japonez din 1904, scria în Problema armatei ruse, St Petersburg, 1910: dacă Moldova și Muntenia „ar fi fost anexate la Rusia, populația lor nu numai că ar fi rămas străină, ci foarte repede ar fi devenit dușmană a poporului rus și atunci, în loc de o singură Polonie, am fi două, spre o și mai mare slăbire a Rusiei. În viitor, faptul că unitatea poporului român se va face pe căi pașnice sau prin război este inevitabil”. S-a făcut prin război, opt ani mai târziu.

L-am lăsat la urmă pe celebrul jurnalist rus N. N. Durnovo, fratele fostului ministru de interne al Rusiei, care scria la 1912, cu prilejul serbărilor de la Chișinău dedicate centenarului anexiunii Basarabiei la Rusia: „… împreună cu profesorul slavist A. A. Maikov, ne-am spus părerea încă din 1877, în plin război ruso-turc. De atunci, călătorind deseori în România, ne-am convins și mai mult că Basarabia nu e numai mărul discordiei între români și ruși, ci reprezintă un adevărat depozit de dinamită care, dacă explodează, va aprinde ca un incendiu sângeros tot Orientul ortodox și va înmormânta pe veci gloria Rusiei, eliberatoarea creștinilor din Orient”. Trecând peste ideea de eliberare a creștinilor, cuvintele sale se dovedesc profetice chiar și peste o sută de ani. Mai departe: „Cert, în 1812 Rusia ar fi putut anexa întreaga Moldovă, asta însă ar fi constituit un rapt și nu o cucerire, deoarece noi n-am fost în război cu Moldova”. Perfect adevărat, dar anexarea Basarabiei nu a fost tot un rapt?
„Oricât de mic ar fi (zice el mai departe), un popor cere să fie respectat, el este mândru de existența sa și nu e dispus să servească de gunoi la ruși, germani, maghiari sau alte popoare. România are de ce să fie mândră. Mândria cea mai mare a românilor este de a nu fi trădat religia strămoșească, de a nu fi împărțit poporul strămoșesc într-o mulțime de secte, după cum s-a întâmplat în Rusia, de a nu se fi asimilat cu popoarele înconjurătoare: maghiari, ruși, sârbi, ci de a fi dus poporul lor la 12-13000000 de suflete.
În istoria militară românii nu s-au dezonorat niciodată. Ei i-au bătut vitejește pe turci și în 1877-78, la Plevna, au mers mână în mână cu rușii; 14000 de moldoveni dintre Prut și Nistru au căzut pe câmpul de luptă în Manciuria. (atunci, la 18 mai la catedrala din București a fost oficiat un serviciu religios pentru cei 14000 soldați basarabeni morți pe câmpurile Manciuriei.)
În 1860, Rusia a salutat unificarea Italiei, a contribuit la unificarea Germaniei și în felul acesta a recunoscut dreptul de a se uni și pentru alte popoarelor. Prin urmare, în acest act nu e nimic criminal și noi socotim că e mai bine să îi avem prieteni decât dușmani, însă arhiepiscopul Chișinăului (e vorba de Serafim), om fără îndoială inteligent, reușind să-și apropie unele persoane suspuse și nerăbdător să ajungă patriarh nu simte dragostea moldovenilor pentru Rusia și nici nu vrea de la ei această dragoste. În ochii săi moldovenii sunt separatiști și iată de ce cele mai bune forțe culturale sunt alungate din Basarabia și limba moldovenească a fost scoasă din biserică. Se seamănă astfel sămânța răului care îl va ridica pe semănător, recolta însă va fi amară.

Populația rusă colonizată în Basarabia, funcționarii rusificatori nu s-au ocupat nici de situația materială, nici de cea morală a maselor. Poporul acesta moldovenesc nu vine în biserici ca să-i salute pe arhiepiscopii despoți – dușmani ai națiunii sale – când aceștia sosesc să inspecteze bisericile și arhiepiscopi de aceștia Basarabia are trei.
De restituirea Basarabiei României nu este încă momentul să vorbim, chestiunea Basarabiei se va pune când va fi definitiv rezolvată chestiunea Orientului Apropiat. Ne vom hotărî noi atunci să atragem România ca un prieten firesc într-o alianță cu Rusia sau vom face-o să adere la o alianță cu Austria și să intre în federația balcanică asupra căreia vulturul austriac își va desfășura aripile sale?
Rusia are de dezlegat problema următoare: a susține în interesul său propriu unirea tuturor românilor, grecilor, sârbilor, bulgarilor, și a tuturor slavilor din Austrio-Ungaria sau de a lăsa Austria să acapareze toate țările balcanice, după cum a lăsat ca Bosnia și Herțegovina – ocupate temporar - să fie în 1907 anexate definitiv la Austria.” Din nou, cuvinte profetice, dar neluate în seamă de conducătorii ruși, fie că e vorba de țariști, comuniști, sau postcomuniști.
Am realizat această succintă trecere în revistă a unor declarații ale unor importanți lideri de opinie ruși ai momentului, unii dintre ei cu importante funcții în stat, dar acestea sunt doar o mică parte. Pentru a nu fi învinovățit de subiectivism, nu l-am pomenit deloc pe Leon Casso, fost ministru al învățământului în guvernul rus între 1910 și 1914, autorul reformei învățământului, deoarece era basarabean cu părinți români. Am folosit citatele lui Lev Berg care, deși născut la Tighina în 1876, este considerat și este fără îndoială rus. Ce grad mai mare de recunoaștere a naționalității sale poate fi decât moneda de argint bătută de „Banca Republicană Transnistreană” în 2001, cu prilejul a 125 de ani de la naștere, în seria oamenilor de vază ai Transnistriei?

Vreau să spun că mult mai multe recunoașteri din partea rușilor au fost arătate de făuritorii României Mari, atunci când își susțineau cu tărie argumentele referitoare la drepturile românești asupra provinciilor noastre istorice în fața cancelariilor occidentale și mai târziu, când luptau cu toată energia contra curentelor revizioniste declanșate de inamicii statului român. Rămâne în sarcina istoricilor să continue acest demers, deoarece material există suficient, mai trebuie doar să te preocupe subiectul, mai ales acum, când problema Moldovei se pune cu tot mai mare accent în arena internațională, iar dușmanii noștri și-au accentuat propaganda contra curentului prooccidental din Basarabia, în intenția de a o păstră pe mai departe în orbita rusească, ca și în cea mai mare parte a ultimilor două sute de ani.

Bibliografie:
Anton Crihan, Drepturile românilor asupra Basarabiei după unele surse rusești, editura Eminescu, 1995
Ștefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iași, 2001
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmași, Editura Hyperion, Chișinău, 1991
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic și România, Editura Militară, București, 2000
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediția a doua, Editura Victor Frunză, București, 1992

Autor: Cristian Negrea


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum