Domnitorii principatelor românești

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Domnitorii principatelor românești

Mesaj Scris de Beauty la data de Sam 13 Oct 2012 - 11:04

Domnitorii noștri

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Re: Domnitorii principatelor românești

Mesaj Scris de Beauty la data de Sam 13 Oct 2012 - 11:30

Ioan Vodă cel Cumplit (Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul)
n. 1521 - d. 1574 a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574.
Era fiul lui Ștefăniță cu armeanca Serpega.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Re: Domnitorii principatelor românești

Mesaj Scris de basaru la data de Sam 1 Noi 2014 - 1:35

Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (între 1688 și 1714)

S-au împlinit 300 de ani de la martirajul Sfântului Constantin Brâncoveanu, și al celor patru feciori ai săi. Ei au devenit sfinți pentru că și-au iubit Țara, Limba și Credința.

La 24 martie 1714 la București a venit de la Istanbul Mustafa aga, trimisul sultanului, care, după ce l-a îmbrățișat și l-a sărutat ca pe un frate, i-a pus basmaua neagră pe umeri.
Acest gest însemna mazilirea domnitorului.
Împreună cu Doamna, cu ginerele Ienache și cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Mateiaș, au fost ridicați de oaste turcească din palatul domnesc în chiar Vinerea Paștelui și duși la Constantinopol, unde au fost întemnițați în vestita și groaznica închisoare Șapte Turnuri (Edicule).
Sultanul i-a spus lui Brâncoveanu:
– Dacă te lași, tu și copiii tăi, de credința voastră și treci la islam, te iert și-ți întorc domnia Țării Românești sau ți-o dau pe cea a Moldovei.
Răspunsul lui Constantin-Vodă a fost:
– Nu! Nici eu, nici copiii mei nu ne vom trăda niciodată credința moșilor și strămoșilor noștri.
– Atunci vei muri!, i-a zis mânios sultanul.
În ziua de 15 august (Sfânta Maria Mare, cea mai importantă sărbătoare de vară a creștinilor) 1714 Constantin Brâncoveanu împreună cu cei 4 fii ai săi și cu ginerele Ienache au fost scoși din temniță și duși, cu lanțuri la mâini și la picioare, prin tot Istanbulul către locul de osândă de pe malul Bosforului.
Acolo îi aștepta sultanul Ahmed al III-lea și călăul său.
Mai-marele Imperiului Otoman îi invitase să asiste la caznă pe toți ambasadorii țărilor creștine acreditați la Constantinopolul turcit.
– Vă poftesc să vedeți cât valorează credința voastră. Acestui valah îi voi propune viața în schimbul credinței sale. Când va săruta Coranul, îi voi scoate lanțurile și-l voi face bei (adică domnitor – n.n.), cum a fost.
Iar vizirilor săi le-a spus:
– Dacă îl îngenunchem pe acest ghiaur, care a ctitorit zeci de biserici creștine și-n țara lui, și la Fanarul din Istanbul, și la Muntele Athos, și în Ierusalim, și-n alte părți, și-l voi face să se închine lui Allah, vom dovedi că Mahomed e mai puternic decât Iisus, și acest lucru ne va servi argument pentru ca să-i trecem delaolaltă pe valahi și pe moldoveni la islam, așa cum am procedat cu albanezii, care au fost și ei creștini, cu sârbii bosniaci sau cu megleno-românii din Grecia, frați cu valahii, care se închină, după ce i-am convins cu sabia, marelui Allah…
Împăratul turc era sigur că între timp fostul domnitor al Țării Românești, fiind cu gândul la imensele lui averi necheltuite, se răzgândise.
Când domnitorul a urcat pe podețul eșafodului, călăul l-a anunțat:
– Măria Sa Sultanul, în nemărginita lui mărinimie, îți dăruiește viața dacă te dezici, de față cu solii țărilor din Apus, de credința ta…
– Fără credința în Cel de Sus, viața mea nu înseamnă nimic…, i-a răspuns Brâncoveanu.
– Atunci îți voi tăia capul, i-a spus călăul.
– Așa să fie.
Sultanul, aflând de răspunsul lui Brâncoveanu, a prins să clocotească de furie:
– Poruncesc să li se ia căpățânile acestor încăpățânați!
Primul care a fost adus lângă buturuga călăului a fost ginerele domnitorului, Ienache Văcărescu.
Gâdele i-a spus:
– Dacă te lași de credința ta și treci la credința în Allah cel atotputernic, sultanul îți dăruie toate averile socrului tău.
– Ce să fac cu ele, dacă îmi pierd sufletul?, a răspuns Ienache.
După ce acestui bărbat vrednic i-a zburat capul de pe umeri, au fost aduși în fața călăului, rând pe rând, copiii domnitorului.
Primul dintre ei a urcat pe eșafod Constantin, băiatul mai mare.
– Te lași de credința voastră creștinească pentru credința noastră păgânească?, spune balada că l-ar fi întrebat călăul, care a mai adăugat:
– Dacă renunți la Hristos, sultanul îți dăruiește tronul Țării Românești.
– Vreau să mor ce-am fost: creștin, a spus Constantin.
Următorul a fost adus sub secure Ștefan, fiul lui cuminte ca o fată mare.
– Dacă te lași de legea voastră creștinească și treci în legea turcească, Măria Sa sultanul îți dăruiește tronul Moldovei. Vei fi pentru moldoveni un al doilea Ștefan…
– Un Ștefan păgân?, atât a întrebat acest fiu de Brâncoveanu.
Celuilalt fecior al lui Constantin-Vodă, Radu, i s-a promis:
– Dacă-ți rupi crucea de la gât și o calci în picioare, Măria Sa Ahmed al III-lea, îți dă domnia Valahiei și a Moldovei împreună.
– Nu! Aleg să mor creștin, a răspuns Radu.
– Te lași de credința ta? Nu vezi că ea îți omoară copiii?, era întrebat de fiecare dată voievodul, care asista mut de durere la decapitarea copiilor săi.
– Nu mă las!, rostea bocind Brâncoveanu.
Apoi pe eșafod a fost urcat Mateiaș, fiul cel mai mic, care nu împlinise nici 10 ani.
Mezinul îi era cel mai drag dintre toți copiii, mai drag ca lumina ochilor.
− Te lași de legea voastră creștinească pentru legea noastră turcească?, a fost întrebat și Mateiaș.
Și atunci Matei s-a întors cu fața către bătrânul său tată și i-a vorbit:
– Tată, poate mai bine să mă turcesc, căci vreau să trăiesc…
Constantin Brâncoveanu l-a mângâiat pe creștet, s-a uitat lung în ochii jucând în lacrimi cu ochii lui dârji și i-a spus:
– Nu te teme, Mateiaș, băiatul tatei. Fii mândru că poți să mori pentru Neam și Credință.
Și copilul cu capul sus și cu pași siguri s-a îndreptat spre călău, așezându-și chiar el capul pe trunchi.
Apoi și Constantin Brâncoveanu și-a culcat creștetul încărunțit într-o jumătate de oră pe buturuga năclăită de sângele copiilor săi dragi.
– Lovește!, i-a strigat el sultanului care stătea plin de sine pe un jilț din fața eșafodului, de parcă acesta ținea securea în mână și nu călăul său.
– Mor creștin!, acestea au fost ultimele lui cuvinte.
Capetele acestor martiri au fost purtate în sulițe de către ieniceri până la lăsarea întunericului, îngrozind orașul, iar trupurile ciopârțite le-au fost aruncate în mare.
În 1992 Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe Constantin Brâncoveanu, pe cei 4 fii ai săi și pe logofătul Ienache în rândul sfinților.
Ei sunt un exemplu de sacrificiu pentru Neam și Credință, o lecție de dăruire creștinească, o faptă demnă de baladele ce au avut și au a străbate veacurile:
…Dară Vodă Constantin,
Domn român și domn creștin,
El din gură așa grăia:
– Nu mă las de legea mea,
Nu mă dau în legea ta
Până capul sus mi-o sta…

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Domnitorii principatelor românești

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 21:43


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum