"Viata Basarabiei"

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

"Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Vin 26 Ian 2007 - 23:39

Pe 24 ianuarie se implinesc 75 de ani de la apariția revistei literare „Viața Basarabiei”,revista culturala interbelica,editata intre anii 1932-1944, de Asociatia culturala „Cuvânt Moldovenesc" ,"o asociatie pentru crearea, ajutorarea si sustinerea faptelor de cultura nationala si educatie cetateneasca", "va ajuta populatia din Basarabia în scop de-a progresa pe calea culturei nationale, educatiei cetatene ti si în domeniul economic, încurajând-o si sprijinind-o în toate începuturile bune." , al carei presedinte era Pan Halippa.

Cine este interesat de continutul acestei publicatii le gaseste pe
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

"La țină din adunările intime ale colaboratorilor revistei, am spus că doresc să știu „Viața Basarabiei" nu opera mea, ci a tuturor participanților cu scrisul. De data aceasta mai adaog, că vreau să știu „Viața Basarabiei" în grija tuturor acelora cari simțesc românește, cari cugetă la întărirea românizmului în Basarabia, cari își dau seamă că înălțarea neamului și statului român nu se poate fără basarabeni, cari înțăleg că la îmbogățirea tezaurului cui-turei românești sânt chemați toți românii, de ori unde s'ar trage, deci și basarabenii; cari știu, cum, știm și noi, că mădularul cel mai vulnerabil în organizmul românesc și partea cea mai amenințată a statului național român este Basarabia, deci aici trebue să se adune toată puterea de rezistență a neamului, aic
i - - toată atenția conducătorilor statului, aici — toată puterea de creațiune a oamenilor dăruiți de Dumnezeu, aici — toată jertfa cetățenilor cu simțul de răspundere, aici — pregătirea pentru supremul efort românesc, dacă puteri dușmane neamului și statului nostru ar încerca cu arma să ne tăgăduiască dreptul la viață.
Acesta ne-a fost gândul călăuzitor, când am conceput revista „Viața Basarabiei" și acesta ni este cuvântul, cu care ne îndreptăm cătră intelectualii români de pretutindeni. Dacă lucrul nu s'ar fi văzut îndeajuns din No. întăi al publicațiunii noastre, mai spunem și de data aceasta că „Viața Basarabiei" vrea să fie o revistă de cultură românească și, în măsura puterilor, de îndrumare în cultura generală. Ea vrea să cuprindă domenii cât mai întinse și să fie de folos cât mai multor doritori de adevăr, frumos și bine. Va reuși, în măsura în care va fi sprijinit : cu scrisul a-celor cari vor răspunde la chemarea noastră și cu banul acelora cari vor consimți la mica jertfă ce le-o cere „Viața Basarabiei".
PAN. HALIPPA "

Viața Basarabiei" ANUL I. No.2 FEBRUARIE 1932
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

SUMARUL acestui numar:

Un cuvânt de multumire .............................................................. Pan. Halippa
Cântecul Soarelui (versuri)........................................................... Donar Munteanu
Introducere la| istoria Basarabiei sub stapânirea ruseasca.............. Alexandru Boldur
Amintiri. ........................................................ ............................Pan. Halippa
Geneneratia noastra (versuri) ..................................................... Iorgu Tudor
Spre pamântul fagaduintii (versuri)................. ..............................Elena Vasiliu-Hasnas
Sate basarabene......................................................................... Gh. V. Madan
Doina Basarabiei (versuri)............................................................ Al. I. Usurelul
basarabia (precizari istorice)......................................................... I. Zaborovschi
Romanta (versuri)........................................................................ Cesar Stoika
Suflatul Basarabiei subjugate........................................................ Ioan L Macovei
Viata (versuri) .............................................................................T. Lutcan
Statiuni preistorice în Basarabia................................................... P. Constantinescu-Iasi
Stihuri Centru zilele de azi (versuri) ............................................ Pan. Halippa
Cuvinte le îndrumare................................................................. Zamfir C- Arbore
Inceputurile publicisticei românesti în Basarabia ............................Liviu Marian
Puterea rugaciunii (versuri) ....................................................... Vasile L. Latcu
Importanta cetituluil extrascolar.................................................. Cons. Popescu
Stabs-capitan Mazurenco ........................................................... Th. Inculet
O scrisoare dela Tadeus Hajdau.................................................. T. G. Bulat
Criza agrara............................................................................. Teofil Ioncu


Ultima editare efectuata de catre basaru in Mar 14 Dec 2010 - 18:51, editata de 2 ori

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Dum 4 Feb 2007 - 1:24

Despre lucrarile care au tratat istoria Basarabiei sub stapanirea ruseasca...

"Istoria Basarabiei subt stăpânirea rusească"

Alexandru Boldur Conferețiar universitar.
“Viața Basarabiei , Februarie 1932 anul 1, no 2“

----------------------------------------------------

Ar fi o mare cutezanță să credem că cunoaștem istoria Basarabiei subt Ruși. Există foarte puține lucrări istorice atât în limba română cât și în cea rusă.
Pentru Ruși Basarabia a fost o provincie străină, alogenă. Istoricii ruși își îndreptau atenția mai mult asupra problemelor centrale a istoriei rusești, asupra acelor procese, cari aveau loc pe teritoriul populat de rușii mari și rușii mici (velicoruși și maloruși). In cea mai mare parte atenția este îndreptată asupra problemelor provinciale pe atât, pe cât ele au avut vr’o însemnătate pentru istoria centrului. Așa, de exemplu, există cercetări în istoria țării Kiewului, țării Pskowului, republicei Novgorodului, originei statului velicorus, în istoria socială a Ucrainei etc. Ca excepție găsim și lucrări la istoria Finlandei și Poloniei.
Basarabia n’a avut noroc.
In afară de lucrarea lui Nacco*) care este insuficientă, fiind scrisă fără bază serioasă istorică, uneori chiar superficial și tendențios,—aproape până la sfârșitul veacului al XIX-lea nu a apărut nimic.
Lucrările istorice asupra Basarabiei au început să apară mai mult sau mai puțin regulat numai la finele secolului al XlX-lea și inceputul secolului nostru.
Una din primele lucrări a fost cartea lui Batiușcov „Basarabia”**) tendițioasă și prea sumară. Ea a fost întocmită în urma poruncei împăratului Alexandru III și după gândul lui a trebuit să fie justificată stăpânirea rusească în Basarabia. Lucrarea nu a reușit, deoarece nu numai c’a denaturat procesul istoric al vieței Basarabiei, dar a fost și lipsit de un criteriu științific.
Uneori ea degenerează în citarea calendaristică a evenimentelor și anilor.
După această lucrare a apărut în 1900 în „Notele Societății Istorice din Odessa” și separat lucrarea sus numitului Nacco “Administrația civilă în Basarabia, Moldova și Muntenia în 1806—1812″, conținând în expunerea sa multe fapte interesante din așa zisă „Arhiva Senatorilor”.
Primul pas spre studierea serioasă a istoriei provinciei noastre a fost făcut în domeniul bisericesc de A. Stadnițchi. Lucrarea lui despre Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1894) a fost mult apreciată in literatura istorică.
Apoi pe de aproape a studiat istoria Basarabiei neobositul Ion Halippa, secretarul Comîsiunei Arhivelor Basarabene. Grație muncei și stăruințelor lui au fost publicate trei volume de „Opere” (Truda) ale acestei Comisiuni (1900, 1902— 1907). Temele elaborate și desvoltate în ele ne dovedesc calitățile savante de prim ordin ale acestui autor.
mai multe

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Mar 20 Feb 2007 - 21:11

“Amintiri” de Pan. Halippa
Viața Basarabiei , Februarie 1932 anul 1, no 2

Printre cele câteva cărți moldovenești, tipărite cu litere chirilice, care mi-au rămas dela sărmanul meu tată, vechi dascăl de biserică din satul Cubolta, este și un „Calendar pentru bunul gospodar”, alcătuit de Ioan Ionescu, tipărit la Iași in 1845, „la Cantora Foii Sătești” a lui M. Cogâlniceânu.
Câteva amintiri din copilăria mea depărtată sânt oarecum legate de acest calendar. Deși nu era un calendar ca toate calendarele, cu indicația sărbătorilor și sfinților pe toate zilele din an,— tata ținea mult la el Sărbătorile cu toți sfinții tata le căuta și le găsea ușor într’o psaltire veche, prevăzută cu fel de fel de indicațiuni pascalice, în care se orienta foarte bine. Tata ținea la calendarul lui loan lonescu, pentrucă în el găsea sfaturi bune pentru muncile în gospodărie pe toate lunile din an. Obișnuia să’l cerceteze și să ne spuie și nouă lucruri pe care socotea că le putem pricepe și trebue sa le știm.
Tata se întreținea cu noi, de obiceiu, în timpul mesei sau muncii, la care participa întreaga familie: tata, mama, sora Casunea și Natașa și eu — mezinul. La drept vorbind, noi am fost mai mulți în familie, dar pe vremea aceia de care eu, băiat de 6 — 7 ani, îmi aduc aminte, sora noastră cea mai mare — țățaca Masa era măritată, iar fratele — bădița Vanea era, cum zicea toată lumea cu adânc respect, la învățături înalte la Chiu sau la
slujbe împărătești la Chișinău, pe care noi cei rămași acasă le socoteam de neatins cu gândul nostru deprinsa străbate doar orizontul strâmpt al Cubolții, cu apa ei șerpuitoare, cu iazul mare unde prindeam pește și vara ne scăldam de nenumărate ori pe zi, cu moara tupilătă în dosul iezăturii și opustului, cu satul răsfirat pe ambele maluri ale apei, cu școala peste drum de casa noastră, cu țintirimul în marginea satului, cu răpi adânci ce scrijelau dealul din față, cu biserica și curtea boerească învecinată și la o depărtare bună de sat.
In timpul prașilei, tată ne tălmăcea cele, cuprinse în Calendarul pentru bunul gospodar, vorbind despre felul de a prășim despre folosul prășiturei pentru pământ și plantă, despre rărirea popușoiului la ă doua prașilă, care — făcută bine — are darul de a îndoi roadă, despre greutatea de a stârpi din-ogoare buruenele rele ca pălămida, curcubetica, pirăul cu paragina lui, holbura și altele care toate se înmulțesc grozav și sug vlaga întreagă din pământ, de nu măi rămâne nimic pentru popușoi. Toate acestea erau lucruri pe care noi le puteam ușor înțelege, căci le vedeam cu ochii. Măi greu era de priceput ce-i cu sapa calului: o mașină minunată cu care s’ar fi prășind aiurea spornic și bine.
Cineva din noi îl întreba atunci pe tata:
— Cum să fie, mă rog, sapa calului? Să fie ca sapa noastră lată de cer cu două colturi și cu coadă lungă de lemn? Sa lucreze cu ea calu? Da cum să lucreze murga noastră care în dată ce agiunge la popușoi, începe să-i rupă și sâ-i mănânce de ti-i mai mare năcazu. Poate un cal să ‘nțeleagă ^ce-i popșoi și ce-i buruiană? Si cum s[-i spui murgei noastre să prășască popșoiu și să tae buruiana? Zău, tată, nu ‘ntelegem noi cum să de sapa cea a calului!
— Apăi dă, cum să cie? Trebui să cie ca un fel de plug.Că ce-i sapa și ce-i plugu? Sânt niște cuțite mari cu care scurmăm pâmântu și tăiem buruenile. Si cu hârletu săpăm pământu și cu sapa îl scurmăm: da merge încet, îndată ce luăm plugu, merge iute. Am cetit în călindaru meu că un om cu sapa calului, poate prăși într’o za de vară atâta, cât nu pot dovedi nici două zeci prăsitori buni cu sapa noastră țărănească. Și-i mare lucru sâ-și prășești ogoru tot dintr odată, să nu’l scapi în buruene, ca să poată să crească tot popșoiu în slava lui!
Ș’atunci Casunea, care era cea mai harnică, răspunzând parcă gândului nostru comun, sătui cum eram de atâta prășit, cu: beșici peste beșici în palme și cu degetele picioarelor tăiate de sapă, zicea:
- Di ci, tată nu cumperi și mata o sapă de-acelea di cal,cum spuni călindaru, ca să scăpăm și noi mai digrabă di munca asta di roghi? Ni-am săturat di arșița soarelui, di târna ce ti
frigi la chicioare, di colbu ce-ti întră în ochi și gură, să lichești di sudoarea feții și sântem negri ca niște urși. Ni dor mânili, chicioarili, schinarea, ni doări tăt!
— Da, fată dragă, t i-o fi durând, că și pe mine mă dor. Așa-i prășită cu sapa noastră. Da ce să ni făcim? Să cumperi o sapă di celi cu meșteșug, n’ai di undi! Am căutat eu la Bălți, da riam găsit. Pi la noi di așa sapă nu s’a pominit. Nici pi moșia boerească n’am văzut. Că pi moșia boerească cum să lucrează? Tot ca la noi. Numa că nu prășaști boeriu și cucoana,
da prășăsc oameni plătiți cu zaua, ori cu falcea. Și lucrează cum lucrăm și noi. Sapa nu-i mai bună, coada-ți faci bătături, n’ai cu ce să-ți stâmperi sătea, că apă di băut nu să dă îndestul, ba încă mai stă călare ori pe jios câte-on vătaf cari tot îi îndeamnă pi oamini la lucru cu răcnite și sudălmi ca’n șatra țâgăneâscă, ori îi croești chiar cu harapnicu pi cei măi leniși. Așa că gospodăria boerească nu-i mai dihai dicât cei țărănească în treaba prășitului. Si asta pentru ca nici țăranii, nici boerii n’o deprins încă meșteșugu di a sămăna popușoiu în rânduri, cum spuni călindaru bunului gospodari.
— Da atunci, tată, pintru cini-i scris călindaru matali, dacă nici noi cii di rând, nici boerii noștri nu știu, n’o văzut și poati că nici n’o auzit di sapa calului și de popusoi sâmânați în rânduri?— face tot Casunea care era o fată isteață și la vorbă, nu numai la treabă.
— He-hei, dragă mea! Călindaru meu cred că-i scris pintru oamini mai luminați și mai hâtri ca noi. Eu l’am cumpărat la Bălti, dila on mocan, când am cumpărat și cuțitu ista dila brâu. Da scris și tipărit călindaru o fost la Ieși, în Moldova cei vechi di piști Prut. Acolo-i altă lume, cât să pari, nu ca pi la noi, legată la ochi, să nu vadă nimica și să înțeleagă cât mai puțântel.
— Ghirii, — face mama: da di ci zici, mata, că la noi lumea-i legată la ochi. Să leagă la ochi numa copchiii când să gioacă ‘n legea lor. Toți ciitâlți nu, să leagă la ochi. Numa noi fimeili, dacă mai lăsăm puțântel testemelile și barizurile piști ochi, să ni-i mai ascundim, să nu videm chiar tati câți să fac pi lumea asta, ca să nu îmbătrânim așa di iuti. încolo,tată lumea îmbla cu ochii holbați la făt ci să faci și bagă nasu chiar undi nu li fierbe oala. Așa că…
— Da, da, așa ești. Da vezi, mata, că omu fără carti și făr di învățătură, chiar și cu ochii nelegați, nu vedi cât poati vide unu cu știință. Că la noi cini poati învăța cârti?Numai ficiorii boerilor și a preoților. Iaca din sat di la noi, cini-a dat copchiii la învățătură mai diparti ? Numa preutu, numa noi dascăli di biserică și doi-trii gospodari mai chiaburi, încolo tați copchiii câți învață la școala noastră din sat, ci știu și ci pot pricepi, sărmanii ?
Mama tace, nu mai zice nimic. Ea se simte cam rușinată de întorsătura convorbirei, căci ea, sărmana, nu știe carte și n’a fost dată de loc la școală. Pe vremea ei nici nu erau școli prin sate.Fată de popă de modă veche, fiica cea mai mare a preotului Dimitrie Țau din Gvozdu,—Paraschița, n’a urmat decât școala vieții. In casa părintească ea a învățat să toarcă și sa țese: pânză, șervete în nu știu câte ițe, sumani, lăicere, macaturi, covoare… Și
ce covoare! Te uiți la covoarele făcute în războaele dela Gvozdu, și nu-ți vine să crezi ochilor, că femei simple de țară au știut acum un veac să țese așa de frumos, artistic de frumos și așa de trainic, dovedind cel mai rafinat gust întru alegerea culorilor și izvoadelor. A mai învățat Paraschița Țau să coase, și la gherghef, și la cămeși și să cârpească unde s’a rupt. A învățat să deritice prin casă, sa gătească mâncări gustoase, să coacă pâine și colaci, de să te minunezi de mărimea lor, de forma lor și de împletitura extraordinar de complicată a aluatului. A învățat vara să ghileăscă pânzele la izvor, să spele rufele și să le
facă albe ca spuma. A învățat să facă iarna colțani și mănuși de lână pentru toți, să coase sumăieșe și măniăli cu glugă. A învățat, să facă toate muncile din ograda gospodăriei : să mulgă vacile, să facă brânza și unt; să puie răsaduri de legume și flori în grădină; să mumie casa pe-afară și înlăuntm; să tragă brâie în lungul prispelor și să facă flori pe la ferești și ușori, de sâ-ți ia ochii. A învățat și cea mai mare parte din muncile câmpului : să mâie boii la plug și cai la trier; să prâșască, să plivească, sa răstoarne brazdele și să le adune cu grebla, să săcere grâu și popușoi,să îngrijească de vetrele de cânepă sau de in, să le strângă, să le dubească, să le bată, să le ragile, să le perie și apoi în lunile de iarnă să facă grămezi întregi de tot. Un singur lucru bun și folositor nu a învățat, pentru care a jălit o viață întreagă, fără însă nici o cârtire pe față împotriva părinților.
Și când i-a venit vremea să se mărite, Paraschița Țau a mers după tânărul dascăl, de biserică din satul Cubolta, Neculai Halippa care, precum învățase, după obiceiul timpului, dăscălia delaun dascăl mai bătrân, tot așa urma să învețe și mai departe ca să ajungă preot de țară, cum fusese bunelul său — Ștefan Halippa, uns popă pentru satul Cubolta de episcopul Gherasim al Musului in anui 1800. Că nu-i-s’a împlinit lui Neculai Halippa visul de preoție și nici chiar modestul dor de diaconie,— n’a fost de vină el, care o viață întreagă a cetit, închis în casa cea mare, înaintea icoanelor, în picioare, sau cu ochelarii pe nas și în
scaun spre bătrânețe, ori de câte ori era liber, nehărțuit de slujba bisericei sau treburile gospodăriei,— fel de fel de minee zilnice, triodul din postul mare, ceaslovul, psaltirea, evanghelia, apostolul, cazaniile și viețile sfinților. Da! n’a fost el de vină… Se schimbase
vremurile. Basarabia veche moldovenească, cu organizația patriarhală și cu biserica ei smerită, dar cu adevărat drept mărturisitoare și apostolica, era năpădită de rândueli noui, poruncite de Sinodul rusesc a lui Pobiedonoștev și de Consistoria eparhială a episcopului de pomină Pavel, care tindeau să facă din biserică un instrument de guvernământ, de poliție țaristă și de rusificare.
Acum, când scriu aceste rânduri, nici Neculai Halippa, nici mama — foasta Paraschiță Țau — nu mai sânt printre cei vii. S’au stâns amândoi, fără să vadă împlinirea visului tinereții lor: diaconia și apoi preoția. In cursul vieții familiare, i-am surprins adeseori bătuți de gânduri și din pricina acelui vis neîmplinit. Că mai apoi visul a luat alt drum de înfăptuire și preoția a fost cerută lui Dumnezeu pentru bădița Vanea sau pentru mine, asta ar fi să scriu o altă pagină din amintirile mele.
In ziuă aceia, însă, de prașă pe pământul bisericesc, sau pe pãmant boeresc, ținut în parte, — nu-mi mai aduc aminte, —vorbele schimbate între cei patru prăsitori și cu mine cinci n’au atins chestiuni spre cari condeiul meu a alunecat fără voe. Tata își spusese părerea în privința foloaselor învățăturii și slabei priceperi a celor fără carte sau cu carte puțină. Mama, fără sa fi fost vorba anume de ea, înăbuși în piept câteva oftări, pentrucă n’a avut parte și ea de învățătură și poate și pentrucă învățătura nu totdeauna duce la ținta aceia pentru care pornește omul la drum.
Oricum, mama nu-și mai spune gândurile în auz. Tace. In schimb, nu tac surorile. Ele amândouă învață la școala din sat,dar învățând în limba rusască, pe care n’o știu de acasă, cu puțin se aleg în cele câteva ierni umblate, cu legăturica de cărți în basma, la școală. Una după alta, ele povestesc, cât li-i de greu să citească în carte și apoi să povestească cum le pune învățătorul. Tot așa-i -de greu să facă socotelile de aritmetică, să s puie rugăciunile într’o limbă pe care n’o știu, n’o pricep și n’o pot prinde cu una cu două!…
Eu tac și ascultând, mă gândesc tot timpul, ce am să mai pățesc și eu la toamnă, când am să mă duc la școală, căci îmi vine și mie rându. Așa mi-a spus de-atâtea ori mama în supărare și năcaz, când n’o ascultam, sau mă băgăm unde nu-mi fierbea oala:— De te-aș mai vide odată dus la școală. Poati că te-ar mai tragi popa și învățătoru de ureche, ți-ar mai da câte-o vărguță undi ți să cuvini, ca să-ți vie mințile la loc, că tare mai ești neastâmpărat!…
Eu tac și mă gândesc: va să zică asta mi se pregătește la școală — urechiala și bătaia cu vărguță. Dar astea le gustasem eu de câteva ori și acasă. Să te mai duci la școală tot pentru vărguță? Ințăleg, dacă la școală ne-ar învăță ce-i sapa calului cu care să ne ajutăm să scăpăm mai degrabă popușoii din buruene, fără ca să ne tăiem degetele la picioare și să ne facem beșici pline de apă sărată la palmă și la degete, care grozav mai dor când se sparg… Ce bine-i de cei cari prășesc popușoii cu sapa calului!… Ferice de oamenii cari au astfel de sape… Cum i-o zis tata târgului de unde i-o venit călindaru cu sapa calului?
Tată, — zic eu într’un târziu: Cum i-ai zis mata târgului di undi o venit călindaru cu sapa calului ?
- Ieșii, mă băete! E în Moldova piști Prut…
- Da, mata, ai fost la Ieși?
- De fost, n’am fost, că-i departe și trebui să treci apă Prutului și la Prut îi graniță și graniță-i închisă, nu-i slobodă. Da a fost boeriu dela curte — conu Leonard, că el îi om bogat și îmbiat prin lume și știe să răzbată, nu ca noi oameni mititei și săraci.
- D’apoi bini, tată, ci însamnă că la Prut îi graniță ? Și di ci piști graniță răzbat numai oameni bogați?…
- E-hei, gragul tatii, prea multe vrei să le știi dintr’odată. Să mai crești oleacă ș’atunci ai să pricepi și tu ce’s tăti estea. Pân’atunci mai adună și tu cii popușoi tăieți ăi du-i la căruță, că iacă soarele scăpată în noru cela cu ploae și șuvoiu are să treacă și pe la noi. Si dacă plouă, plecăm acasă, ca nu-i potrivit să prășim pe ploaie. Să bate pământul si nu-i bini nici pentru noi, nici pentru popușoi…
Eu prind să adun popușoii tăiați la rărire și tot mai ciulesc urechile ca nu cumva să scap vre o vorbă despre Prut, Iași, Moldova, sapa calului, oameni învățați, conu Leonărd și altele.

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Mar 3 Apr 2007 - 15:39

Originea cuvantului Basarabia

Basarabia
Cateva precizari istorice
“Viata Basarabiei” , anul I, nr.2 , Februarie 1932

--------------------------------------------------------------------------------------

Basarabia este provincia româneasca dintre Prut si Nistru, provincia rasariteana a tarii si megiesa cu spaima lumii civilizate: Rusia Sovietica .

Face impresie si chiar s’a format un fel de parere curenta ca denumirile de român si basarabean cuprind notiuni diferite, ba poate si opuse. De aci tribulatiunile în publicistica de dup razboiu asupra denumirii de basarabean si Basarabia. Nu rareori s’a observat evitarea acestor nefaste cuvinte, înlocuindu-le, cu altele sinonime, de pilda: Moldova dela Nistru, Moldova dintre Prut si Nistru, etc.
Si totusi român si basarabean sunt doua cuvinte care exprima aceiasi notiune. Mai mult, provincia noastra pastreaza în denumirea ei— Basarabia — una din reminiscentele istorice cele mai scumpe si mai caracteristice românesti.

Sa cercetam putin trecutul.

întemeietorul tarii Românesti si primul ei domn s’a numit Basarab. Basarab este si fondatorul primei dinastii românesti. S’a cautat de învatati sa se precizeze originea numelui, care nu poate fi nici roman , nici slav. Genialul istoric si filolog B. P. Hasdeu, în opera sa „Istoria critica a Românilor” încearca, bazându-se pe o ciudata coincidenta de sunete (Bas-Arab) si alte considerente ingenioase, o fantezista explicare, cum ca ar fi la mijloc o origine…araba! Mai de graba acest nume vocalic si aspru, în pronuntare facând impresia unui huruit greoiu de car de razboiu, pare a fi de origine tracica.

La multi „basarabeni” si „regateni”, credem, li se va parea curios daca vom afirma ca numele de Basarabia a fost întru început al tarii Românesti, si numai mai târziu a trecut asupra partii tarii dintre Prut si Nistru.
Intr’adevar — dupa un uz al timpului — fata cu starea rudimentara a cunostintelor etnografo-istorice de pe vremuri — strainii obisnuiau sa denumeasca tarile dupa numele stapânului (rege, domn), care se confunda cu tara însasi. Ca urmare, în primele secole dupa întemeiere, tara Româneasca apare adeseori în documentele straine sub denumirea de Basarabia. De pilda: “terra Bassarabum”, „Besarabia, alias Valachia transalpina”, „Bessarabia” etc. 1 )
Mâi târziu denumirea de Basarabia pentru tara Româneasca dispare: evident odata cu stingerea dinastiei Basarabilor. Dar numele de Basarabia nu dispare cu totul, el se mai pastreaza pentru un colt de tara : partea limitrofa a gurilor Dunarii si Marii Neagra, între Prut si Nistru.

Calatori straini, întâmplatori pe pamântul românesc, de prin veac. XVI si XVII, vorbesc despre o tara „Moldova” sau „Basarabia” care se întinde de-alungul malurilor Marii Negre, unde sunt fortaretele Cetatea Alba si Chilia. Acela lucru îl afirma si marele cronicar al Moldovei, Miron Costin, într’una din scrierile sale polone. Denumirea de Basarabia pentru partea mentionata a tarii se pastreaza si se precizeaza în sec. XVIII. In documentele din acest veac apar distinct trei tari românesti: „Moldova, Muntenia si Basarabia”. De fapt în acest veac. al XVIII — sunt numai doua tari Românesti: Moldova si Muntenia, iar Basarabia este partea pierduta a Moldovei — Sudul Basarabiei de astazi — aflat pe atunci în stapânirea Turcilor. Faptul îl precizeaza învatatul Domn al Moldovei dela începutul sec. XVIII, Dimitrie Cantemir, în scrierea sa latina „Descrierea Moldovei”.
Iata rândurile privitoare la Basarabia:

„Basarabia era odata a treia parte a Moldovei. Tot pamântul ei este ses, n’are dealuri, nici codri, se adapa numai cu lalpugul, care curge necontenit… Basarabia se împarte astazi în patru tinuturi: al Budjacului, Achermanului, al Chiliei si Ismailului” .

E clar deci ca prin Basarabia, în trecut, se întelegea numai partea de miaza-zi a Basarabiei de azi. Se impune o întrebare: de ce s’a întins denumirea de Basarabia în aceasta parte a Moldovei si cum de a persistat aceasta denumire de-alungul veacurilor ?

Domnii Basarabi ai tarii Românesti si-au întins stapânirea, îndata dup’a întemeiere, în aceste parti, cautând drum la mare. Acest drum mergea firesc la gurile Dunarii si el nu se putea întinde pe malul drept, unde se instalase formidabila putere politico-militara a Turcilor (Dobrogea), dar pe malul stâng (Basarabia), unde usor s’a putut dislocui stapânirea tatareasca.

Cuprinderea acestei regiuni în stapânirea Basarabilor reiese cu precisiune din titlul lui Mircea cel Mare (1386—1418), consolidatorul, întregitorul de hotare si organizatorul tarii Românesti. Mai târziu — peste o jumatate de veac — s’a întemeiat a doua Tara
româneasca : Moldova, care, fireste, îsi cauta si ea drum la mare si drumul era acelas. De aci lupta între cele doua tari surori. A biruit în cele din urma Moldova, întrucât Muntenia a fost mai devreme lovit si îngenunchiata de Turci. Sub stapânirea Moldovei, aceasta parte a tarii a continuat sa-si pastreze si sa fie cunoscuta sub denumirea pe care o capatase dela primii ei stapanitori: partile basarabenesti sau Basarabia.

Aceast parte de tara a fost pierduta definitiv în sec. XVI catre Turci, totusi — dupa cum s’a vazut mai sus — ea continua a-si pastra numirea de Basarabia.

Mai departe, se stie, în urma razboiului turco-rus din 1806—1812, prin pacea dela Bucuresti 1812, s’a cedat Rusilor pe lânga Basarabia propriu zisa , întreaga regiune a Moldovei dintre Prut si Nistru, careia Rusii odata cu noua forma politica de gubernie ruseasca, si-a extins numele de Basarabia.

Numele de Basarabia este o piatra scumpa din coroana Domnilor nostri dintr’un trecut glorios! Chiar daca aceasta piatra scumpa a ratacit uneori, în vicisitudinile timpurilor, prin glod si sânge, ea nu si-a întinat curatenia si nu si-a tirbit stralucirea.
Regasita , Basarabia straluceste ca unul din cele mai scumpe diamante în coroana României mari!

I. Zaborovschi
Profesor

1) Documente în l. latina din sec. XVI: “Tara Basarabilor”, „Basarabia, adica Tara Munteneasca ” „Basarabia”, citate de d-l N. Iorga in „Studii istorice asupra Chiliei si Cetatii Albe” Bucuresti 1900 p.74

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Sufletul Basarabiei subjugate

Mesaj Scris de basaru la data de Vin 26 Oct 2007 - 23:33

Sufletul Basarabiei subjugate.
"Viața Basarabiei" ANUL I. No.2 FEBRUARIE 1932


...
Dar Basarabia? A fost oare aceasta frântura rasariteana a neamului nostru alaturi de fratii sai de peste Prut, de peste munti, în marele framântari pentru unire si reîntregire ? Pâna la anul înstrainarii Moldovenii dinte Prut si Nistru, ca o parte nedeslipita de trupul vechii Moldove, au fost partasi la acele framântari, iar dupa an. 1812 orice manifestare deschisa nazuintei spre unire a fost zadarnicita de statul rus; prin suprimarea treptata a oricarei urme de autonomie locala, prin unificarea administrativa, prin întroducerea limbii ruse în institutiile publice, prin înfiintari de scoli secundare,bine organizate si înzestrate, guvernul din Retrograd cauta si altoeasca pe sufletul moldoveanului blajin cultura altui popor strain, cu alta structura sufleteasca si cu alte aspiratiuni.
Totul a fost însa zadarnic: Basarabia a ramas cu sufletul ei curat pentru a se confirma adevarul, ca un popor nu poate fi nimicit sufleteste. Constiinta de neam, constiinta ca are un rost si o menire pe acest pamânt îndepartat al stramosilor, a ramas vie în sufletul moldoveanului basarabean, chiar în vremurile de cea mai grea înstrainare. Ca dovada a acestei afirmari avem în trecutul provinciei noastre câteva figuri culturale, cari prin scrisul lor au dus nestinsa facla cugetarii si simtirii românesti în provincia înstrainata; poate ca numele lor nu stralucesc în panteonul literaturii neamului, dar scrierile lor, în cari palpita un suflet îndurerat de vitregia vremurilor si dornic de alta vieata, vor române pururea neuitate ca un document omenesc.

Ma gândesc la boierul moldovean Teodor Vârnav, care a trait în întâia jumatate a veacului al XIX si care ne-a lasat frumoasa sa autobiografie „Istoria vietii mele". Vieata provinciei noastre — societatea moldoveneasca de pe atunci, obiceiurile si traditiile boierilor moldoveni — ni-se înfatiseaza în lumina calda a unui suflet românesc, plin de iubire pentru neamul sau îndurerat.

Ma gândesc la alta figura, la Ion Sârbu, care prin 1851—52 a scris mai multe poezii si fabule în româneste. Izolat de fratii de dincolo, cari în frunte cu un alt basarabean A. Russo, cu M. Cogâlniceanu si V. Alexandri vesteau o noua era în evolutia literara si culturala a poporului românesc, modestul scriitor basarabean cade sub influenta literaturii ruse si scrie fabule si poezii dupa modelul fabulei lui Crâlov si poeziilor poetului Derjavin. Dar tutusi, cu toata dibuirea timida în cautarea motivelor de inspiratie si subiectelor literare, cu toata admiratia lui pentru o literatura straina, Ion Sârbu îsi da pe fata simtirea de Român, care-si iubeste neamul si deplânge
soarta provinciei cotropita de „multe neamuri straine".

„O Moldovă, țară frumoasă,
Pământ bun și îmbelșugat,
Cu păduri multe și dese
Și cu izvoare bogat"


— exclama poetul nostru în, poezia „Moldova"
( „Cultura româneasca în Basarabia sub stapânirea rusa" de D-l St. Ciobanu, pag. 210.)

Ma gândesc mai departe la Gheorghe Păun, un activ provincial și un cântăreș bisericesc din jum. a doua a veacului XlX-a; este în acelaș timp și un poet poporan prin limba și spiritul poeziilor sale; cugetarea simplș și sănătoasă a țăranului basarabean, sentimentele lui — iubirea, desnădejdea trădării, durerea despărțirii, chinurile așteptării zadarnice, farmecul întâlnirii — toate întrupate în frumoasele imagini ale cântecilor populare—a ,,turturicăi", a „cucușorului", „puicii", „stelelor" și „lunii"— iată fondul poeziilor lui Gh. Păun. Privită în acest fond, modesta operă a poetului nostru apare ca un prețios document omenesc ce ne desvăluie tainele unui suflet încătușat.

Urmeaza Mateiu Donici cu sentimentul lui de iubire de neam și cu nota puternică de protest împotriva soartei nemiloase ce a a-dus poporului basarabean jugul străin.

„Of! ce zile am agiuns,
Să fiu de soartă rău împuns,
Căci soarta me-a prepus
Să mă fac pe aicea Rus,
Să mă fac eu porcotină
Și de-a Rusului scatină"

— scrie poetul în poezia sa „Soarta" scrisă în Odessa în luna August 1869.
( „Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" de D-l Șt.Clobanu, pag. 256)

Un fenomen foarte interesant prezintă Tudose Roman, un alt poet basarabean, țăran de origine de prin părțile Orheiului, mort în anul 1921 la vârsta de 34 ani. Lipsit aproape complect de cultură, căci nu avea decât școala primară cu un curs complimentar făcut în limba rusă în satul natal, Tudose Roman este tipul țăranului poet, în ale cărui aspirațiuni, năzuințe și motive de inspirație gaăim un reflex puternic al sufletului îndurerat al țăranului basarabean.
Soartă grea a plugarului moldovean, care
„Dela zori de dimineață,
Cu sudorile pe față
El lucrează în greu mare,
Dar folos tot nu mai are"
,
credință vie că acest plugar „uitat de Dumnezeu", robit și scăpătat, va fi „stăpân pe viitor"
numai prin carte și cultură— iată aspirațiunile tăranului-basarabean contopite toate în sufletul sensibil a lui Tudose Roman. Aceste aspirațiuni culminează în îndemnul poetului nostru la luptă
pentru „drepturile sfinte", îndemn adresat țăranilor basarabeni cu prilejul izbucnirii revoluției rusești din 1917.
„Voi, țărani, copii ai țării,
Milioane de bărbați,
Din Hotin la malul mării,
Glasul vostru ridicați,
Cereți drepturile sfinte,
Ge de-un veac vi s'au răpit".

(„Cultura Românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" —Șt,Ciobanu pag, 268.)
In această frământare poetul își îndreaptă privirea, obosită de priveliștea suferinței omenești, spre izvorul de mângâiere și împăciuire - spre natură. Acolo „în câmpul verde", în „singurătate", auzind „cucul cântând"și biata ciocârlie sus în aer ciripind, acolo poetul nostru, și cu el țăranul basarabean, uită de durerea robirii, de necazurile vieții, acolo își regăsește liniștea sufletească. Iată pe drept cuvânt un „poet al țărănimii basarabene".

Mă gândesc, însfârșit, la cea din urmă și cea mai strălucită manifestare a sufletului Basarabiei robite, la preotul poet Alexei Mateevici, contimporan cu Tudose Roman și stins, ca și el, în floarea vârstei, în luna August 1917. Dacă în poeziile țăranului T. Roman palpită, cum am arătat mai sus, sufletul țăranului basarabean, în opera părintelui Mateevici, unul din străluciții absolvenți al Academiei teologice din Kiew, vedem sufletul tineretului basarabean, ieșit din
școlile secundare și superioare ruse, pe al cărui fond sufletesc stăpânii de altă dată căutau să altoiască cultura sa. E drept că această cultură prin anumite elemente sufletești a contribuit în Basarabia la formarea unei noui psihologii, dar în fondul ei original, prin năzuințele și poruncile ei firești, această psihologie nouă a rămas tot românească.
Preotul poet A. Mateevici cu concepția idealistă a marilor poeți și filosofi mistici ruși, dar și cu dragostea pentru neamul său, cu admirația lui pentru „limba vechilor cazanii" ne dă reflexul unor năzuințe ale tineretului basarabean din epoca marei revoluții rusești, rătăcit prin școlile din imensă împărăție, dar sufletește legat de pământui strămoșesc și de soarta neamului, pentru a cărui mântuire trebuia să iasă din sânul lui „Prorocul" („Basarabenilor")

Iată în trăsături vagi aspectele unei vieți, unei simțiri românești în provincia noastră după an. 1812. O cercetare mai adâncă a acestor manifestări literare ar fi, credem, de mare folos pentru cunoașterea sufletului Basarabiei.
--------------------------------------------------------------------
Ioan L Macovei,
Profesor Ia Liceul „Al. Donici", Chișinău.

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de margo la data de Lun 27 Apr 2009 - 18:51

sunt tentată să exemplific și eu mărturii ale suferințelor celor ce au trăit ori trăiesc pe acest pămînt vitregit de soartă, numai că prin versurile poeților patrioți... Unde aș putea să includ poeziile respecitve?

margo
membru activ
membru activ

feminin Number of posts : 130
Age : 26
Localizare : Cimişlia
Hobby : lectura
Registration date : 22/04/2009

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de Beauty la data de Lun 27 Apr 2009 - 20:38

margo a scris:sunt tentată să exemplific și eu mărturii ale suferințelor celor ce au trăit ori trăiesc pe acest pămînt vitregit de soartă, numai că prin versurile poeților patrioți... Unde aș putea să includ poeziile respecitve?

Poti sa faci de exemplu un subiect la sectie Lectura - [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] .

Sau ai alta idee..?

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2270
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de margo la data de Lun 27 Apr 2009 - 20:57

mulțumesc pentru indiciu! Încă nu am cercetat tot labirintul de informații de aici, motiv pentru care nu știiam unde să amintesc unele poezii Smile Mă gîndesc ce fac...

margo
membru activ
membru activ

feminin Number of posts : 130
Age : 26
Localizare : Cimişlia
Hobby : lectura
Registration date : 22/04/2009

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Mar 7 Iul 2009 - 2:36

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de margo la data de Mar 7 Iul 2009 - 10:43

Viata Basarabiei... Cum credeti, cum va fi ea si dupa alegerile din 29 iulie?... Comunistii l-au pierdut pe Lupu. Or mi-aduc aminte de zicala- "Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba". Vom trăi și vom vedea...

margo
membru activ
membru activ

feminin Number of posts : 130
Age : 26
Localizare : Cimişlia
Hobby : lectura
Registration date : 22/04/2009

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de basaru la data de Mier 8 Iul 2009 - 3:39

Oricum eu il priveam pe Lupu mai serios pana acum , dar m-a cam dezamagit, o cam indoaie prea tare, si mi se pare prea dubioasa colaborarea lui cu Diacov.

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de margo la data de Mier 8 Iul 2009 - 9:47

mda, mie tot asa... unicul avantaj e ca si-a schimbat numele de comunist. Insa, daca era om de la inceput, nici nu se "boteza" asa vreodata. Cocluzia: a avut un oarecare interes, atunci. Are un oarecare interes, acum....

margo
membru activ
membru activ

feminin Number of posts : 130
Age : 26
Localizare : Cimişlia
Hobby : lectura
Registration date : 22/04/2009

Sus In jos

Re: "Viata Basarabiei"

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 15:30


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum