Alexandru Vakulovski

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Alexandru Vakulovski

Mesaj Scris de basaru la data de Mier 31 Ian 2007 - 23:42

Am dat nu demult de o carte "pizdets" de A. Vakulovski,si care din curiozitate am citit o o parte... despre trairile avute prin Chisinau si cum ajunge in Romania la facultate...

Alexandru Vakulovski

  • Nascut in URSS
  • Facultatea de Litere din Chisinau
  • Absolvent la Universitatii „Babes-Bolyai“, Cluj, Facultatea de Litere
  • Carti publicate: Trilogia „Letopizdet“ – „Pizdet“ (2002), „Cactusi albi pentru iubita mea“ (2004), „Bong“ (in curs de aparitie)
  • Poezie: „Oedip, regele mamei lui Freud“ (2002), „Ecstasy“ (2004)
  • Dramaturgie: „Ruperea“ (editie underground), „Figuri de ceara“ (tradus in germana si engleza)

o poti gasi pe ( de exemplu )
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Ultima editare efectuata de catre in Mier 31 Ian 2007 - 23:57, editata de 3 ori

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Alexandru Vakulovski

Mesaj Scris de basaru la data de Mier 31 Ian 2007 - 23:44


14. Romania

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, nu mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici cu cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii veniti in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa – cu atat mai bine, cu atat mai usor de suportat lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sandwichuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, neavand habar ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in iasi. incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata), altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.


Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silei si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, a deceptiilor. O poveste despre degradare si presimtirea mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc., etc.

f*** you zic privind in urma, f*** you! Tuturor profesorilor care nu fac (f*** you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da’ cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

M-au bagat cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta este inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai iau notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi. Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Alexandru Vakulovski

Mesaj Scris de basaru la data de Mier 31 Ian 2007 - 23:51

Interviu cu Vakulovski
Cind ai ajuns in Romania si cum?

Am ajuns in ’97, m-am transferat de la Universitatea din Chisinau. Faceam Litere acolo. Tot ce auzeam despre Romania era foarte frumos si educativ. Era un fel de rai pentru moldoveni, mai ales din punct de vedere cultural. Nu eram nationalist, desi majoritatea nationalistilor se carau incoace. Dar, oricum, majoritatea cartilor de literatura pe care le citeam veneau din Romania. Nu doar scriitori romani, dar si foarte multe traduceri. In Moldova puteam citi doar carti rusesti si carti de rahat ale scriitorilor moldoveni. A fost ceva firesc sa imi doresc sa vin aici. Dar totul s-a stricat chiar la venire. Mai precis, toata imaginea Romaniei s-a stricat dinainte sa cobor din tren.

De ce?

Pentru ca imediat ce am trecut granita, desi mai fusesem odata in Romania, am vazut ca este la fel de mizerabila ca si Moldova, si nu pot vedea foarte multe lucruri in plus fata de acolo. Asta a fost prima impresie, cind am trecut cu trenul, in care eram bagati toti studentii basarabeni, ca evreii in timpul Holocaustului, la gramada, coboriti toti in orasele in care trebuia sa studiem. Si, pe parcurs, imaginea asta mi-a si ramas, si s-a confirmat ca aici e acelasi lucru ca si in Moldova. Si mai grav e ca, pina la urma, am ajuns la concluzia ca literatura romana e si mai proasta decit cea rusa, si intr-un fel am pierdut ca am venit aici, a fost o greseala.

Daca ai putea sa o iei de la capat, ai mai fi ales Romania?

Nu stiu sigur. Poate m-as fi orientat spre Moscova.

Deci socul cultural a constat tocmai in faptul ca asteptai ceva complet diferit, si tie ti se pare ca totul e la fel ca in Basarabia…

Nu s-a intimplat totul atit de rapid. La inceput mi-a placut ca oamenii zimbesc mai mult pe strada in Romania. In Moldova sint mai incruntati. Era un fel de contradictie. Aceeasi chestie ca in Moldova, dar oamenii sint mult mai zimbitori. Dar, in timp, am observat ca tot zimbetul asta era fals. Si nici macar mai culti nu sint decit moldovenii de peste Prut. Oricum, aflasem foarte tirziu despre existenta Romaniei si ca este o tara in care se vorbeste aceeasi limba si ca de fapt sintem acelasi popor. Prin ’89 am aflat de asta. Pentru mine, ar fi fost ceva absolut firesc ca, daca sintem acelasi popor, sa nu existe granite intre noi. Din pacate, cind am venit aici, am vazut granita pe care si-o creeaza chiar oamenii: „Tu nu esti de-al nostru, tu esti basarabean!“ A fost dureros si am ramas confuz ca trebuie sa fac o alegere: „Ma, tu ce esti, roman sau basarabean?“ Dar de ce sa fac alegerea asta?

Cind s-a pus problema sa faci alegerea asta?

De la primele cursuri. Dupa doi ani de facultate in Chisinau, am fost obligat sa stau intr-un an pregatitor „sa invat limba romana“. Cum as fi putut sa invat limba romana, cind eu nu am vorbit niciodata alta limba? Acasa nu vorbeam niciodata rusa si in localitatea in care m-am nascut toata lumea vorbea romaneste. Dupa Bac am luat-o de la capat cu cronicarii, cu Sadoveanu si practic am ramas foarte dezamagit de la inceput. Plus profesorii care nu mai puteau avea cursuri la universitate si dadeau ore la anul pregatitor. De atunci aratau cu degetul spre noi: „Vedeti ca sinteti basarabeni, sinteti naspa, aveti grija ce faceti!“. Chiar si acum, cind am multi prieteni, cind zic „la noi“ si „la voi“ se mira ca zic chestia asta. Dar asa am fost obisnuit. Anul pregatitor a fost prea mult pentru mine.
N-am mai avut chef nici de scoala in care mi se repeta si mi se da in cap cit sint de basarabean. De multe ori am fost nevoit sa aleg: ori sa ma ridic si sa ii injur si sa plec, ori sa ramin la curs si sa inghit.

Asta nu te-a impiedicat sa ai succes in Romania.

E o frica foarte mare de brandul Vakulovski. De exemplu, e OK ca o editura sa traduca o carte din strainatate in care apar obscenitati la fiecare fraza, dar nu e OK sa-l publice pe Vakulovski cu „Letopizdet“. M-am lovit de asta chiar si dupa publicare. In momentul asta sint foarte putine edituri la care as publica eu. Sint ori edituri-fantoma, la care nu imi vine sa public, ori edituri OK, carora le e frica sa ma publice.

Ce fel de feedback ai primit la cartile tale?

Am fost foarte mirat ca optzecistii m-au primit foarte bine si, in general, criticii mai in virsta m-au primit foarte bine, si am fost un pic socat ca tot felul de scriitori tineri, mici, au fost indignati si au zis: „Asta e o prostie, si eu pot sa ma imbat si sa scriu asta intr-o saptamina“ sau „baiatul asta fumeaza non-stop si a mai scris si el ceva“. Am ramas putin surprins, pentru ca nu credeam niciodata ca optzecistii vor zice de bine, si invers. Nu ma asteptam la cine stie ce impact. Si toate astea din cauza exmatricularii. Am fost exmatriculat din cauza unui profesor batrin care ma pica tot timpul si, in pauza de un an, pina sa ma reinmatriculez, am scris „Pizdet“. Pentru mine a fost o chestie cu adevarat spontana, desi mi-a fost foarte greu sa incep. Am avut cel putin doua inceputuri ratate, eram nervos ca nu mai scrisesem un roman niciodata si nu as fi vrut sa scriu ceva care s-a mai scris sau sa folosesc tehnici deja uzate. Dupa asta m-am asezat pur si simplu la computer si, intr-o saptamina si jumatate, „Pizdet“ a fost gata.

Revolta a ajutat la conturarea brandului Vakulovski?

In „Letopizdet“ e mai putina revolta decit poezie. „Pizdet“ e mai greu, mai sec, mie mi-e foarte greu sa il citesc, pentru ca, pe linga tehnicile literare pe care le-am folosit, sint niste lucruri acolo pe care le-am trait foarte intens si care m-au durut. „Letopizdet“ este putin mai soft si il pot citi mai relaxat.

Care este gradul de fictiune din scriitura ta?

Depinde ce scrii. Una e proza, alta e poezie, teatru sau critica. Din pacate, le fac pe toate. Cind scriu proza, pornesc de la lucruri pe care le-am trait, dar nu sint atit de descoperit pe cit au scris unii critici. Nu mi-am povestit viata. Multi au crezut ca sint un exhibitionist si ca scriu despre mine si despre ceea ce fac. Mi s-a parut aiurea sa ma intrebe cunoscutii: „Cum ai putut sa scrii despre parintii tai asa?“. Nu am scris despre parintii mei. E un roman. Nici mama nu e curva, nici tata nu e poponar. Dar e misto, pentru ca, daca oamenii cred ca totul e pe bune, inseamna ca scriu bine. Multi au crezut ca s-a asezat un drogat si un betiv la computer si a scris ce a vrut el. Eu am avut rubrici de critica literara multi ani inainte de a scrie „Pizdet“. Stiu foarte bine cum se construieste un roman.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Alexandru Vakulovski

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 11:48


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum