Iuliu Maniu

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Iuliu Maniu

Mesaj Scris de veronique la data de Lun 19 Feb 2007 - 12:42

Iuliu Maniu

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei - d. 5 februarie 1953, Sighet ), politician român, deputat în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României, președinte al Partidului Național-Țărănesc, deținut politic după 1947, decedat în închisoare.

Originea și studiile

Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, județul Sălaj. Și-a efectuat studiile liceale la Zalău, iar pe cele universitare (Facultatea de Drept) la Cluj, Budapesta și Viena, unde a devenit doctor in drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Bisericii Române Unite cu Roma.

Cariera politică

Și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în Comitetul de conducere. În condiții vitrege de discriminare politică și socială din Monarhia Austro-Ungară, a fost ales în 1906 deputat în Parlamentul din Budapesta, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența.
Împreună cu personalități de primă mărime ale mișcării naționale românești din Transilvania și ale Partidului Național Român, precum Vasile Goldiș, Gheorghe Pop de Băsești, viitorul patriarh Miron Cristea, și alții, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. În cuvântarea pe care a ținut-o cu ocazia Adunării naționale de la Alba Iulia, Maniu a spus: "Privim în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești". Pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator.
După dizolvarea Consiliului Dirigent în anul 1920 relațiile dintre Iuliu Maniu și politicienii din București s-au înrăutățit. Acuzând favorizarea PNL și împingerea intelectualității ardelene într-un con de umbră, Maniu a refuzat să voteze Constituția din 1923, considerând-o prea centralistă și invocând chestiuni de principiu.
Partidul Național Român din Transilvania a reclamat prin vocea lui
Iuliu Maniu faptul că modificarea Constituției din 1866
putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante, așa cum
era prevăzut la art. 128. În loc să procedeze astfel, guvernul condus
de Ion I. C. Brătianu a profitat de faptul că PNL-ul câștigase alegerile din martie 1922, și nevrând să riște alegerea unei constituante, a pus Senatul și Camera Deputaților să voteze la 26 martie respectiv 27 martie 1923
o nouă constituție, folosindu-se astfel de majoritatea de care dispunea
în Parlament. Alegătorii din martie 1922 nu-i învestiseră pe cei pe
care i-au ales cu dreptul de a modifica Legea Fundamentală, ci
aleseseră un parlament obișnuit, cu puteri obișnuite, care trebuia să
se supună prevederilor Constituției, nefiind deasupra ei. Așadar nici
nu se poate vorbi despre un "vot în constituantă", căci nu a existat o
constituantă, ci parlamentul a fost deturnat și instrumentalizat să
facă ceva ce nu intra în competența și atribuțiunile sale. De aceea
Maniu nu a recunoscut Constituția din 1923, afirmând că ar fi nulă de drept, ea neprovenind de la o adunare abilitată. În mai multe rânduri Iuliu Maniu a reclamat faptul că noua constituție nu a făcut nimic altceva decât să cimenteze oligarhia din Vechiul Regat, oligarhie aflată sub influența PNL-ului.

Iuliu Maniu nu a participat la încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria
la Alba-Iulia, ceremonia fiind monopolizată de ierarhii ortodocși, deși
o mare parte a românilor din Transilvania erau la acea vreme greco-catolici.
Diverși autori din epocă au pus aceste acțiuni pe seama orgoliului lui
Maniu, fără să analizeze cauzele mai profunde ale atitudinii sale.
Partidul Național Român din Transilvania s-a unit în 1926 cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, constituind Partidul Național Țărănesc. Iuliu Maniu a fost președinte al partidului (1926-1933 și 1937-1947) și de trei ori prim-ministru al României între 1928 și 1933.
Pentru a aduce PNȚ la putere, Maniu s-a implicat în organizarea unor
proteste publice împotriva guvernelor PNL (manifestațiile din mai 1928)
și a plănuit efectuarea unui marș al țăranilor ardeleni la București,
după modelul Adunării de la Alba Iulia din 1918. În plan extern a
colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon si a frontierelor româno-ungare. A căutat aducerea înapoi pe tron a lui Carol Caraiman, sub anumite condiții, cu care acesta a fost de acord. În cadrul acestor ințelegeri a intrat și plănuita încoronare a lui Carol la Alba Iulia, pentru care manifestele au fost imprimate în Ungaria. Întreaga acțiune
a fost dejucată de serviciile române de informații, care au obținut de
la guvernul englez expulzarea lui Carol din Marea Britanie (unde acesta
astepta desfasurarea evenimentelor). Carol a fost în cele din urmă adus
în 1930 pe tronul României tot cu ajutorul lui Maniu. În schimb, Carol a dus
imediat o politică proprie, nu a mai recunoscut cele promise (că-și va
relua căsnicia cu regina Elena, mama regelui Mihai etc.) și l-a înlăturat pe Maniu rapid de la guvernare.
În ultimul deceniu de viață a fost implicat în politică ca opozant al regimului lui Ion Antonescu (fara insa a se implica in actul de la 23 august 1944), apoi - după 23 august 1944
- luptând împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care
refuzase să-l accepte, încrezător peste măsură în sprijinul marilor
puteri occidentale.
A fost arestat de autoritățile comuniste și judecat pentru "înaltă trădare" în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la temniță grea pe viață. Având 75 de ani,
era practic o condamnare la moarte. Iuliu Maniu s-a stins la 5 februarie 1953 în penitenciarul de la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă comună în cimitirul închisorii.
Iuliu Maniu a fost unul din cei mai importanți oameni politici dintre cele două războaie mondiale. Victimă a regimului comunist din România,
Iuliu Maniu a întruchipat pentru mulți români, în timpul anilor grei ai
dictaturii staliniste, simbolul speranței și al dorinței de libertate.
" ... Pe mine nu reușesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu
mă abat, eu hotărârile mele nu mi le schimb, eu ce cred că este bine
pentru țară și pentru neam, asta fac".
(Iuliu Maniu)

_________________
somnul ratiunii naste monstri

veronique
Moderator

feminin Number of posts : 376
Age : 31
Localizare : Iasi
Registration date : 03/11/2006

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum