Eroul Plevnei - un basarabean

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Eroul Plevnei - un basarabean

Mesaj Scris de basaru la data de Lun 23 Iul 2007 - 2:57

Eroul Plevnei - un basarabean

(130 de ani de la obținerea Independenței Statului Român)


Cam pe la începutul anilor treizeci ai secolului trecut, am pornit spre orașul Cahul să facem făină la vestita moară a lui Niunin. Am isprăvit-o repede cu făina și tata, cu niște cunoscuți care îi ajutaseră să încarce sacii, trase la un birt ca să le facă o cinste. Mie îmi dădu câțiva lei ca să-mi cumpăr înghețată și halviță. După ce mi-am răcorit sufletul, apucai să fac cale întoarsă. N-am izbutit să depăn câțiva pași că, de după o ulicioară, apăru pe strada principală o orchestră militară ce intona cunoscutul marș „…în frunte c-un tambur-major” care, în a doua jumătate a secolului trecut, devenise șlagărul regretatului rapsod Dan Spătaru. În capul coloanei mergea un bătrânel cu uniformă militară veche, de dorobanț, cu o mândrețe de sabie la brâu și cu trei cruciulițe negre pe piept. Am încremenit cu înghețata în mână, iar melodia îmi înfiora inima.

Am alergat repede la căruță și le-am povestit la ai mei cele văzute. Am aflat că bătrânelul cela, născut în secolul trecut, participase la războiul ruso-turc din 1877 și că la acel moment avea peste 100 de ani. Abia în 1947, când eram student la Colegiul pedagogic din orașul Cahul, am aflat de la colegul meu Gheorghe Antohi că acel bătrân oștean, pe nume Gheorghe Banu, era un adevărat erou al Plevnei. Săvârșise acte de eroism, fiind înregimentat în armata rusă contra Porții Otomane. Era mândria orașului. Când s-a întors acasă, avea pieptul plin de ordine și medalii, dar și o mândrețe de sabie, pe care i-o înmânase însuși marele monarh Alexandru, căruia îi salvase viața la Plevna. Cele trei ordine „Sf. Gheorghe” (rusești) i-au fost înmânate tot pentru fapte remarcabile de vitejie. Gheorghe Antohi - care, spre sfârșitul vieții, devenise directorul muzeului ținutului natal din partea locului - mai spunea că, astfel, Gheorghe Banu a răzbunat tragica moarte a ilustrului domnitor Ioan Vodă cel Viteaz, exterminat mișelește de turci la 1574 în stepa Cahulului. Oamenii își aminteau că, după astfel de defilări, bătrânul se ducea la bustul renumitului domnitor care, până la venirea sovieticilor, se găsea lângă biserica din grădina publică a orașului. I se închina și îi da onorul.

…Se scurseseră doar douăzeci și ceva de ani de când s-a stins pălălaia Războiului din Crimeea, dintre Rusia și forțele aliate. Cu înfrângerea umilitoare pe propriul teritoriu Rusia, considerată jandarmul Europei, nu se putea împăca nicicum. S-a pregătit intens de noua confruntare armată, pe care a inițiat-o deschis și a împânzit cu numeroasa-i armată noul stat european - Țara Românească. A făcut-o cu acceptul domnitorului Carol I, care a propus să intre și el în război pentru a scăpa de suzeranitatea Porții. Țarul, vanitos din fire, a refuzat, de teamă să nu fie umilit că a obținut victoria cu ajutorul unui stat încă prea puțin cunoscut în Europa. Categoric era contra și prințul Nicolae, încorporat în armata rusă. Erau convinși că, în câteva zile, armata rusă va obține o strălucită biruință și-i va garanta și României independența. Carol nădăjduia că va alipi la județele Cahul, Bolgrad și Ismail și întreaga Basarabie. Țarul, însă, intenționa nu să cedeze Basarabia, ci să ia și aceste județe. A decis să meargă înainte de unul singur, mulțumindu-i domnitorului Carol că i-a permis să treacă prin țara sa. Dar n-a fost cum credea vanitosul țar, căci, de cum păși pe teritoriul pașalâcului bulgar, turcii au opus o rezistență dârză. Iar la Plevna rușii chiar o puseseră de mămăligă. Fortăreața deveni un zid în calea lor. Țarul se văzu nevoit să ceară ajutorul lui Carol.

La 21 mai 1877, Armata Română a intrat în război, fără vreo înțelegere protocolară. A pornit spre Dunăre, intrând din marș în luptă. Situația s-a schimbat cu greu, căci turcii primeau noi și noi ajutoare. Cauza pentru care armata română intrase în luptă - obținerea mult-jinduitei independențe - îi îmbărbăta pe patrioții tânărului Stat Român. Întregul efectiv militar al armatei române, participant la acest război, a fost de 120.000 de ostași, dintre care 260 de basarabeni din județele Cahul, Bolgrad și Ismail. Printre ei era și bravul oștean Gheorghe Banu. Alți 7400 de basarabeni au fost încorporați în armata rusă.

La 25 august, la o ședință mixtă a comandanților de armată, s-a hotărât ca, la 11 septembrie (ziua nașterii țarului), să pornească asediul Plevnei. În această sângeroasă operațiune românii au avut de înfruntat o împotrivire dârză a turcilor la reduta fortificată Grivița, despre al cărei potențial rușii știau foarte bine și, de aceea, le-au „oferit-o” românilor. Dorobanții români puteau să ajungă spre redută doar străbătând o vâlcică pe care turcii o țineau permanent sub focul tunurilor. Ostașii rămași în viață au numit acel loc „Valea Plângerii” ori „Valea Sângelui”. Aici, împreună cu alți camarazi, a săvârșit fapte de vitejie și basarabeanul Gheorghe Banu, decorat mai apoi cu trei distincții „Sfântul Gheorghe”, din cele 50 pe care țarul le-a oferit domnitorului Carol pentru a-i decora pe eroii români.

Până la căderea Plevnei, urma să se verse încă mult sânge. După cucerirea redutei Grivița, s-a dovedit că mai există una, la fel de bine fortificată. Au asediat-o tot trupele române. Luptele pentru înfrângerea Turciei s-au încununat cu succes abia peste jumătate de an, în decembrie 1877. Toată suflarea românească a fost alături de bravii luptători pentru independența țării. Plugarii ajutau frontul cu provizii și cai, muncitorii fabricau arme și muniții, oamenii de artă și cultură proslăveau actele de eroism. Vasile Alecsandri a cântat în poemul „Peneș Curcanul” dorobanții din Regimentul 13. Prozatorul Emil Gârleanu a scris o splendidă culegere de nuvele. Pictorul Nicolae Grigorescu a imortalizat vitejii ostași români într-o serie de tablouri. Printre prestigioasele opere ale ilustrului maestru un loc aparte îl ocupă portretul „Dorobanțul”, al cărui prototip se presupune că ar fi basarabeanul Gheorghe Banu. Bunul meu prieten și mahalagiul eroului, Gheorghe Antohi, îmi spunea că bravul oștean se tânguia deseori că, după ce i-a fost înmânat al treilea ordin „Sf. Gheorghe”, adesea era invitat la statul-major, unde un pictor l-a chinuit vreo două zile, ordonându-i să stea în poziția de „drepți” și tot spunându-i să privească ba la stânga, ba la dreapta. Probabil, pictorul era Nicolae Grigorescu, invitat special de la Paris pentru a imortaliza faptele de vitejie ale ostașilor români în luptele pentru independența patriei.

Căderea Plevnei a deschis armatelor aliate cale verde spre Constantinopol și Adrianopol. Osman Pașa a fost nevoit să capituleze necondiționat. Cu prețul vieții a 10.000 de ostași, alții răniți și dispăruți, românii au obținut sfânta libertate. La 3 martie 1878, Rusia și Turcia au semnat, la San-Stefano, Tratatul preliminar de pace, care prevedea că Poarta „recunoaște independența României”. Tratatul mai stipula că Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea de sub coasta României, pe care Rusia o propusese mai apoi în schimbul celor trei județe de la gurile Dunării - Cahul, Bolgrad și Ismail, cedate după Războiul din Crimeea (1856). România spera să-și realipească Basarabia și a protestat energic. Generalul Gorceakov i-a amenințat pe români că le va ocupa țara și le va dezarma oastea. Acestui îngâmfat i s-a ripostat cu demnitate, amintindu-i-se că armata care a luptat la Plevna nu se va lăsa umilită. Dar rușii tot ruși rămân…

Odată cu anii, trec în cealaltă lume și oamenii. Domnul l-a sălășluit în împărăția Sa și pe curajosul erou al Plevnei, acoperit de slavă în sângeroasele lupte pentru Independența și suveranitatea scumpei țări. A murit în 1945, la vârsta de 115 ani. Puțini mai sunt dintre acei care știu câte ceva despre bravul ostaș din Cahul. Cu timpul, s-ar putea întâmpla ca el să fie uitat. Iată de ce consider că numele acestui legendar erou ar fi bine să-l poarte o școală, o stradă. Iar pe una dintre clădirile orașului să apară o tăbliță, un basorelief cu chipul eroului.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2723
Age : 77
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Eroul Plevnei - un basarabean

Mesaj Scris de Prospero la data de Lun 3 Mar 2008 - 0:03

Uau! Interesantă povestire... Mă surprinde viața și longevitatea acestui om... lost Basarabenii trebuie să fie extrem de mândri de acest lucru... , nu?
avatar
Prospero
membru
membru

masculin Number of posts : 74
Age : 29
Localizare : Romania
Hobby : ce e aia?
Registration date : 04/02/2008

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum