pagini istorice

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

pagini istorice

Mesaj Scris de basaru la data de Mier 10 Oct 2007 - 15:32

Pagini istorice despre destinul Basarabiei.

pagini electronice

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]   -  o pagina cu informatii istorice referitoare la principatele romane din perioada interbelica.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] - pagina oficiala ROMANIA MARE

pagini scrise

Pe drumuri basarabene. A doua zi după Unire,
căpitanul Aurel I. Gheorghiu, 1923, București.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Trei ani pe frontul Basarabiei
On. Ghibu, , Ed. Fundației Culturale Române, București, 1996,

Cum s-a făcut Unirea Basarabiei,
On. Ghibu, Biblioteca „Astra”, Sibiu, 1925


Ultima editare efectuata de catre basaru in Vin 11 Mar 2016 - 10:45, editata de 4 ori

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: pagini istorice

Mesaj Scris de basaru la data de Lun 15 Oct 2007 - 21:14

Căpitanul Aurel I. Gheorghiu despre Basarabia (la 1918)

Un alt volum edificator pentru reconstituirea imaginii Basarabiei după cei 106 ani de ocupație țaristă îl reprezintă Pe drumuri basarabene. A doua zi după Unire1, semnat de căpitanul Aurel I. Gheorghiu și publicat în 1923 la București. Relatând experiențele trăite de autor în luna iulie 1918 – ajuns la Bucovăț cu trenul Iași-Chișinău, căpitanul străbate localitățile din centrul și sudul Basarabiei, zăbovind apoi la câteva mănăstiri: Vărzărești, Hâncul și Căpriana –, acest „jurnal de drum” se deosebește de alte note de călătorie apărute în epocă prin faptul că nu își propune să critice realitățile basarabene (cum o va face Geo Bogza în Basarabia, țară de pământ, de exemplu), ci prin empatie să le cunoască. De aceea, spre deosebire de Drumurile basarabene ale lui M. Sadoveanu, consemnările căpitanului Aurel I. Gheorghiu nu oferă o imagine transfigurată a provinciei vizitate, ci una aproape brută. Deși are certă vocație de scriitor, autorul urmărește întâi de toate să înțeleagă, nu să judece, starea de lucruri din Basarabia pentru a o putea apoi explica și eventualilor săi cititori.
De altfel, în Cuvânt înainte autorul precizează că lucrarea sa „nu are pretenția unei opere literare” și că a scris-o cu scopul de a-i îndemna pe tinerii din celelalte provincii românești să meargă în Basarabia, să întreprindă acolo călătorii „de folos Neamului”. De ce tocmai în Basarabia? Pentru că aici puteau contribui la edificarea unei „opere de propagandă națională și de întărire a elementului românesc”, pentru că aici „pătura țărănească, crescută în cel mai desăvârșit întuneric sub raportul conștiinței naționale, avea mare nevoie de o vorbă, de un sfat sincer, de o carte cu slova noastră” și, mai presus de orice, avea nevoie „să recapete încrederea de altădată în energia și în puterea de care a fost în stare întotdeauna poporul român” (p. 6). Că Basarabia într-adevăr avea mare nevoie de „îndrumători pentru popor” aflăm și din alte surse. Bunăoară, Onisifor Ghibu nota în aceeași perioadă că, în comparație cu alte provincii românești, Basarabia, „în ceasul revenirii ei la patrimoniul românesc”, nu adusese pe altarul acestuia aproape nicio instituție de cultură și de viață națională: „Basarabia se prezentă la apelul istoric lipsită de tot ce constituie caracteristica unui popor conștient de misiunea lui în lume: vechea moștenire a lui Ștefan Vodă se reîntorcea din seculara-i întemnițare cu Biserică rusească, cu școală rusească, cu politică rusească, cu organizații economice rusești”2. Nu întâmplător, perioada ocupației țariste (1812 – 1918) este comparată de autor cu „106 ani de Golgota atâtor nedreptăți”.

Înțelegând că, după 106 ani de asimilare forțată, conștiința națională nu avea cum să fie un bun comun al basarabenilor, el este curios să afle care e motivul rămânerii lor în urmă. Și iată concluzia la care ajunge: „nicăieri ca în Basarabia conflictul dintre clasele sociale n-a fost mai acut și nu a avut ca deznodământ o ciocnire mai puternică”. Pentru a explica acest conflict, autorul întreprinde o radiografie a societății basarabene bazată pe date istorice, excerptate din studii pe care le citează la subsol. Cert este că nici un alt autor care a venit în contact cu realitățile basarabene la acea vreme nu a sondat atât de profund și nu a manifestat atâta empatie cu țăranul basarabean, care, în pofida vitregiei vremurilor, „și-a păstrat mentalitatea sa națională și limba” (Al. Boldur). Pe cale de consecință, în caracterizarea – obiectivă, concisă și epigramatică – a fiecărei clase sociale, punctul de referință al autorului îl reprezintă, de fiecare dată, țărănimea.

Cât privește pătura de sus, nobilimea și boierii, aflăm că aceștia sunt „rusificați la suflet și la grai”. Deși mulți poartă nume curat românești, „ei sunt străini de țăranii moldoveni, pe care i-au privit întotdeauna ca pe niște unelte de muncă (...). Pe boieri nu i-a durut nimic dacă moldoveanul e incult, dacă n-are șosele și școli, dacă în biserici nu se aude limba lui sau dacă îl roade alcoolismul. Plecați mulți la Petrograd, la Moscova sau la Odessa ca să studieze și să se cultive, iar cei și mai mulți ca să cheltuiască, prin deșertăciune, venitul produs de brațele atâtor clăcași, aceștia și-au înstrăinat cu timpul limba, obiceiurile și și-au vândut apoi conștiința” (p. 88).
Mai mult ca atât, adaugă autorul, „din mijlocul marei împărății rusești, orbiți de strălucirea falsă a unei civilizațiuni împrumutate, când au privit îndărăt spre micul petic de pământ de dincolo de Nistru, inima lor n-a mai tresărit de jalea unei robii ticăloase și nu s-au înduioșat ca în alte vremuri la nevoile acestui neam nici măcar în acea zi când, cu un fast dus până la necuviință, sărbătoreau împlinirea a 100 de ani de la răpire, în timp ce la noi se îndoliau flamuri și se rosteau cuvinte de adâncă amărăciune” (p. 89).
Referitor la pătura de mijloc, „intelighenția cum i se spune aici”, căpitanul Gheorghiu precizează că este formată, în majoritate, din slujbași pripășiți din fundul Rusiei și din preoți și învățători, recrutați în cea mai mare parte din țărănimea satelor, ispitiți și ademeniți și unii și alții prin slujbe și situații. Or, aceștia, chiar dacă nu sunt rusificați complet, totuși „prin portul, prin limba rusă ce o întrebuințează peste tot, prin atitudinea lor nepotrivită față de țărani, ca și prin sentimentele de supunere slugarnică față de stăpânire, au ajuns ca să socoată că noțiunea de moldovean e o noțiune de înjosire și că limba moldovenească este o limbă barbară” (subl. mea) (p. 90).

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum