Petru Lucinschi - al doilea presedinte al Republicii Moldova

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Petru Lucinschi - al doilea presedinte al Republicii Moldova

Mesaj Scris de basaru la data de Vin 2 Noi 2007 - 17:20

Petru Lucinschi

sa vedem ce amintiri ne-au mai ramas despre acest filosof al patriei noastre..

Petru Lucinschi (în rusă Пётр Кириллович Лучинский) (n. 27 ianuarie 1940, satul Rădulenii Vechi, raionul Florești) este un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de președinte al Republicii Moldova între anii 1996-2001.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]


Biografia sa din perioada sovietică

Petru Lucinschi s-a născut la data de 27 ianuarie 1940, în satul Rădulenii Vechi, raionul Florești. Și-a făcut studiile la Facultatea de Filologie și Istorie din cadrul Universității de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în anul 1962. În perioada 1962-1963 efectuează stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. Este membru al Academiei de Științe Sociale din Federația Rusă (Moscova). A obținut titlul științific de Doctor în filozofie (1977).

A intrat în cadrul structurii comuniste, în calitate de activist politic. În perioada 1960-1971 a deținut funcțiile de: instructor, șef de secție, secretar, prim-secretar al CC al ULCT (Comsomol) din Moldova, iar ulterior, între anii 1971-1976, este secretar al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist din Moldova.

El era pe atunci singurul basarabean din conducerea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. De la înființarea acestei republici sovietice, conducerea ei se afla aproape în întregime în mâinile locuitorilor de origine din Ucraina, Rusia sau Transnistria[1].

Între anii 1976-1978 deține funcția de prim-secretar al Comitetului Orășenesc Chișinău al Partidului Comunist din Moldova. Devenind un potențial rival al prim-secretarului Ivan Bodiul, acesta obține trimiterea lui Lucinschi la Moscova în perioada 1978-1986 pentru a lucra în calitate de șef adjunct de secție la CC al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Din 1986 pînă în 1989 este al doilea secretar al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan.

Atașamentul său față de politice promovate de Mihail Gorbaciov, perestroika și glasnost, atrage atenția liderului de la Kremlin, care îl recheamă pe Lucinschi de la Dușanbe și îl impune în fruntea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. La 16 noiembrie 1989, cu puțin timp înainte de căderea Uniunii Sovietice, Petru Lucinschi accede la postul de prim-secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova, calitate în care a activat până la 4 februarie 1991.

În mandatul lui Lucinschi, a început aplicarea în RSS Moldovenească a reformelor inițiate de către Gorbaciov. Unele organizații din orașe rusofone -în special din Transnistria- au părăsit Partidul Comunist, pentru a rămâne loial vechiului sistem sovietic. Intelectualii basarabeni care l-au suținut inițial pe Lucinschi, l-au părăsit ulterior cerând reforme mai rapide și mai radicale. Lucinschi a încercat să concilieze cele două grupuri, dar a reușit doar să adâncească contradicțiile dintre acestea. A realizat în cele din urmă că prezida un partid cu un aparat politic de nereformat.

În februarie 1991 și-a recunoscut înfrângerea[necesită citare], fiind rechemat la Moscova de către Mihail Gorbaciov. În perioada 14 iulie 1990-24 august 1991 lucrează în calitate de secretar al CC responsabil cu presa, membru al Biroului Politic al CC al PCUS.

Pe lângă funcțiile politice, după puciul din august 1991, Lucinschi obține funcții importante în cadrul Academiei de Științe din Federația Rusă (Moscova). Între anii 1991-1992 deține funcțiile de colaborator științific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Științe din Federația Rusă și de director executiv al Fondului de dezvoltare a științelor sociale al aceleiași Academii.

A fost deputat în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM) (1967-1980), deputat în Sovietul Suprem al RSS Tadjikistan (1986-1990), deputat în Sovietul Suprem al URSS (1986-1991). Apoi, între anii 1990-1996, este ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM).

informatii de pe wikipedia


Ultima editare efectuata de catre in Vin 2 Noi 2007 - 17:25, editata de 1 ori

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2719
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Petru Lucinschi - al doilea presedinte al Republicii Moldova

Mesaj Scris de basaru la data de Vin 2 Noi 2007 - 17:25

Președinte al Parlamentului și apoi al Republicii Moldova

In anul 1992 deține funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. La data de 4 februarie 1993 este ales Președinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XII-a, fiind reales la 29 martie 1994 ca Președinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XIII-a.

De la 1 decembrie 1996 pînă la 4 aprilie 2001 deține funcția de Președinte al Republicii Moldova. În primul tur al alegerilor prezidențiale de la 17 noiembrie 1996, Lucinschi s-a clasat pe locul II cu 27,66% din voturi, fiind cu 11% în urma contracandidatului său, președintele în exercițiu Mircea Snegur (care obținuse 38,75%). Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 1996, în fața lui Mircea Snegur, beneficiind de susținerea forțelor de centru și de stânga. Învestitura sa ca președinte a avut loc la 7 ianuarie 1997.

Mediile de informare occidentale au schițat portretul-robot al noului președinte, prezentându-l drept om al Moscovei, rămas orientat spre trecutul sovietic. Totuși, el a fost preferat lui Vladimir Voronin, fiind considerat "răul mai mic".

Odată cu ajungerea la putere a lui Petru Lucinschi, au fost continuate reformele începute de predecesorul său Mircea Snegur, la presiunea organismelor financiare internaționale. A fost continuat procesul de privatizare a proprietăților de stat. În domeniul politicii externe, s-a început procesul de integrare a Republicii Moldova în cadrul Uniunii Europene și de distanțare față de țările din Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Nivelul de trai fiind foarte scăzut pentru majoritatea populației, a cauzat nemulțumiri în rândul cetățenilor Republicii Moldova, nemulțumiri care au afectat rezultatele alegerilor parlamentare din 20 martie 1998, când Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a fost votat de 30% dintre alegători. În următorii doi ani, administrația Lucinschi a fost marcată de confruntări dure purtate în cadrul Parlamentului.

În primul rând, Lucinschi a eșuat în realizarea reformelor instituționale și economice în Republica Moldova. Încercând să-și asigure realegerea sa ca președinte la alegerile ulterioare, Lucinschi s-a coalizat cu Partidul Comunist și cu Frontul Popular Creștin-Democrat și l-a desemnat pe Ion Sturza ca prim-ministru. Acesta a format un guvern de centru-dreapta care a fost singurul guvern reformist și pro-occidental pe care Republica Moldova l-a avut și a rămas doar o jumătate de an la putere.

Neînțelegerile dintre partidele din Parlament au dus la desemnarea ca premier a unui apropiat a lui Lucinschi, Dumitru Braghiș, care a beneficiat de un sprijin limitat din partea instituțiilor financiare internaționale pentru activitatea sa; reformele esențiale nu au avut un progres semnificativ, iar Braghiș s-a axat în cele din urmă pe sprijinirea eforturilor electorale pentru realegerea ca președinte a lui Petru Lucinschi.

În al doilea rând, Petru Lucinschi a eșuat în utilizarea autorității prezidențiale pentru a împiedica extinderea corupției la nivel înalt. Departamentul de Stat pentru Combaterea Crimei Organizate și a Corupției și Serviciul de Securitate a Statului, controlate de adepții președintelui, au funcționat în special ca instrumente politice împotriva oponenților.

În al treilea rând, președintele a făcut mari concesii Moscovei în chestiunea Transnistriei și a trupelor ruse (Armata a XIV-a) cantonate acolo. El a semnat la 8 mai 1997 cu Federația Rusă a "Memorandumului privind principiile normalizării relațiilor între Moldova și Transnistria" potrivit căruia retragerea definitivă a trupelor rusești trebuie sincronizată cu soluționarea diferendului transnistrean, practică fără precedent în politica internațională. Rusia a devenit astfel un arbitru permanent al politicii interne din Republica Moldova și un "garant militar" având o armată pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta în condițiile în care Eduard Șevardnadze și Gaidar Aliev au respins această solicitare din partea Moscovei.

Prin acest memorandum, Chișinăul a recunoscut de facto independența statală a autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, ridicând-o la rang egal cu Republica Moldova. Prin acceptarea în textul Memorandumului a termenului de "stat comun" (inventat de către ministrul de externe al Rusiei, Evgheni Primakov), Petru Lucinschi a pus prima piatră de temelie la federalizarea statului. Aceste concesii au fost făcute cu speranța că va obține sprijinul Moscovei pentru realegerea sa ca președinte. Lucinschi nu a reușit să elibereze Republica Moldova de controlul politic și economic exercitat de către Federația Rusă.

Prin Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 Constituția Republicii Moldova a fost modificată, urmare a căreia, Președintele Republicii este ales de Parlament prin vot secret și nu prin vot al populației așa cum se practicase până atunci. Parlamentul de la Chișinău a decis astfel transformarea Republicii Moldova în republică parlamentară, în care șeful statului va fi ales de legislativ, iar guvernul va beneficia de prerogative extinse.

Președintele Petru Lucinschi, care a participat la ședința Parlamentului, le-a cerut deputaților să nu modifice Constituția, propunând în schimb convocarea de alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate. Proiectul de lege a fost aprobat rapid de deputați cu o majoritate covârșitoare, numai cinci dintre cei 101 parlamentari opunându-se la prima lectură și patru la cea de-a doua lectură, devenind Legea nr.1115-XIV.

La alegerile parlamentare preliminare din 25 februarie 2001, Partidul Comuniștilor a obținut deja 50,07 % din numărul voturilor. Președintele Moldovei, Petru Lucinschi, nu și-a depus candidatura pentru alegerea președintelui de către Parlament. El a afirmat că nu este de acord cu alegerea președintelui în Parlament și consideră regimul parlamentar ca fiind neadecvat pentru actuala situație din Republica Moldova.

Parlamentul (dominat de către comuniști) îl alege ca președinte al Republicii Moldova la 4 aprilie 2001 pe comunistul Vladimir Voronin, alegând să-l înlocuiască pe președintele Lucinschi.

wikipedia

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2719
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum