Constantin Stere

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Constantin Stere

Mesaj Scris de Vladius20061 la data de Sam 16 Feb 2008 - 13:26

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

STERE CONSTANTIN (1865-1936) OM POLITIC Șl SCRIITOR, IDEOLOG AL POPORANIS¬MULUI
Constantin Stere a fost unul din cei mai remar¬cabili oameni de cultură și personalități din viața politică a României de la sfirșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea. Per¬sonalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiții vechi și nezdruncinate, a intelectualului an¬gajat. Timp de aproape un sfert de veac cit a activat in Iași (1892-1916), C.Stere s-a definit ca teoretician al poporanismului, ca fondator al revistei Viața romanească, ca profesor și rector al Universității ieșene, s-a remarcat ca o mare figură a gîndirii social-politice românești. Născut la 1/13 iunie 1865 în localitatea Cerepcău din județul Soroca, Constantin Stere a primit primele cunoștințe de carte în satul natal. Apoi a plecat la Chișinău, unde a urmat cursurile liceale. Epoca de tinerețe a fost marcată de pasionate căutări ale unui drum revoluționar pentru realizarea unei societăți drepte si echitabile, pentru egalitate și libertăți democratice. Pentru activitate revoluționară și antițaristă, în anul 1884, fn timpul examenelor pentru ab¬solvirea liceului, a fost arestat. La Chișinău a fost închis cîteva luni. După eliberare, s-a mutat mai întîi la Tighina, apoi la Odessa. în acest din urmă oraș, a fost arestat din nou, pentru ca, în 1886, să fie deportat in Siberia, unde a stat pînâ în 1892. După șase ani petrecuți între ghețurile polare Con¬stantin Stere vine, în 1892, in România si se stabilește la Iași. Aici, mișcarea socialistă ii asigură condițiile de viață si de studiu, ii primește și-1 integrează în societatea românească a timpului. S-a înscris la Facultatea de drept din Iași, pe care a absolvit-o în 1895, cu teza de licență: Evoluția individualității și noțiunea de persoană in drept (1897). După ce și-a afirmat concepțiile sale și crezul său politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, la 14 martie 1901, Constantin Stere a fost numit profesor suplinitor la catedra de drept administrativ și constituțional a facultății de drept din Iași, iar în 1903 a devenit profesor titular. Activitatea sa didactică se înscrie la loc de cinste alături de cea desfășurată de marii profesori pe care i-a avut Universitatea ieșeană în acea vreme: A.D. Xenopol, P.Poni, G. Ibrăileanu, Paul Bujor, loan Borcea, Oreste Tafrali, C.I. Parhon, Matei B. Cantacuzino și alții. Cursul de drept constituțional și administrativ, pe care 1-a ținut aproape i5 ani, bogat în argumentație, orientat spre principiile regi¬murilor democratice avansate, era audiat de un mare număr de studenți și de un numeros public. Popularitatea lui Constantin Stere în rindul pro¬fesorilor Universității din Iași, prestigiul de care se bucura în viața științifică si culturală a țării au determinat ca, în 1913, să fie ales rector, în fruntea Universității ieșene, Constantin Stere și-a adus o importantă contribuție la activitățile de pregătire a studenților, în stabilirea climatului de emulație și a spiritului democratic, pentru creșterea prestigiului acestei instituții în țară și în străinătate. După izbucnirea primului război mondial, cind s-a accen¬tuat lupta dintre curentele si tendințele politice opuse, care n-a lăsat în afară nici Universitatea din Iași, în anul 1916, Constantin Stere își dă demisia din funcția de rector și pleacă la București. Cu personalitatea sa, lașul univer¬sitar de la începutul acestui veac își adaugă o contribuție creatoare de înaltă intelectualitate. Constantin Stere a desfășurat timp de peste 40 de ani o activitate publicistică remarcabilă, din care s-ar putea întocmi ușor cîteva volume. Dar meritul său în acest domeniu este acela de fondator și conducător al revistei Viața românească. Subintitulată, revistă literară si științifică, Viața românească a apărut la l martie 1906, în Iași, sub direcția lui Constantin Stere și Paul Bujor. Primul se ocupa de partea politică, al doilea de cea științifică. Garabet Ibrăileanu devine,secretarul de redacție și principalul animator al publicației. Atrăgînd colaboratori din toată țara și formînd un cerc de intelectuali strins uniți în jurul revistei, Constantin Stere a reușit să deschidă în mișcarea culturală a lașilor o epocă de însuflețire și de prestigiu. Avînd în frunte un membru marcant al partidului liberal, pe doctrinarul poporanismului, Constantin Stere, primind, sub o formă sau alta, din partea acestui partid, un sprijin material, Viața românească nu putea să nu sufere, și în partea consacrată literaturii, influența poporanistă. Această influență n-a afectat însă esența programului literar al revistei. Dacă în domeniul cul¬turii, al creației cultural-artistice ideile poporaniste au avut un rol însemnat, militînd pentru afirmarea unei literaturi care să reflecte realitatea noastră specifică românească, pe tărîm politic insă, acestea au răspindiț unele aprecieri greșite, neștiințifice, care au influențat orientarea ideologică și programatică a unor cercuri politice în momentul cînd se impunea înfăptuirea unor fundamentale obiective general-democratice în țara noastră. Plecat din satul de răzeși moldoveni, unde și-a petrecut copilăria în mijlocul țărănimii, cunoscîndu-i viața de asuprire și împilare, Constantin Stere păstra în a dineul sufletului său cele mai deosebite considerații pentru truditorii de pe ogoare. La sfirșitul secolului al XIX-lea și în primul deceniu al secolului al XX-lea, cînd ani de-a rîndul România a fost zguduită de puternice și repetate răscoale țărănești culminînd cu marea răscoală țărănească din 1907, iar viața politică a țării evolua sub amprenta problemelor rurale, într-o țară în care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3% din populația generală a țării, Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, in general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînâ la sfîrșitul vieții. Dez¬voltarea clasei muncitoare și afirmarea ei în viața politică și socială a țării — mai ales după primul război mondial 1-a făcut totuși să înțeleagă că muncitorimea este o puternică forță motrice a progresului și dezvoltării sociale, iar alianța muncitorească-țărănească constituie baza de neclintit a eliberării de sub orice fel de exploatare, întreaga sa activitate militantă, care a rămas în sfera unui luptător cu concepții general-democratice și cu tendințe spre măsuri radicale, a fost caracterizată de simțul respon¬sabilității sociale. Adept al principiilor de democratizare a poporului, aducînd în intimitatea gîndirii sale social-politice și a sentimentelor sale, concepția prin care susținerea țărănimea este baza societății, Constantin Stere i-a supraestimat locul și rolul în societate și in perspectiva istorică, susținînd eronat și în necunoștința realității complexe economice și sociale că în România nu se va putea dezvolta industria mare - proprie. El absolutiza de fapt stadiul existent al dezvoltării industriale fără a vedea posibilitățile dezvoltării industriale în perspectiva economiei românești. Poziția lui ideologică mai realistă în ultimii ani de viață, în privința rolului clasei muncitoare, a fost materializată prin contribuția ce și-a adus-o la con¬stituirea Blocului Muncitoresc-Țărănesc și activitatea acestuia în anii 1925-1933 și prin atitudinea de respect și considerație ce o acorda problemelor muncitorești, în viața politică românească de pînâ la 1936, Constantin Stere rămîne una dintre personalitățile reprezentative ale stîngii radical-democratice burgheze. El a fost un personaj de frunte în ierarhia partidelor din România. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste al unor conducători politici. In 1930 a fost înlăturat din viața publică, luind sfîrsit calvarul politic a unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an: «Istoria democrației romane nu va putea face abstracție de numele meu». Autoapreciere dreaptă, verificată apoi de istoria și de istoriografia pbiectivă. Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvența democratică, tuturor acelor care îl anatemizau. Sfîrșitul vieții și-1 petrece retras și izolat de frămintarile politice la Bucov, județul Prahova. Sensul retragerii lui Constantin Stere în conacul de la Bucov este sensul unei totale renunțări la mediul politic al regimului burghezo-moșieresc de la care nu mai putea aștepta nimic. S-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atîtea domenii (politică, învățămînt, știință, gazetărie etc.), nu păreau să fie și acela ale unui viguros prozator. Puținele și rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calități literare. Cînd a debutat ca romancier, Constantin Stere era la capătul vieții sale. Cele opt volume, care alcătuiesc ciclul neterminat In preaj¬ma revoluției, le-a dictat la Bucov, în patru ani (1932-1936), sub forma unui roman fluviu. Operă fără precedent în literatura noastră, romanul reprezintă un document pentru cei ce vor să cunoască o apusă jumătate de veac. O mare parte din el rezistă timpului, ca lucrare valoroasă de proză. Ciclul este plin de material autobiografic și a fost gîndit ca istoria formării unei personalități. Dacă în ultimele volume, care prezintă tabloul vieții politice, sociale și cul¬turale din România antebelică, autorul este dominat de resentimente față de contemporani, primele șase volume constituie creație de prestigiu. Paginile care prezintă copilăria și adolescența lui Vania Răutu, activitatea lui în rindurile organizației narodnice, deportarea spre ghețurile nordice, mai cu seamă zugrăvirea acelei imense închisori a Rusiei țariste, înghețata Siberie, sint cu totul remarcabile. Marele talent al lui Constantin Stere stă în puterea de evocare a anilor îndepărtați ai tinereții sale aventuroase, în pagini de reală creație literară. Deși a rămas la nivelul unui intelectual revoluționar-democrat cu orientări radicale pină la sfîrșitul vieții sale, prin concepția sa social-politică, prin tezele pe care le-a susținut cu privire la dezvoltarea economică și social-politică a țării, Constantin Stere s-a situat în rindul figurilor luminoase de patrioți și gînditori ai poporului român, care a militat pentru înfăptuirea unor transformări cu conținut social-democratic. Ac¬tivitatea sa teoretică constituie o contribuție prețioasă la căutările de direcție în ceea ce privește progresul economic și social al României.Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stere"
avatar
Vladius20061
basarabean

masculin Number of posts : 154
Age : 23
Localizare : Floresti
Hobby : Bună
Registration date : 30/12/2007

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum