Tighina

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Tighina

Mesaj Scris de Beauty la data de Sam 11 Oct 2008 - 12:31

Pe 8 octombrie 2008 s-au împlinit șase secole de la prima mențiune documentară a Tighinei, pe vremea mușatinilor, într-un vechi hrisov de la 1408 al lui Alexandru cel Bun. Este o remarcă suficientă pentru cei interesați de actul de identitate al vechii localități. Dar tratatul sovieto-nazist din 23 august 1939, prin care Hitler ceda Basarabia Uniunii Sovietice, i-a făcut pe ruși să afirme că anume strămoșii lor au locuit pe teritoriul unde astăzi se află Tighina.


Benderul sovietic


Pe străzile orașului - numai pietre comemorative în memoria militarilor ruși.

Momente de relaxare de la activitatea de bază a locuitorilor din Tighina - supraviețuirea - sunt sărbătorile. Cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la atestarea istorică a orașului, toate activitățile administrației publice locale au fost îndreptate spre pregătirea marii serbări. Cu ocazia evenimentului, pe drumul principal al orașului, care leagă Tighina de Chișinău, dar și de Tiraspol, s-au construit trei monumente în cinstea celor care au apărat orașul basarabean de tot felul de „invadatori”, mai cu seamă – de turci și... de români. Pe drumul spre Tiraspol se înalță o arcă pe care este instalată stema rusească. Pe lateral e amplasată o placă comemorativă în cinstea lui Potiomkin, ceva mai departe - o altă placă prezintă ucazul lui Igor Smirnov, liderul regiunii separatiste, despre instaurarea unui cimitir istorico-militar pe 8 noiembrie 2006. „Cu scopul de a imortaliza amintirea ostașilor, apărătorilor din organele de drept, vameșilor și cetățenilor simpli căzuți pentru apărarea integrității teritoriale a Republicii Moldovenești Nistrene și care, de asemenea, au avut merite deosebite față de acest stat, ordon să se construiască un memorial cu amplasarea lui în orașul Bender”. Inițiativa creării unui asemenea memorial le aparține vicepreședintelui autoproclamatei republici, Alexandru Koroliov, și ministrului de miliție, Vadim Krasnoselski. Partenerii fideli ai acestui proiect au fost Arhiepiscopul Iustinian, președintele așa-zisului comitet național de frontieră, Vladimir Smirnov, șeful administrației de la Bender, Veaceslav Kogut, și alții. Pentru îndeplinirea ucazului au fost demarate ample acțiuni de distrugere a vechiului cimitir militar din Tighina. Fondat încă în 1812, în cimitirul din Tighina au fost înhumate osemintele boierilor de viță veche, consilierilor de stat, atamanilor cazaci și ale multor orășeni necunoscuți. Aici au fost înmormântați și foarte mulți ostași români care și-au pierdut viața luptând contra armatei roșii. Astăzi, osemintele lor se odihnesc în memorialul proaspăt construit, unde a fost ridicat și un paraclis. Opinia publică românească s-a indignat de implementarea ucazului lui Smirnov. Presa românească scria că autoritățile transnistrene n-au efectuat exhumările rămășițelor soldaților români, ci s-au rezumat doar la îndepărtarea crucilor - la marginea noului memorial sunt înfipte în pământ 33 de cruci albe, care întruchipează mormântul ostașilor români. În fostul cimitir s-a adus pământ pentru a nivela locul.

Cimitire de război


În anii 1941-1944, la Tighina existau două cimitire de război în care au fost înhumați 372 de militari, 351 - în Cimitirul Eroilor „General Dragalina” (între ei - 319 militari români identificați, 14 neidentificați) și 21 în Cimitirul Parohial din oraș (13 militari români, dintre care 11 identificați, și opt militari germani. Primele referințe despre Cimitirul Eroilor din Tighina sunt din 1920, când acesta a fost menționat într-o dare de seama a filialei Tighina a Societății “Mormintele Eroilor Căzuți în Război”. El se afla în vecinătatea cimitirului civil. Era prost îngrădit și necesita lucrări de reparații, lucrări ce vor fi executate în cursul anilor 1923-1924. Astăzi, doar bătrânii din raionul Borisovka al orașului știu că pe locul caselor lor de locuit a fost un cimitir de soldați.

Practica de a înălța monumente celor căzuți pentru apărarea Patriei este îndeletnicirea de bază a guvernanților locali de la Tighina. Aici aproape că nu există monumente de artă, cu excepția Cinematografului „Gorki” și Autogării „Bender 1”. În rest, miresele se fotografiază lângă tancul instalat pe piedestal, copiii se amuză pe la „Focul veșnic”, iar turiștii, rătăcind pe străzile Tighinei, descoperă numai pietre comemorative în memoria militarilor ruși. În muzee se păstrează cămăși, uniforme militare cu sânge închegat din timpul războiului din 1992 și fotografii cu femei care deplâng copii morți.

Cetatea Tighina

Mulți au crezut că cetatea Tighina, după practica occidentală, va deveni un obiectiv turistic, dar fortăreața de pe Nistru a fost transformată într-o cazarmă militară. Interiorul monumentului istoric îl vedeau doar tinerii înrolați în armata transnistreană. Cu ocazia sărbătorii, porțile de fier ale cetății au fost deschise pentru toți transnistrenii. Ei au asistat la un spectacol teatralizat - eliberarea cetății de sub invazia turcească. Evenimentul acesta trebuia să devină cireașa de pe tort a programului festiv la Tighina. Încă la 1 ianuarie 2008 a început campania de colectare a banilor în fondul orașului. Ajunși pe teritoriul cetății, curioșii care au contribuit financiar la desfășurarea sărbătorilor încercau să prindă un loc cât mai avantajos pentru a vedea eliberarea cetății, reconstituită cu ajutorul milițienilor deghizați în turci, ruși, francezi. Dar spectacolul a fost organizat pentru crema societății, plebea transnistreană a fost oprită de un cordon de grăniceri în fața zidului după care s-a dat spectacolul. Revoltată, o rusoaică a început să-l critice pe Smirnov, blestemând chipiul lui, care a devenit un atribut nelipsit din vestimentația liderului separatist. Soțul i-a strigat să-și închidă gura, căci va privi spectacolul la televizor. Într-adevăr, lumea obișnuită a rămas cu buza umflată, multumindu-se doar cu concertul orchestrei militare din centrul orașului sau cu transmisiunile în direct ale televiziunii locale.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Re: Tighina

Mesaj Scris de Beauty la data de Sam 11 Oct 2008 - 12:45

Orașul-cetate de pe Nistru a sărbătorit 600 de ani

Tighina românească


Neamul tracilor, după Iorga, se întindea pe toată peninsula Balcanică, mergea până în Ucraina, se ridica foarte sus, la nord, peste Tisa, avea prelungiri până la Nistru și în Asia Mică”. Totuși, acest detaliu semnificativ nu i-a preocupat niciodată pe ideologii orașului Tighina, singurul oraș din enclava separatistă transnistreană situat pe malul drept al râului Nistru. Iar ceea ce-i interesează pe ei mai mult în aceste zile este programul sărbătorilor organizate cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la prima menționare istorică a orașului în letopisețe.

Irina Moraru

În pofida relei-voințe a istoricilor contemporani sau a ignoranței alcătuitorilor de hărți, adevărul gol-goluț este că în Tighina au locuit strămoși ai neamului românesc. Însuși istoricul sovietic K. Porski în lucrarea sa România”, din 1924, afirma că daco-romanilor le aparțineau pe atunci toate pământurile de la râul Tisa în vest, până la râul Nistru și Marea Neagră în est și de la cursul superior al râului Tisa și râului Nistru în nord până la Dunăre în sud”.

În vara anului 1992, la Tighina s-a desfășurat, după cum avea să se exprime scriitorul brazilian Erico Verissimo, operațiunea Ștergerea cu buretele - o campanie foarte abilă și agresivă în sensul de ștergere a imaginii reale a spațiului locuit de români nu numai din analele orașului Tighina, ci și din memoria locuitorilor săi. În acele momente de spaimă și de tulburare colectivă, un flăcăiandru cu defecțiuni mentale, dintre cei care disprețuiesc neamul românesc, a ajutat mai multe familii moldovene să părăsească orașul, numai pentru că printre acei oameni era și profesoara lui de fizică, de etnie românească. A făcut-o pentru că aceasta îi pusese notă maximă la un examen pe care l-a trecut cu fraza eu nu știu nimic”. În acea vară, o simplă denunțare a faptului că persoana care părăsea Tighina vorbea limba română, putea duce la împușcarea ei imediată.


Moștenire înfiorătoare


Cea mai veche atestare scrisă despre Tighina se găsește într-un document emis de Alexandru cel Bun pe 8 octombrie 1408 negustorilor din Lvov. Acest document oferea dreptul de a face negoț în orașele situate pe Nistru, iar orașul de pe malul drept al acestui râu era scris în document ca Teagheanacacea”. În alte documente oficiale, numele orașului apare drept Tungatî, Tungal, Teagheaneacheaci, Teaghin, Tighinov, Tighiciul. Abia în 1460 se va încetățeni denumirea orașului - Tighina. Mulți etnografi au presupus că această denumire poate veni de la un nume turcesc - Tighin, alții cred că etimologia numelui vine de la verbele slave teanuti, teagnuti, tunkati”. În 1538, Tighina a fost cucerită de turci, iar începând cu anul 1541 orașul a căpătat denumirea de Bender. Explicația acestui cuvânt ne trimite la tezaurul limbii persane, care, în traducere, înseamnă port”. Până în anul 2003, locuitorii actuali ai orașului Tighina au crezut că Bender este verbul rostit de sultanul Suleiman cel Mare, care înseamnă eu vreau”. Dar cea mai exactă traducere a numelui Bender este cetatea de pe apă”. Drept dovadă a acestei ipoteze sunt orașele-port din Iran, numele cărora conțin și cuvântul acesta: Bender-Abbas, Bender-Enseli. Pe parcursul dezvoltării sale, orașul de pe Nistru apare cu ambele sale denumiri, în actele moldovenești este scris drept Tighina, iar în cele slave - Bender. După unirea Basarabiei cu România în 1918, orașului i s-a spus Tighina. Odată cu anexarea Basarabiei la URSS, orașul a revenit la numele de Bender. În perioada sovietică s-a propus schimbarea denumirii orașului în Tkacenko sau Dnestrovsk.

În locul vamei situate în apropierea râului Nistru, turcii au construit cetatea Tighina. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, cetatea a fost cucerită de armata rusească. Astfel se face că rușii, în 1792, au ajuns la Nistru, iar în 1812 - la Prut, prin semnarea unui tratat de pace la București. Localnicii orașului Tighina s-au văzut de multe ori conduși ba de turci, ba de ruși. Abia în 1806, Tighina este cucerită definitiv de ruși în urma războiului ruso-turc din 1806-1812. Teritoriul dintre Nistru și Prut a fost cedat fratelui mai mare” din Est.

Pe 18 aprilie 1917, la Odesa a avut loc o manifestare a soldaților români la care au luat parte 12.000 de ostași, studenți basarabeni și transnistrieni. La 9 aprilie, ziarul ,,Cuvânt moldovenesc” a publicat programul PNM, care cuprindea, printre altele, și drepturi naționale pentru românii de dincolo de Nistru, iar la 14 aprilie se înființase ,,Asociația învățătorilor moldoveni din Basarabia și de dincolo de Nistru”. Congresul învățătorilor români din Rusia, ținut la Odesa, a cerut pentru transnistreni serviciu divin, școli, inspectorat școlar, episcopie la Dubăsari - toate în limba română.

În 1919, orașul Tighina, ca parte componentă a Basarabiei, este inclus în harta teritorială a României. Moștenirea lăsată de țarism era înfiorătoare: populație agramată, școlile de limbă maternă lipseau, era stinsă conștiința națională, astfel că oamenii, în mare parte, nu știau cine sunt și de unde se trag. În același timp, în Tighina încercau să ajungă românii rămași în partea stângă a Nistrului, dar grănicerii ruși trăgeau în ei fără milă. Astfel de evenimente deveniseră obișnuite, dar, la 23 februarie 1932, s-a întâmplat un adevărat masacru, fiind uciși 40 de bărbați, femei și copii. În vara anului 1992, la Tighina funcționa același principiu, românii care părăseau pământurile cucerite de ruși erau împușcați. Revenind la imaginea tânărului care a ajutat familiile moldovene să părăsească Tighina, este important de menționat că bunul-simț a apărut ca urmare a trecerii unui examen de fizică. Trocul a fost un element important în toată întâmplarea asta, căci rușii nu fac nimic pur și simplu.

Basarabeni care suferă istoria

Destrămarea URSS a transformat Tighina în câmp de luptă în timpul conflictului transnistrean. Din cauza militarizării orașului în timpul sovietic, conflictul s-a amplificat, luând forma unui război. Acțiunile militare s-au extins și în satele din stânga Nistrului: Coșnița, Cocieri și Chițcani. Manualele școlare de istorie, elaborate atât de moldoveni, cât și de rușii din Transnistria, au fost scrise într-un spirit maniheist, urmărind antiteze clasice - buni și răi, eroi și lași, sfinți și bandiți. În aceste compendii nu s-au folosit culorile intermediare, fiindcă autorii lor par să nu cunoască virtutea nuanțelor și nici banalul adevăr că istoria nu este nici albă, nici neagră. Timp de mai bine de 18 ani, populația vorbitoare de limba rusă, susținută de Rusia, reprezintă autoritatea supremă și necontestată în regiunea din stânga Nistrului, dar și în orașul basarabean Tighina.

Este firească azi o întrebare: mai există români în orașul de pe Nistru, care a împlinit zilele trecute 600 de ani? Sigur că există. Și-s foarte mulți! Din păcate, ei au rămas în penumbră. Ei nu fac, ci suferă istoria!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Don't f*** with me...

Beauty
veteran
veteran

Number of posts : 2266
Localizare : in iad
Registration date : 09/10/2006

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum