peisaje basarabene!!!

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

peisaje basarabene!!!

Mesaj Scris de basaru la data de Lun 20 Noi 2006 - 17:05

Vitalie Ciobanu
Scriitor, scriitură, lume

[...]Cine nu a fost în ultimul timp la țară nu știe ce pierde. Trăim la Chișinău o realitate paralelă cu ceea ce se întâmplă în „Basarabia profundă”. E drept că aici, în capitală, se iau deciziile politice, aici se dictează mersul lucrurilor, se învârt banii cei mari și „se coc” diversiunile de anvergură. De când au redevenit comuniștii stăpâni în Moldova, întregul sistem al puterii s-a recentralizat. Însă tot la țară bate sufletul mulțimilor și până nu-l vei înțelege, nu vei ști dacă speranțele sau disperările tale au un temei.
Realitatea însă nu este o suprafață plată și uniformă, ci mai degrabă un cristal care își schimbă sclipirile după cum îl rotești în palmă. Bucuriile intelectuale de la Biblioteca din Florești mi-au fost serios concurate de alte priveliști și senzații, mai puțin optimiste. Orașul copilăriei mele, pe care îl știam liniștit și ordonat, s-a transformat într-o pepenieră de parveniți fără scrupule și într-un colector de oameni debusolați. Concupiscența unora contra pauperizării altora. Numărul automobilelor personale s-a dublat, chiar triplat în ultimul an, au apărut o sumedenie de baruri pe la colțuri de stradă, unde urlă din toți bojocii Russkoie Radio (această calamitate sonoră a Basarabiei, al cărei efect devastator asupra creierilor autohtone poate fi comparat cu invaziile de lăcuste din Evului Mediu sau cu salvele „katiușelor” sovietice, care transformau în ruine îngrijitele burguri germane). În oraș există vreo zece sucursale de bănci, de parcă am fi într-un Eldorado al afacerilor. În realitate, economia centrului raional Florești stagnează, cele câteva întreprinderi industriale, construite pe timpul sovieticilor, au falimentat sau funcționează la doar 10 % din capacitate, micul business e nesemnificativ. Piața agricolă aduce mai degrabă cu un talcioc, în care se îmbulzesc mai mulți precupeți decât cumpărători, și unde auzi un slang macaronic, ruso-moldovenesc, iar țăranii cu legumele lor au fost împinși la periferie. Discuțiile spontane, care se iscă în jurul unei dughene, sunt revelatoare pentru stările de spirit ale populației. „Nu știți cum se poate face rost de un pașaport românesc?”, mă întreabă, după o ușoară ezitare, femeia de la cântar, prinzându-se că după vorbă n-aș fi din partea locului. „Cum? Depuneți actele necesare la consulatul României. Aceasta e procedura”. „E-e, prea mult de așteptat”, îmi surâde femeia cu înțeles. O privesc în ochi. „Vreți pașaport românesc, dar știți că a fi cetățean român înseamnă nu numai libertate de circulație în Europa, ci și niște obligații! Va trebui să mergeți la vot, când se fac alegeri în România, și în general, să vă țineți la curent cu treburile de acolo.” Vânzătoarea își lungește fața. Nu se gândise la asta, însă își ia repede de seamă. „Apoi, da, aveți dreptate. Mă iertați. Noi cu nevoile noastre...” Ce să-i replici? Mihai Răzvan Ungureanu declara recent, la o reuniune a comunităților românești de peste hotare, că la recensământul de anul trecut mult mai puțini basarabeni s-au arătat dornici să se recunoască români, decât cei ce visează azi la pașaport românesc pentru a călători fără vize în Europa Occidentală. Prin urmare, statul român ar trebui să aibă grijă în primul rând de cei ce nu și-au renegat identitatea românească, și-au afirmat-o în pofida vitregiei vremurilor... Chiar dacă știi ce credibilitate are un recensământ organizat de comuniști, în fața unei asemenea „inocențe” iresponsabile, ca a vânzătoarei mele de la Florești, vei împărtăși numaidecât nemulțumirea ministrului român. Numai că politica se face cu oportunități, nu cu precepte nobile, dar abstracte. Dacă Bucureștiul va umbla prea insistent la puritate și la sentimente dezinteresate, „minoritatea românească” din Republica Moldova în loc să crească, se va micșora. Să lăsăm criteriile absolute pe seama poeților. Ei vor încondeia cât se poate de frumos înțelepciunea și talentul oamenilor politici de a exploata conjuncturile.
...Satul nostru, în fapt de toamnă, scoate la vedere case și ogrăzi la fel de pitorești, cum le știai mereu (frunzișul pomilor e încă superb!), dar triste, pustii, atinse de patina vremii; imagini dezolante, amplificate de siluetele însingurate ale unor bătrânele încovoiate din șale, îmbrobodite până sub bărbie. Par mai degrabă niște arătări halucinante, tremurând la porți, decât făpturi omenești în carne și oase. Femeia îți mulțumește pentru binețe, și în privirea ei licărește preț de o secundă un strop de curiozitate pentru orășeanul ce a îngăduit să o ia în seamă (nu e obligatoriu să se întâmple așa), apoi recade în aceeași apatică prostrație. Râpa lungă spintecând în două vechea vatră a satului – care hăulea altă dată de zgomotul animalelor și orătăniilor de tot soiul, de jocurile copiilor, de strigătele lor prelungi când se dădeau, iarna, cu sania sau de-a șuiul pe potecile abrupte – acum mi s-a părut uitată, părăsită, golită de misterele care mă fascinau de mic. Lumină de crepuscul și abandon. Sfâșietoarea senzație că „viața e în altă parte”.

Unde au dispărut oamenii? Sunt chiar atât de pierdute, atât de lipsite de perspectivă satele basarabene?... Alege, ca autor, procedeul contrapunctului, dacă vrei să eviți monotonia descrierii. Mai ales că există totuși locuri în care patimile clocotesc. Sătenii, câți au mai rămas acasă, s-au mutat la rampele unde sosesc mașinile din Italia și Portugalia – noile ținuturi „de lapte și miere”. Dau năvală acolo la fiecare sfârșit de săptămână pentru a-și ridica pachetele și banii trimiși de rudele lor plecate să muncească la negru. Când îi vezi cum se zbuciumă și se împing între ei, lângă microbuzele burdușite, ciulindu-și urechile la numele citite de pe listă, înțelegi că nu e vorba numai de o sursă de supraviețuire, de niște euro cu care își plătesc supraprețul conectării la gaze și aratul moșiilor date în arendă, e și forma lor de conectare la pulsul lumii care contează. Soluția ieșirii din anonimat. Și o modalitate a participării entuziaste la făurirea viitorului. Căci ei primesc, dar și trimit pachete, sacoșe, baloturi cu pâine, brânză, murături, dulcețuri „făcute de mama”, cu vin și catrafuse de tot soiul. Chiar și mobilă, mese și scaune, pentru că e mai ieftin decât să le cum­peri de la Milano. Când ai mai crezut că se vor „globaliza” și moldovenii? Că cei care nu puteau scoate o vorbă fără să se gângăvească, reduși la micul lor univers rustic, suficient sieși, sau vrăjiți, ca niște zombi, de întinderile rusești, de unde reveneau cu gândirea perforată și cu limba năpădită de aluviuni, se vor avânta să cucerească Occidentul?

Adevărat vă spun: la țară bate sufletul Moldovei. Trebuie mai întâi să-l simți, ca să ai dreptul să-l scrii.

Contrafort : 10 (144), octombrie
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

basaru
basarabean

masculin Number of posts : 2717
Age : 76
Localizare : Everywhere
Hobby : Basarabean
Registration date : 04/09/2006

http://basarabian.blogspot.com/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum